ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4244/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 17 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a lI-a penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei extrădabile P.I. cu 30 de zile, de la data de 22 decembrie 2012 la 20 ianuarie 2013. În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin încheierea din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel București a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile P.I., reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 rep.

și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii pentru a se dispune arestarea provizorie a numitului P.I., apreciind totodată că există pericolul reluării activității infracționale și a sustragerii persoanei extrădabile, în considerarea bunurilor și înscrisurilor găsite la domiciliul acestuia din București strada N.T., cu ocazia efectuării percheziției. Împrejurarea invocată de către persoana extrădabilă constând în starea de graviditate a concubinei sale nu a fost considerată un motiv întemeiat pentru efectuarea procedurii cu acesta în stare de libertate, având în vedere cele constatate cu ocazia percheziției.

Deoarece până la termenul acordat de instanță nu a fost depusă cererea de extrădare de către autoritățile statului solicitant și având în vedere împrejurarea că durata măsurii privative de libertate expira la data de 21 decembrie 2012, prin încheierea din data de 17 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, a dispus prelungirea măsurii arestării provizorie în vederea extrădării. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, persoana extrădabilă P.I. a declarat recurs solicitând revocarea măsurii prelungirii arestării provizorie în vederea extrădării considerând-o nelegală și netemeinică. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Curtea de Apel București a reținut în mod corect incidența în speță a prevederilor Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București la data de 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008 care se va completa cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care nu există o convenție internațională în materie sau deși există o astfel de convenție, prevederile acesteia nu reglementează situația în speță, Legea nr. 302/2004 va constitui dreptul comun în materie pentru autoritățile române și va completa convenția internațională aplicabilă.

Astfel, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 12 din Tratatul de extrădare ratificat prin Legea nr. 111/2008, Înalta Curte reține că faptele de care este învinuit recurentul persoană extrădabilă îndeplinesc condițiile legale pentru a fi reținute ca temei pentru dispunerea măsurii arestării provizorie în vederea extrădării, respectiv acestea au corespondent în C. pen. român, art. 215 alin. (2), (3) și (5), art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 293 C. pen. și sunt pedepsite cu o pedeapsă mai mare de 1 an prezentând un grad de pericol social ridicat.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (4) se constată faptul că obligativitatea punerii în libertate a persoanei extrădabile, operează doar dacă nu există temeiuri justificate care impun menținerea în continuare a arestării provizorii pentru o perioadă mai mare de 60 de zile până la depunerea documentelor necesare extrădării de către statul solicitant. Având în vedere natura și gravitatea faptelor de care este învinuită persoana extrădabilă și probele obținute cu ocazia efectuării percheziției la domiciliu, se constată ca există temeiuri justificate și suficiente pentru menținerea arestării provizorie a persoanei extrădabile.

În ceea ce privește procedura de urmat în cazul menținerii arestării provizorie, Înalta Curte constată faptul că Tratatul de extrădare ratificat prin Legea nr. 111/2008 nu prevede o astfel de procedură pentru cazul când statul solicitat consideră întemeiată menținerea în stare de arest a persoanei extrădabile și după expirarea perioadei inițiale de arestare provizorie. În aceste condiții se va face aplicarea art. 7 din Legea nr. 302/2004 în sensul aplicării normelor de drept procesual român și luând în considerare natura infracțiunii și gradul de pericol social, instanța poate dispune în baza art. 155 coroborat cu art. 159 alin. (13) C. proc. pen. prelungirea măsurii arestării provizorii. Față de prevederile legale analizate calitatea persoanei extrădabile se va aprecia în funcție de stadiul procesual în care se află în statul solicitant raportat la prevederile art. 18 din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat I.N. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă P.I. împotriva încheierii din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 9032/2/2012 (3675/2012). Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 decembrie 2012.