ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4244/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

încheierea din data de 17 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a lI-a

penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei extrădabile

P.I. cu 30 de zile, de la data de 22 decembrie 2012 la 20 ianuarie 2013.

În

considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

Prin încheierea din 5 decembrie 2012, Curtea

de Apel București a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile P.I., reținând

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 rep.

și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre

România și Statele Unite ale Americii pentru a se dispune arestarea provizorie a

numitului P.I., apreciind totodată că există pericolul reluării activității infracționale

și a sustragerii persoanei extrădabile, în considerarea bunurilor și înscrisurilor

găsite la domiciliul acestuia din București strada N.T., cu ocazia efectuării percheziției.

Împrejurarea

invocată de către persoana extrădabilă

constând în starea de graviditate a concubinei sale nu a fost considerată un motiv

întemeiat pentru efectuarea procedurii cu acesta în stare de libertate, având în

vedere cele constatate cu ocazia percheziției.

Deoarece până la termenul acordat de instanță

nu a fost depusă cererea de extrădare de către autoritățile statului solicitant

și având în vedere împrejurarea că durata măsurii privative de libertate expira

la data de 21 decembrie 2012, prin încheierea din data de 17 decembrie 2012, Curtea

de Apel București, secția a Il-a penală, a dispus prelungirea măsurii arestării

provizorie în vederea extrădării.

Împotriva acestei încheieri, în termenul

legal, persoana

extrădabilă P.I. a declarat recurs solicitând

revocarea

măsurii prelungirii arestării provizorie

în vederea extrădării

considerând-o nelegală și netemeinică.

Examinând încheierea atacată în raport

de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Curtea de Apel București a reținut în mod

corect incidența în speță a prevederilor Tratatului de extrădare dintre România

și

Statele Unite ale Americii semnat la București

la data de 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008 care se va completa

cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională

în materie penală.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) coroborat

cu art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care nu există o

convenție internațională în materie sau deși există o astfel de convenție, prevederile

acesteia nu reglementează situația în speță, Legea nr. 302/2004 va constitui dreptul

comun în materie pentru autoritățile române și va completa convenția internațională

aplicabilă.

Astfel, cu respectarea prevederilor

art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 12 din Tratatul de extrădare ratificat prin

Legea nr. 111/2008, Înalta Curte reține că faptele de care este învinuit recurentul

persoană extrădabilă îndeplinesc condițiile legale pentru a fi reținute ca temei

pentru dispunerea măsurii arestării provizorie în vederea extrădării, respectiv

acestea au corespondent în C. pen. român, art. 215 alin. (2), (3) și (5), art. 2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 7 din Legea nr. 39/2003

și art. 293 C. pen. și sunt pedepsite cu o pedeapsă mai mare de 1 an prezentând

un grad de pericol social ridicat.

De asemenea, având în vedere dispozițiile

art. 12 alin. (4) se constată faptul că obligativitatea punerii în libertate a persoanei

extrădabile, operează doar dacă nu există temeiuri justificate care impun menținerea

în continuare a arestării provizorii pentru o perioadă mai mare de 60 de zile până

la depunerea documentelor necesare extrădării de către statul solicitant. Având

în vedere natura și gravitatea faptelor de care este învinuită persoana extrădabilă

și probele obținute cu ocazia efectuării percheziției la domiciliu, se constată

ca există temeiuri justificate și suficiente pentru menținerea arestării provizorie

a persoanei extrădabile.

În

ceea ce privește procedura de urmat în cazul menținerii arestării

provizorie, Înalta Curte constată faptul că Tratatul de extrădare ratificat prin

Legea nr. 111/2008 nu prevede o astfel de procedură pentru cazul când statul solicitat

consideră întemeiată menținerea în stare de arest a persoanei extrădabile și după

expirarea perioadei inițiale de arestare provizorie. În aceste condiții se va face

aplicarea art. 7 din Legea nr. 302/2004 în sensul aplicării normelor de drept procesual

român și luând în considerare natura infracțiunii și gradul de pericol social, instanța

poate dispune în baza art. 155 coroborat cu art. 159

alin. (13) C. proc. pen. prelungirea măsurii

arestării provizorii.

Față de prevederile legale analizate calitatea

persoanei extrădabile se va aprecia în funcție de stadiul procesual în care se află

în statul solicitant raportat la prevederile art. 18 din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul-inculpat I.N. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana extrădabilă P.I. împotriva încheierii din 17 decembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 9032/2/2012 (3675/2012).

Obligă recurentul persoană extrădabilă

la plata sumei de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 80 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 decembrie

2012.