ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 martie 2014 s-a înregistrat la Curtea de Apel București sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 370/II/5/2014 prin care s-a solicitat instanței să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii în caz de urgență a persoanelor extrădabile: B.O.M. și M.O., persoane urmărite internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 13 noiembrie 2013 de un magistrat din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Minnesota, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a introduce în circuitul de comerț interstatal, cu intenție de fraudă și înșelăciune, de medicamente cu etichetă falsă.

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București, secția penală, prin încheierea de ședință din data de 14 martie 2014 (Dosar nr. 1722/2/2014) a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării către Statele Unite ale Americii a persoanelor solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la 14 martie 2014 până la 12 aprilie 2014, având în vedere că anterior persoanele extrădabile fuseseră reținute începând de la 13 martie 2014 și până la 14 martie 2014.

De asemenea, în baza art. 52 alin. (3) raportat la art. 43 alin. (3) și art. 44 din Legea nr. 302/2004, judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheierea din data de 07 aprilie 2014 a menținut arestarea provizorie pe o perioadă de 30 de zile de la 12 aprilie 2014 până la 12 mai 2014.

Ministerul Justiției - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis, în temeiul dispozițiilor art. 37 rap. la art. 4 rap. la art. 40 din Legea nr. 302/2004 și a art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, cererile de extrădare formulate și trimise de către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii la data de 08 mai 2014, precum și documentele aferente, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Astfel, pentru persoana extrădabilă B.O.M., la data de 15 noiembrie 2013, Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota a emis un mandat de arestare pentru faptele pentru care a fost inculpat în rechizitoriu, respectiv pentru 58 de capete de acuzare. Deoarece acest mandat conținea incorect capetele de acuzare de la 62 la 65, 4 capete de acuzare pentru fraudă prin poștă, 48, la data de 18 aprilie 2014, Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota a emis un nou mandat amendat de arestare, acesta incluzând și capătul de acuzare numărul 5, care nu fusese avut în vedere anterior, și a eliminat capetele de acuzare de la 62 la 65.

În ceea ce privește persoana extrădabilă M.O., pentru acesta a fost emis, la data de 15 noiembrie 2013 un mandat amendat de arestare către Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota pentru care a fost inculpat în rechizitoriu, respectiv pentru 83 de capete de acuzare. La data de 18 aprilie 2014, Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota a emis un nou mandat amendat de arestare care a inclus și capetele de acuzare de la 25 la 46, eliminând capătul de acuzare numărul 84.

Prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (4) raportate la art. 40 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, raportat la dispozițiile art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, a fost transmisă cererea de extrădare formulată de autoritățile americane privind pe numiții M.O. și B.O.M. la data de 08 mai 2014. De asemenea, au fost respectate prevederile art. 36 din Legea nr. 302/2004, la dosar fiind atașate toate înscrisurile în sprijinul cererii de extrădare.

Autoritățile americane au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, confiscarea și remiterea bunurilor aflate în posesia persoanelor extrădabile la momentul arestării de către autoritățile române, bunuri obținute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor încriminate, însă cererea de sechestrare și remiterea de bunuri formează obiectul unui dosar separat.

Examinând documentele transmise de statul solicitant, judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București a constatat că faptele reținute în sarcina persoanelor extrădabile au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă agravantă, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., art. 249 C. pen., efectuarea de operațiuni comerciale în mod fraudulos, art. 250 alin. (2), (3) C. pen., comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 alin. (3) C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. art. 367 alin. (1) C. pen., art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului internațional de droguri.

Față de situația de fapt menționată, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente niciunul dintre motivele de refuz al extrădării, fie el obligatoriu sau opțional, stipulate în art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004 și că au fost întrunite condițiile prevăzute art. 24 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări.

Pe cale de consecință, cererile de extrădare formulate și trimise de către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii vizând extrădarea cetățenilor israelieni B.O.M. și M.O. au fost admise de Curtea de Apel București, secția penală, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În acest sens, a dispus extrădarea persoanelor extrădabile B.O.M. și M.O., cu respectarea regulii specialității, menținând arestarea provizorie față de aceștia până la predarea lor.

Împotriva sentinței penale nr. 240/F din 30 mai 2014 a Curții de Apel București, secția penală, au declarat recursuri, pe care instanța le-a recalificat, din oficiu, ca fiind apeluri, B.O.M. și M.O.

Înalta Curte, examinând apelurile în raport cu motivele invocate, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanța hotărăște în sensul admiterii cererii atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile, riguros determinate, de extrădare și dispune în sensul menținerii stării de arest până la predarea persoanei extrădabile.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că cererile de extrădare formulate de autoritățile americane, întemeiate pe mandatele de arestare emise de Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Minnesota, privind pe persoanele extrădabile B.O.M. și M.O., cuprind informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute în sarcina persoanelor extrădabile, de legea ambelor părți, cu o pedeapsă mai mare de un an.

