ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3324/2011

Asupra recursurilor penale de față; Prin încheierea din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a menținut măsura arestării provizorii a persoanelor extrădabile C.A. și S.H. și s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 14 iulie 2011, Tribunalul Districtului de Sud New York din Statele Unite ale Americii a emis mandat de arestare împotriva numiților C.A. și S.H. În sarcina celor două persoane au fost reținute următoarele acuzații: conspirație la import de narcotice în Statele Unite ale Americii, conspirație la furnizarea de sprijin material unei organizații teroriste străine și conspirație la posesia și transferul de rachete antiaeriene, prevăzute de Titlul 18, Capitolul 113 B paragrafele 2339 a și 2332 g C. pen.

al Statelor Unite ale Americii, respectiv, infracțiuni prevăzute de Titlul 21 C. pen. al Statelor Unite ale Americii, art. 812, art. 952 (a), art. 960 (b)(l)(A) și art. 963, fapte pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viață. În fapt, s-a reținut, în esență, că, începând cu vara anului 2010, autoritățile americane au investigat un grup de traficanți de narcotice incluzând pe numiții C.A. și S.H., A.A. și B.W. Faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile S.H. au corespondent în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000. Faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile C.A.

au corespondent în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000, art. 279 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 32 alin. (1) lit. d), art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 535/2004. Sus-numiții au fost depistați pe teritoriul României la data de 25 iulie 2011, persoana urmărită C.A. în hotelul N. din București, iar numitul S.H. la reședința sa din București.

Prin ordonanțele nr. 54 și nr. 55 din data de 25 iulie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, persoanele urmărite au fost reținute pe o perioadă de 24 de ore, cu începere de la data de 25 iulie 2011 ora 19 30 , până la data de 26 iulie 2011 ora 19 30 . Prin încheierea de ședință din data de 26 iulie 2011 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie, de urgență, în vederea extrădării, a numiților C.A. și S.H., pe o perioadă de 29 de zile, de la 26 iulie 2011 la 23 august 2011, inclusiv. Prin încheierea de ședință din data de 23 august 2011 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii, de urgență, în vederea extrădării, a numiților C.A.

și S.H., pe o perioadă de 30 de zile, de la 24 august 2011 la 22 septembrie 2011, inclusiv. Curtea a analizat necesitatea menținerii măsurii arestării provizorii a persoanelor extrădabile C.A. și S.H., prin raportare la exigențele art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată. Astfel, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus arătat. În acest sens, Curtea a reținut că, pe numele celor două persoane au fost emise, în Statele Unite ale Americii, mandate de arestare pentru fapte ce au corespondent în legislația penală română, fiind pedepsite în legislația penală a statului solicitant și a statului român cu pedepse privative de libertate mai mari de un an.

De asemenea, autoritățile judiciare americane au solicitat extrădarea celor două persoane în cadrul unei operațiuni ample de prindere a unei grupări de traficanți de arme și droguri. Curtea a apreciat că particularitățile și complexitatea cauzei, dar și gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate împotriva celor două persoane extrădabile, impun menținerea arestării provizorii față de ambele persoanele extrădabile, în cursul soluționării cererii de extrădare.

În ceea ce privește susținerea formulată de persoana extrădabilă C.A., în sensul că a fost depășit termenul de 40 de zile prevăzut în tratatele semnate de România, iar în situația în care există neconcordanțe cu privire la termenul ce se aplică unei astfel de cereri, instanța este obligată să aplice procedura statului solicitant, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea provizorie, în caz de urgență, încetează de drept, după trecerea unui termen de 40 de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare și înscrisurile necesare, cu excepția cazului în care, printr-un tratat bilateral, este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.

Or, Curtea a reținut că, prin Tratatul bilateral de extrădare încheiat între România și Statele Unite ale Americii, semnat la București, la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, publicată în M. Of. nr. 387/21.05.2008, termenul la care face referire art. 44 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, este convenit ca fiind de 60 de zile, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (4). Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs persoanele extrădabile C.A. și S.H., solicitând revocarea măsurii arestării provizorii față de împrejurarea că nu doresc să fie extrădați și au familie în România. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate. Persoanele extrădabile au fost arestate la data de 26 iulie 2011 de către Curtea de Apel București pe o perioadă de 29 zile, iar ulterior, prin încheierea din 23 august 2011, s-a dispus prelungirea măsurii arestării pe o perioadă de 30 zile, de la 24 august 2011 la 22 septembrie 2011. Potrivit art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În speță, în mod întemeiat prima instanță a menținut arestarea provizorie a celor două persoane extrădabile, pe numele acestora fiind emise în S.U.A.

mandate de arestare pentru fapte ce au corespondent în legislația din România și care sunt pedepsite cu pedepse privative de libertate mai mari de 1 an, conform art. 26 din Legea nr. 302/2004. În raport cu învinuirile aduse recurenților de către autoritățile americane există suspiciunea rezonabilă că aceștia vor încerca să se sustragă de la soluționarea cererii de extrădare, nefiind oportună aplicarea unei alte măsuri preventive. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză. Văzând și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 302/2004;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de persoanele extrădabile C.A. și S.H. împotriva încheierii din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 6819/2/2011 (2716/2011). Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON pentru fiecare recurent, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile interpreților de limbă turcă și limbă persană se vor plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2011.