ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2034/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 289 din 7 iunie 2013

a Curții de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele:

"Admite

sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Dispune punerea în executare a Mandatului European

de Arestare nr. 7ER 59/12-3930 Js 251334/11 emis la data de 21 mai 2013 de

către Procuratura Generală Frankfurt am Main - Germania față de persoana

solicitată G.D.

Dispune predarea

persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane.

Ia act că persoana

solicitată nu dorește a i se respecta regula specialității, ia act că persoana

solicitată nu este de acord cu predarea sa către autoritățile germane.

Dispune arestarea

persoanei solicitate G.D. pe o durată de 29 de zile 7 iunie 2013 - 5 iulie 2013

inclusiv în vederea predării către autoritățile germane.

Constată că persoana

solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 6 iunie

2013 16,30 până la data de 7 iunie 2013 ora 16,30."

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

"La data de 7

iunie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, a fost

înregistrată sesizarea nr. 1100/II-5/2013 din 7 iunie 2013, formulată în

conformitate cu dispozițiile prev. de art. 102 alin. (1) din Legea nr.

302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, de către Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect punerea în executare a

mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2013, de către

Procuratura Generală Frankfurt am Main, față de cetățeanul român G.D.

În cadrul procedurii

prealabile, realizată de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, a fost verificată identitatea persoanei solicitate și i s-au

adus la cunoștință acesteia, motivele reținerii, dreptul de a fi asistat de un

apărător, i s-a înmânat un exemplar (copie) a traducerii în limba română a

mandatului european de arestare.

De asemenea, i s-a

adus la cunoștință posibilitatea încunoștiințării unei persoane despre măsura

reținerii sale.

S-a încheiat de către

procurorul de caz, un proces-verbal, la data de 6 iunie 2013 (Dosarul nr.

1100/II-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București).

Cu același prilej,

persoana solicitată a fost ascultată în prezența apărătorului ales, declarația

fiind consemnată în procesul-verbal întocmit de către procuror.

Fiind prezentată

personal în fața Curții de Apel București, pe data de 7 iunie 2013, judecătorul

a verificat identitatea persoanei solicitate, constatând că nu există

obiecțiuni cu privire la acest aspect, după care, prin interpelarea directă a

acesteia, s-a asigurat că, în cadrul procedurii desfășurate la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, i-au fost aduse la cunoștință motivele

reținerii.

În ședință publică,

judecătorul i-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului

european de arestare emis împotriva sa, prezentându-i situația de fapt și

încadrarea juridică menționată în mandatul respectiv, după care i-a adus la

cunoștință faptul că poate să beneficieze de regula specialității, precum și

posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

Curtea a procedat la

ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a fost informată cu privire

la conținutul mandatului european de arestare, că nu are de formulat obiecții

în ceea ce privește identitatea, că nu este de acord cu predarea către

autoritățile germane, motivat de faptul că nu este vinovat, nu a săvârșit

faptele reținute în sarcina sa, prin mandatul european de arestare.

A mai precizat faptul

că are o situație familială precară, atât material, cât și medical, fosta sa

soție, B.V. (în întreținerea căreia se află cei trei copii minori, rezultați

din căsătorie și concubinaj), este bolnavă psihiatric (dg. Schizofrenie

paranoidă), referat medical din 21 mai 2013, Spitalul de Psihiatrie Poroschia,

județul Teleorman (dosar fond C.A.B., secția I penală) și certificat de

încadrare în grad de handicap (dosar fond, C.S.B., secția I penală). Așadar, și

el contribuie la îngrijirea respectivilor copii, cât și a fostei soții,

neaflându-se în prezent în nicio altă relație de concubinaj.

A mai învederat

Curții că, în Germania, nu a mai fost din anul 2010, așa încât, perioada

reținută în mandatul european respectiv, 5 februarie 2011 - 28 mai 2011, ca

presupusă că ar fi săvârșit vreo faptă penală, se afla în România, alături de

familia sa, de soția sa grav bolnavă psihiatric, de copii săi, așa cum rezultă

din actele depuse la dosarul cauzei.

A arătat că, în

Germania, a plecat la sfârșitul anului 2012 și a ieșit din țară cu cartea de

identitate, pașaportul său fiind expirat (dosar fond, C.A.B., secția I penală).

