ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3324/2011

Asupra recursurilor penale

de față;

Prin încheierea din 22

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a menținut măsura

arestării provizorii a persoanelor extrădabile C.A. și S.H. și s-au respins, ca

neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării

de a nu părăsi localitatea.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 14 iulie 2011,

Tribunalul Districtului de Sud New York din Statele Unite ale Americii a emis mandat

de arestare împotriva numiților C.A. și S.H.

În sarcina celor două

persoane au fost reținute următoarele acuzații: conspirație la import de narcotice

în Statele Unite ale Americii, conspirație la furnizarea de sprijin material unei

organizații teroriste străine și conspirație la posesia și transferul de rachete

antiaeriene, prevăzute de Titlul 18, Capitolul 113 B paragrafele 2339 a și 2332

g C. pen. al Statelor Unite ale Americii, respectiv, infracțiuni prevăzute de Titlul

21 C. pen. al Statelor Unite ale Americii, art. 812, art. 952 (a), art. 960 (b)(l)(A)

și art. 963, fapte pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viață.

În fapt, s-a reținut,

în esență, că, începând cu vara anului 2010, autoritățile americane au investigat

un grup de traficanți de narcotice incluzând pe numiții C.A. și S.H., A.A. și B.W.

Faptele reținute în sarcina

persoanei extrădabile S.H. au corespondent în legislația penală română, întrunind

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat

la art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Faptele reținute în sarcina

persoanei extrădabile C.A. au corespondent în legislația penală română, întrunind

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat

la art. 3 din Legea nr. 143/2000, art. 279 alin. (1) și alin. (3) lit. a) C.

pen. și art. 32 alin. (1) lit. d), art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (1) din

Legea nr. 535/2004.

Sus-numiții au fost depistați

pe teritoriul României la data de 25 iulie 2011, persoana urmărită C.A. în hotelul

N. din București, iar numitul S.H. la reședința sa din București.

Prin ordonanțele nr. 54

și nr. 55 din data de 25 iulie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

persoanele urmărite au fost reținute pe o perioadă de 24 de ore, cu începere de

la data de 25 iulie 2011 ora 19

30

, până la data de 26 iulie 2011 ora

19

30

.

Prin încheierea de ședință

din data de 26 iulie 2011 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie, de urgență, în vederea

extrădării, a numiților C.A. și S.H., pe o perioadă de 29 de zile, de la 26 iulie

2011 la 23 august 2011, inclusiv.

Prin încheierea de ședință

din data de 23 august 2011 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și s-a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii,

de urgență, în vederea extrădării, a numiților C.A. și S.H., pe o perioadă de 30

de zile, de la 24 august 2011 la 22 septembrie 2011, inclusiv.

Curtea a analizat necesitatea

menținerii măsurii arestării provizorii a persoanelor extrădabile C.A. și S.H.,

prin raportare la exigențele art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, a constatat că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus arătat. În acest

sens, Curtea a reținut că, pe numele celor două persoane au fost emise, în Statele

Unite ale Americii, mandate de arestare pentru fapte ce au corespondent în legislația

penală română, fiind pedepsite în legislația penală a statului solicitant și a statului

român cu pedepse privative de libertate mai mari de un an.

De asemenea, autoritățile

judiciare americane au solicitat extrădarea celor două persoane în cadrul unei operațiuni

ample de prindere a unei grupări de traficanți de arme și droguri.

Curtea a apreciat că particularitățile

și complexitatea cauzei, dar și gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate împotriva

celor două persoane extrădabile, impun menținerea arestării provizorii față de ambele

persoanele extrădabile, în cursul soluționării cererii de extrădare.

În ceea ce privește susținerea

formulată de persoana extrădabilă C.A., în sensul că a fost depășit termenul de

40 de zile prevăzut în tratatele semnate de România, iar în situația în care există

neconcordanțe cu privire la termenul ce se aplică unei astfel de cereri, instanța

este obligată să aplice procedura statului solicitant, Curtea a constatat că, potrivit

dispozițiilor art. 44 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată,

arestarea provizorie, în caz de urgență, încetează de drept, după trecerea unui

termen de 40 de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare

și înscrisurile necesare, cu excepția cazului în care, printr-un tratat bilateral,

este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.

Or, Curtea a reținut că,

prin Tratatul bilateral de extrădare încheiat între România și Statele Unite ale

Americii, semnat la București, la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin

Legea nr. 111 din 15 mai 2008, publicată în M. Of. nr. 387/21.05.2008, termenul

la care face referire art. 44 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată,

este convenit ca fiind de 60 de zile, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (4).

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au declarat recurs persoanele extrădabile C.A. și S.H., solicitând

revocarea măsurii arestării provizorii față de împrejurarea că nu doresc să fie

extrădați și au familie în România.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile sunt

nefondate.

Persoanele extrădabile

au fost arestate la data de 26 iulie 2011 de către Curtea de Apel București pe o

perioadă de 29 zile, iar ulterior, prin încheierea din 23 august 2011, s-a dispus

prelungirea măsurii arestării pe o perioadă de 30 zile, de la 24 august 2011 la

22 septembrie 2011.

Potrivit art. 43

alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluționării cererii de

extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 zile, necesitatea

menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării

provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

În speță, în mod întemeiat

prima instanță a menținut arestarea provizorie a celor două persoane extrădabile,

pe numele acestora fiind emise în S.U.A. mandate de arestare pentru fapte ce au

corespondent în legislația din România și care sunt pedepsite cu pedepse privative

de libertate mai mari de 1 an, conform art. 26 din Legea nr. 302/2004.

În raport cu învinuirile

aduse recurenților de către autoritățile americane există suspiciunea rezonabilă

că aceștia vor încerca să se sustragă de la soluționarea cererii de extrădare, nefiind

oportună aplicarea unei alte măsuri preventive.

În consecință, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 302/2004;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de persoanele extrădabile C.A. și S.H. împotriva încheierii

din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 6819/2/2011 (2716/2011).

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON pentru fiecare recurent, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariile interpreților

de limbă turcă și limbă persană se vor plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 septembrie 2011.