Din documentele trimise de autoritățile judiciare americane, rezultă că în sarcina persoanelor extrădabile se rețin săvârșirea faptelor penale amendate de legea penală americană astfel: conspirație la încălcarea legii federale pentru alimente, medicamente și cosmetice; introducere, sprijinirea și încurajarea introducerii de medicamente etichetate necorespunzător comerțului interstatal cu intenție de fraudă și înșelăciune; conspirație la comiterea de fraudă prin poștă cablu; fraudă prin folosirea serviciilor poștale; fraudă prin cablu, sprijinirea și încurajarea comiterii de fraudă prin cablu; distribuirea și eliberarea ilegală de substanțe controlate, sprijinirea și încurajarea distribuirii și eliberării ilegale de substanțe controlate, care au corespondent în legislația română, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță. În acest sens, este îndeplinită condiția privind dubla încriminare prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 potrivit căreia „extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este suspectată sau acuzată ori a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracțiune atât de legea statului solicitant, cât și de legea română”.

Astfel, analizând dispozițiile art. 2-7 din Legea nr. 111/2008, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare dispunerii extrădării pasive la cererea statului străin, respectiv: fapta săvârșită să atragă - potrivit legislației statului solicitant și a legii române - o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an sau mai severă, iar în vederea executării unei pedepse de cel puțin 4 luni; fapta pentru care se cere extrădarea nu este pedepsită cu moartea; infracțiunea pentru care se solicită extrădarea nu este o infracțiune politică sau militară; persoana solicitată nu a fost achitată sau condamnată în statul solicitat pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea.

În cauza supusă examinării Înalta Curte constată inexistența motivelor obligatorii sau opționale de refuz ale extrădării, așa cum au fost ele prevăzute în dispozițiile art. 21 respectiv art. 22 din Legea nr. 302/2004 modificată, astfel că, așa cum a reținut și prima instanță, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări, având în vedere și dispozițiile art. 2-7 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Statele Unite ale Americii.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că cererile de arestare provizorie în vederea extrădării au fost însoțite de toate înscrisurile necesare, conform prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Prin ordonanțele nr. 21 și 22 din 13 martie 2014, date în Dosarul nr. 370/II/5/2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în temeiul art. 45 din Legea nr. 302/2004 și art. 209 C. proc. pen., reținerea pe o perioadă de 24 ore a numiților B.O.M. și M.O., începând cu data de 13 martie 2014, prima instanță fiind sesizată, potrivit dispozițiilor art. 43 și 44 din Legea nr. 302/2004, în vederea luării măsurii arestării provizorii de urgență.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 36-46 din Legea nr. 302/2004, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România, dar și cele ale punerii în executare a mandatului de arestare în vederea extrădării.

Chiar dacă apărătorul ales al persoanei extrădabile B.O.M. a arătat, în motivarea cererii de apel, că nu a fost respectat pentru acesta dreptul la un proces echitabil, în sensul că nu i s-a asigurat acestuia un apărător, precum și afirmațiile apărătorului persoanei extrădabile M.O. cum că faptele pretins săvârșite de acesta ar fi prescrise, aceste afirmații rămân simple susțineri lipsite de orice suport probator, aspecte care, de altfel, anterior, au mai făcut obiectul analizei de către prima instanță, și conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 instanța națională „nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmării sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării”.

Astfel, nu se pot reține nici afirmațiile persoanelor extrădabile, cum că nu au știut de existența acestui dosar aflat pe rolul Tribunalului Districtual din Minnesota, și că faptele reținute de autoritățile americane nu ar fi reale, precum și că aceștia nu sunt persoanele care sunt căutate, acestea vizând situația de fapt.

Înalta Curte, referitor la motivele de refuz ale extrădării - motive prevăzute în mod expres în art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004 - constată că niciunul dintre acestea nu este incident în cauză, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că persoanele care fac obiectul cererii de extrădare s-ar afla în vreunul din cazurile limitativ enunțate în textele legale mai sus menționate.

S-a mai constatat că instanța de fond a procedat corect când a dispus, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în caz de urgență a persoanelor extrădabile, cu respectarea art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de persoanele extrădabile B.O.M. și M.O., împotriva sentinței penale nr. 240/F din 30 mai 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoanele extrădabile să fie obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de persoanele extrădabile B.O.M. și M.O. împotriva sentinței penale nr. 240/F din 30 mai 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantele persoane extrădabile la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții persoane extrădabile până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă ebraică (6 ore prestate) se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2014.