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că, în privința persoanei solicitate G.D.,

procurorul din cadrul Procuraturii Generale Frankfurt am Main - Germania a emis

la data de 21 mai 2013, un mandat european de arestare, în vederea efectuării

urmăririi penale, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 259

alin. (1), art. 260 alin. (1), 260

a

alin. (1), art. 25 alin. (2),

art. 23 C. pen. german, de bandă organizată infracțională (trafic de vehicule

furate).

Sub aspectul

situației de fapt, s-a reținut că persoana solicitată este bănuită că, din

jumătatea anului 2010 a constituit o bandă infracțională, cu co-faptași

neidentificați până în prezent, în Italia și România.

Că aceștia cumpărau

autoturisme aflate în leasing, de mare valoare, sustrase din străinătate și

aduse cu precădere în România și Italia, aceasta constituind o sursă continuă

de venit.

Se mai reține că,

ceilalți cofăptași se ocupau cu înmatricularea lor (regula, o persoană cu o

situație precară, așa zis agent de înmatriculare), cu documente false ale

vehiculului și cu contracte de vânzare-cumpărare false.

Se mai reține că,

persoana solicitată a înstrăinat pe bandă, în perioada 5 februarie - 28

octombrie 2011, aproximativ 6 vehicule (6 acte materiale), în valoare totală de

194.700.00 euro către terți care erau cumpărători de bună credință.

Verificând conținutul

mandatului european de arestare, Curtea constată că acesta cuprinde toate

informațiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008

care reglementează conținutul mandatului european de arestare, formă și

conținut, în sensul că, în cuprinsul acestuia, sunt menționate identitatea și

cetățenia persoanei solicitate, se precizează încadrarea juridică a

infracțiunilor, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor.

Se mai constată că

faptele sunt incriminate și de legea penală română, deși verificarea nu vizează

îndeplinirea condiției dublei incriminări, și, totodată nu este incident nici

un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

De asemenea, Curtea

constată că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autoritățile

germane și arestarea sa în vederea acestei predări.

Se constată că

mandatul european de arestare a fost tradus de doamna M.M.E.

(traducător-interpret), care a certificat exactitatea traducerii (dosar

P.C.A.B.).

Susținerea

apărătorului ales, cum că nu există claritate referitoare la faptul - dacă

vehiculele sunt aduse cu precădere "în România" sau "din

România", Curtea apreciază că acest aspect nu este un impediment privind

punerea în executare a mandatului european de arestare, că atâta timp cât

există o certificare a exactității traducerii cu textul actului autentic, din

limba germană (dosar P.C.A.B.).

În raport de aceste

considerente, instanța constată că nu există temeiuri de refuz a punerii în

executare a mandatului european de arestare, astfel că va admite sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București."

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs persoana solicitată, care a invocat, prin apărător

din oficiu, neîndeplinirea condițiilor legale pentru punerea în executare a

mandatului european de arestare, sub aspectul lipsei mențiunii faptelor pretins

săvârșite.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, pentru cele ce succed:

În primul rând, se

constată că, în raport de data pronunțării hotărârii atacate, sunt aplicabile

dispozițiile actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 2/2013.

Potrivit art. 385

alin. (1) și (2) din C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin

cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța

de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Conform art. 385

10

alin. (2

1

) din C. proc. pen., în cazul în care nu sunt respectate

condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de

casare care, potrivit art. 385 alin. (3) din C. proc. pen., trebuie avute în

vedere din oficiu.

În speță, recursul nu

a fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege și, cu ocazia

dezbaterilor, nu s-a invocat nici un caz de casare.

Trebuie însă precizat

că judecarea prezentului recurs se realizează și din perspectiva soluției

pronunțate prin sentința recurată, prin prisma efectului integral devolutiv

prevăzut de art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., reținând, în ce

privește invocarea neîndeplinirii condițiilor legale pentru punerea în

executare a mandatului european de arestare, sub aspectul lipsei mențiunii

faptelor pretins săvârșite, că această aserțiune nu subzistă, din relațiile

autorităților judiciare și din hotărârea curții de apel rezultând existența

mandatului european de arestare emis, în vederea instrumentării, de către

autoritățile germane, în condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.

În consecință, recursul promovat va fi respins ca

nefondat, conform prevederilor art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.D. împotriva Sentinței

penale nr. 289 din 7 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană

solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2013.

Procesat de GGC - CL