ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3788/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 453 din 17 octombrie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 8227/2/2011, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a admis sesizarea organelor judiciare germane, formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare

a mandatului european de arestare emis la data de 19 aprilie 2011 de către

autoritățile judiciare germane - Judecătoria Frankfurt am Main, în Dosarul nr.

3650 Js 215053/11, pe numele lui I.G., cercetat pentru comiterea infracțiunii

de înșelăciune prevăzută de art. 263 C. pen. german, având corespondența în

Codul penal român.

A dispus predarea

persoanei solicitate către organele judiciare germane, cu respectarea regulii

specialității și, în caz de condamnare la o pedeapsă, transferarea acesteia

pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

A dispus arestarea

preventivă a persoanei solicitate, pe o durată de 29 zile, începând de la data

punerii în executare a mandatului emis.

A constatat că

persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore, de la data de 21 septembrie

2011 ora 15

00

, în baza Ordonanței nr. 72 din 21 septembrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 21 septembrie 2001, în

conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a transmis solicitarea punerii în

executare a mandatului european de arestare, emis la data de 19 aprilie 2004,

de către autoritățile germane, față de numitul I.G., cercetat pentru

infracțiunea de fraudă (înșelăciune) prevăzută de art. 263 C. pen. german, care

are corespondență în Codul penal român și arestarea acestuia.

La dosarul cauzei s-a

depus de Parchet ordonanța de reținere a persoanei solicitate, procesul-verbal

de identificare a persoanei solicitate și prin care i s-au adus la cunoștință

acesteia drepturile prevăzute de legea aplicabilă în speță, copia

certificatului de cazier judiciar, adresa emisă de I.G.P.R. - C.C.P.I. - Biroul

SIRENE, alte înscrisuri emise de organele de poliție.

În condițiile art.

101, 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța a procedat conform art.

103 din același act normativ, pe baza probatoriilor existente, la identificarea

persoanei solicitate și s-a asigurat că aceasta a fost informată de motivul

reținerii, cât și cu privire la respectarea drepturilor prevăzute de art. 104

din Legea nr. 302/2004 modificată.

Apreciind că până la

depunerea mandatului european de arestare, inclusiv cu traducerea acestuia, și

având în vedere că persoana solicitată nu este cunoscută cu antecedente penale,

are un loc de munca stabil, s-a dovedit cooperantă cu organele judiciare și nu

există dubii că ar periclita celeritatea judecații sau s-ar sustrage acesteia,

a luat față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

București, stabilindu-se obligațiile a căror încălcare cu rea-credință are

drept consecință luarea măsurii arestării față de acesta.

Instanța a procedat

la audierea persoanei solicitate, care a învederat că fapta reținută în sarcina

sa, constând în aceea că ar fi închiriat un autoturism de la o firmă din

Frankfurt am Main, pe care nu l-ar fi restituit la termenul stabilit nu există,

consecință a faptului că acest autoturism a fost sustras pe teritoriul

Ungariei.

Persoana solicitată a

susținut că cererea de punere în executare a mandatului european de arestare nu

poate fi primită, întrucât aceasta este semnată de procuror, ceea ce contravine

dispozițiilor legale interne și internaționale și, pe de altă parte, în discuție

nu poate fi pusă săvârșirea infracțiunii de înșelăciune ci, eventual

infracțiunea de abuz de încredere.

Persoana solicitată a

declarat că nu înțelege să renunțe la regula specialității, că nu consimte la

predarea sa autorităților judiciare germane și că, în cazul în care i s-ar

aplica o pedeapsă, dorește ca aceasta să fie executată în România.

Față de documentele

depuse la dosar și precizările făcute de către persoana solicitată, instanța a

solicitat relații cu privire la instrumentarea Dosarului nr. 83143 din 19

noiembrie 2010.

Prin Adresa nr.

276489 din 7 octombrie 2011, D.G.P.M.B - Serviciul Furturi Autovehicule -

Biroul Trafic cu Auto furate, a comunicat că acesta a fost sesizat de către

firma de închirieri auto S. din Frankfurt - Germania că, la data de 28

octombrie 2010, numitul I.G. a închiriat autoturismul marca A. și, contrar

prevederilor contractuale, s-a deplasat în Ungaria, iar la termen, nu a mai

restituit autoturismul închiriat.

La data de 17

octombrie 2011 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de

autoritățile judiciare germane, la data de 1 iulie 2011, în baza mandatului de

arestare în vederea anchetării persoanei solicitate, emis la data de 19 aprilie

2011 de Judecătoria Frankfurt am Main, în Dosarul nr. 3650 Js 215053/11, acesta

fiindu-i înmânat persoanei solicitate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile punerii

în executare a mandatului european de arestare și că nu există niciun

impediment la executare.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs persoana solicitată I.G., criticile privind nesemnarea

mandatului european de judecătorul de la Judecătoria Frankfurt, dispunerea

predării în condițiile neexprimării acordului la transfer și faptul că nu este

autorul unei infracțiuni, autoturismul nefiind sustras de el.

În concluzie, acesta

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare,

respingerea cererii de transfer.

Examinând hotărârea

atacată în raport de cazul de recurs invocat, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 84 din

Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin

care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene

solicita arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în

scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a

unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Acesta se execută pe

baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu

dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002,

publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18

iulie 2002.

Punerea în executare

a mandatului european de arestare este supusă unor condiții și proceduri precis

determinate, de natură a garanta drepturile persoanei solicitate.

Or, din examinarea

hotărârii atacate se constată că prima instanță, corespunzător competenței

acesteia, a procedat la verificarea tuturor condițiilor, cu procedura prevăzută

de lege și a admis solicitarea de punere în executare a mandatului european de

arestare numai după constatarea îndeplinirii acestora.

Din examinarea

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că, la data de 19 aprilie 2011,

Judecătoria Frankfurt am Main a emis mandatul de arestare pentru anchetarea

persoanei solicitate, sub aspectul unei infracțiuni care are corespondență în

Codul penal român, așa încât recursul persoanei solicitate se constată a fi

nefondat sub aspectul acestei critici.

În raport de poziția

persoanei solicitate, instanța a procedat potrivit dispozițiilor art. 107 alin.

(7) din Legea nr. 302/2004, continuând procedura și, s-a pronunțat asupra

solicitării numai constatând în mod întemeiat că nu există niciun impediment la

executare, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor

critici.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată care,

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.G. împotriva Sentinței

penale nr. 453 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 octombrie 2011.