ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3963/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 642/F

din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data

de 19 noiembrie 2013 de Procuratura Berlin, Republica Federală Germania, în Dosarul

nr. 255 Js 783/13, față de persoana solicitată G.C.

S-a dispus predarea

persoanei solicitate G.C., către autoritățile judiciare germane, cu respectarea

regulii specialității.

S-a constatat

că persoana solicitată a fost reținută și arestată din data de 4 decembrie 2013.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 4

decembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat punerea

în executare a mandatului european de arestare din data de 19 noiembrie 2013 emis

de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania împotriva lui G.N.

Sesizarea s-a

apreciat că este fondată.

S-a arătat că,

la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost prezentat numitul

G.C. de către lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului

Teleorman, Serviciul de Investigații Criminale și a fost identificat în baza CI.

În raport de aspectele prezentate mai sus, numitului G.C. i s-a adus la cunoștință,

în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată

că autoritățile judiciare germane au dispus urmărirea sa internațională fiind emis

Ia data de 19 noiembrie 2013 un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, proxenetism și șantaj, prevăzut

de art. 181 a, art. 232 alin. (4) nr. 1, art. 253, art. 255 cu aplicarea art. 25

alin. (2), art. 52 și art. 53 C. pen. german, constând în aceea că în luna martie

2013, împreună cu alte persoane au racolat din România o parte vătămată pe care

au obligat-o să practice prostituția în orașul Berlin.

În conformitate

cu dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată.numitului

G.C. i-a fost înmânat în fotocopie mandatul european de arestare în limba germană,

precum și traducerea în limba română a acestui mandat.

De asemenea, numitului

G.C. i s-a adus Ia cunoștință că are dreptul de a fi asistat de un apărător ales,

precum și dreptul de a solicita, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (4) din

Legea nr. 302/2004 republicată și art. 137

1

alin. (3) C. proc. pen.,

ca despre măsura reținerii să fie încunoștințat un membru al familiei sau o altă

persoană desemnată de susnumit,acesta declarând că despre reținere a luat cunoștință

numita G.V., soția sa.

Persoana solicitată

a declarat că i s-au adus la cunoștință obiectul cauzei și drepturile procesuale

precum și fapta pentru care a fost emis mandatul european de arestare de către,

autoritățile judiciare germane, fiind arestat pentru această faptă la data de 6

august 2013 și eliberat la data de 23 septembrie 2013, când s-a întors în România.

De asemenea, a arătat că nu este de acord să fie predat autorităților judiciare

din Republica Federală Germania pentru a-i lămuri situația juridică. În fața Curții

de Apel, persoana solicitată și-a menținut această declarație.

Curtea a constatat

că mandatul european conține informațiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004,

informațiile având corespondent în C. pen. român.

S-a mai constatat

că nu există motive de refuz a executării mandatului din cele prevăzute de art.

8. Nevinovăția sau problemele de sănătate invocate de apărare pentru punerea în

libertate a persoanei solicitate nu justifică refuzul de executare a mandatului,

în condițiile în care, infracțiunile cercetate sunt grave și necesită operativitate

maximă în definitivarea lor de către autoritățile judiciare germane.

Drept pentru care,

Curtea, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de

19 noiembrie 2013 de Procuratura Berlin, Republica Federală Germania, în Dosarul

nr. 255 Js 783/13, față de persoana solicitată G.C. A dispus predarea persoanei

solicitate: G.C., către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată din data de 4

decembrie 2013. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Sentința a

fost recurată de persoana solicitată G.C.

Apărătorul desemnat

din oficiu pentru persoana solicitată, oral, în ședința publică, a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței recurate și punerea în libertate a acestuia, arătând

că se va prezenta singur la autoritățile germane.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivelor invocate de apărătorul desemnat din oficiu,

cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis de către autoritățile

judiciare germane împotriva persoanei solicitate a fost pus în executare de Curtea

de Apel București, secția I penală, prin sentința recurată.

În aplicarea prevederilor

Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,

republicată, prin sentința penală menționată, instanța de fond a dispus predarea

persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, s-a luat act că persoana

solicitată se prevalează de regula specialității, prevăzută de art. 115 din Legea

nr. 302/2004, republicată, dispoziții potrivit cărora, în cazul condamnării persoanei

solicitate la o pedeapsă privativă de libertate aceasta să fie transferată în România

pentru executarea pedepsei.

În mod corect,

instanța de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu

punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare

germane împotriva recurentului persoană solicitată, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, proxenetism și șantaj,

prevăzut de art. 181 a, art. 232 alin. (4) nr. 1, art. 253, art. 255 cu aplicarea

art. 25 alin. (2), art. 52 și art. 53 C. pen. german, fapta reținută constând în

aceea că, în luna martie 2013, împreună cu alte persoane au racolat din România

o parte vătămată pe care au obligat-o să practice prostituția în orașul Berlin,

a dispus predarea persoanei solicitate.

Înalta Curte,

reține că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește

condițiile de formă și conținut prevăzute de Legea nr. 302/2004, că infracțiunile

ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autoritățile judiciare germane,

au corespondent în C. pen. român, faptele sunt incriminate și de legea penală română

și totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului

european de arestare.

Totodată, Înalta

Curte a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului

său, nu a fost de acord cu predarea către autoritățile germane și cu arestarea sa,

în vederea acestei predări.

În raport de considerentele

arătate, instanța a constatat că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare

a mandatului european de arestare, fiind îndeplinite atât condițiile de fond cât

și cele de formă.

Față de aceste

considerente Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.C., împotriva

sentinței penale nr. 642/F din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Va obliga recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată G.C., împotriva sentinței penale nr. 642/F

din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 decembrie 2013.