- Dosarul nr.
- 2754/3/2010
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 11 februarie 2011
Decizia nr. 530/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 2754/3/2010 — recurs
Asupra recursurilor penale de față; Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2754/3/2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților S.I.R., P.G.C., O.M.V., T.L., P.E., P.C., P.C.D., C.V. și C.G. Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 185/D/P/2009 din data de 25 ianuarie 2010, au fost trimiși în judecată – în stare de arest preventiv – inculpații: C.V.
zis „R.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, și spălare de bani, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată și deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.C.D. zis „C.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., C.G. zis „G.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., T.L. zis „L.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., O.M.V.
zis „V.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., P.E. zis „E.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., P.C. zis „C.”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și S.I.R., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, în fapt, în sarcina inculpaților C.V. zis „R.”, P.G.C., P.C.D. zis „C.”, C.G. zis „G.” și T.L. zis „L.” s-a reținut că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, au deținut în vederea vânzării, au vândut și au intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de mare risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare. În sarcina inculpatului O.M.V. zis „V.” s-a reținut în fapt că, la data de 29 iulie 2009, a intermediat și a participat în mod direct la vânzarea către investigatorul sub acoperire „L.I.” și către colaboratorul acestuia „C.T.” a cantității de 1,33 g cocaină și fenacetină, cu suma de 250 de Euro, tranzacția efectuându-se pe raza municipiului București, respectiv în zona benzinăriei „P.” sector 6, la această tranzacție ilicită cu cocaină participând și inculpatul P.G.C.
În sarcina inculpatului S.I.R. s-a reținut în fapt că, la data de 03 septembrie 2009, a vândut unui colaborator sub acoperire cantitatea de 1,36 g cocaină, fenacetină și lidocaină cu suma de 800 lei. Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 40625/3/2009, în baza art. 136, art. 143, art. 146, art. 148 lit. f) și art. 151 C. proc. pen., inculpații C.V. zis „R.”, P.G.C., C.G. zis „G.”, T.L. zis „L.” și O.M.V.
zis „V.” au fost arestați preventiv pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la data de 15 octombrie 2009 până la data de 12 noiembrie 2009, inclusiv, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 225/UP din 14 octombrie 2009, 226/UP din 14 octombrie 2009, 224/UP din 14 octombrie 2009, 228/UP din 14 octombrie 2009 și 227/UP din 14 octombrie 2009. Prin încheierea nr. 350/R din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 40625/3/2009 (2419/2009), în baza art. 143, art. 148 lit. f), art. 149 1 și art. 151 C. proc. pen., inculpații P.C.D. zis „C.” și S.I.R.
au fost arestați preventiv pe o perioadă de 29 de zile, de la data încarcerării, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 7/UP din 22 octombrie 2009 și mandatul de arestare preventivă nr. 8/UP din 22 octombrie 2009. Prin sentința penală nr. 564 din 08 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpații au fost condamnați, după cum urmează:
C.V. zis „R.”, la pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
P.G.C., la pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
P.C.D. zis „C.”, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
C.G. zis „G.”, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
T.L. zis „L.”, la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen.;
O.M.V. zis „V.”, la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
P.E. zis „E.”, la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
P.C. zis „C.”, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
S.I.R., la pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În prezent, cauza se află la Curtea de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 564 din 08 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală. Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen. cu referire la art. 160 b C. proc. pen., reține Curtea de Apel București că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate. Reține, de asemenea, Curtea de Apel București că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fiind îndeplinite condițiile art. 143 C. proc. pen., precum și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Apreciază Curtea de Apel București că nu se justifică luarea de măsuri alternative neprivative de libertate, măsura arestării preventive fiind aptă să răspundă scopului măsurilor preventive, respectiv a bunei desfășurări a procesului penal. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.I.R., P.G.C., O.M.V., T.L., P.E., P.C., C.V. și C.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în continuare în stare de libertate, având în vedere durata arestului preventiv ca și circumstanțele personale. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 03 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția dispusă de Curtea de Apel București, de menținere a stării de arest a inculpaților, este legală și temeinică, în mod corect apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Există la dosar probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice purtate între inculpați, procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților. Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate. Noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică trebuie înțeleasă prin prisma naturii infracțiunilor comise, infracțiuni ce prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat nu numai în raport de regimul sancționator sever stabilit de legiuitor, ci și prin modalitatea de comitere a faptelor, respectiv numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, multitudinea actelor materiale comise, ca și perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională. De asemenea, Înalta Curte are în vedere că inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoarea prin sentința penală nr. 564 din 08 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penal, fiind soluționate și apelurile declarate de inculpați prin decizia penală nr. 271/A din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Este adevărat că această decizie nu este definitivă, însă Înalta Curte apreciază că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpaților, fără ca în acest fel să fie afectată prezumția de nevinovăție reglementată de dispozițiile art. 5 2 C. proc. pen. și nici dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Concluzionând, reținând ca în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I.R., P.G.C., O.M.V., T.L., P.E., P.C., C.V. și C.G. împotriva încheierii din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2754/3/2010 (2222/2010). Obligă recurenții inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2011.