Decizia nr. 1729/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 2687/2/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 158/2011 a Curții de Apel București

În primul rând, se constată îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 38 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copii ale mandatului de arestare, ale rechizitoriului, precum și a altor acte de procedură efectuate în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă, documentele fiind depuse și în traducere legalizată în limba română.

De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispozițiile legale aplicabile.

Au fost atașate și o copie a dispozițiilor legale aplicabile. Sub acest aspect, apărarea a invocat faptul că relațiile nu sunt complete, deoarece fapta a fost comisă în anul 2004, iar dispozițiile legale comunicate de autoritățile solicitante datează din anul 2005, fiind ulterioare, așa încât nu se poate ști care este corecta încadrare juridică. Conform art. 38 lit. c) din Legea 302/2004, la cererea de extrădare trebuie atașată o copie a dispozițiilor legale aplicabile, deci a acelor dispoziții care sunt incidente în speță, astfel cum au fost stabilite de autoritățile solicitante, fără ca instanța română să poată interveni în acest sens și să stabilească o altă încadrare juridică sau aplicabilitatea altor dispoziții legale. În raport de modalitatea în care a fost descrisă fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile (ca fiind comisă la 20 aprilie 2004), dar și prin raportare la conținutul relațiilor înaintate de autoritățile solicitante (în care se indică o lege din 2005 - fila 61, 66), Curtea apreciază că relațiile sunt complete, având în vedere mențiunea efectuată în finalul acestor relații în sensul că „articolele în vigoare la data la care infracțiunea de care este acuzat învinuitul (inculpatul) au fost publicate împreună cu articolele care au intrat în vigoare ulterior; și cele în favoarea învinuitului se vor aplica". Rezultă, astfel, că este vorba despre o succesiune de legi în timp, că legea nouă este mai favorabilă și aceasta se aplică persoanei extrădabile.

În altă ordine de idei, se constată că între România și republica Turcia există norme convenționale pentru extrădare, fiind aplicabilă Convenția europeană de extrădare, semnată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată de România prin Legea nr. 80/1997.

Persoana solicitată este trimisă în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 22 din Legea nr. 302/2004, nefiind aplicabile dispozițiile art. 23 din aceeași lege referitor la persoanele exceptate de la extrădare.

De asemenea, nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prev. de art. 241 din aceeași lege și nici motivele opționale de refuz prevăzute de art. 242. Sub acest aspect, se constată că apărătorii persoanei solicitate au invocat probleme grave de sănătate ale acesteia, în sensul că suferă de ciroză, însă nu s-a făcut dovada unei asemenea împrejurări, așa încât, nu există temeiuri pentru ase considera că extrădarea ar putea să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru persoana solicitată.

Este îndeplinită și condiția dublei incriminări deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legislația penală română, fiind vorba despre infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. și tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. român.

Este îndeplinită și condiția referitoare la gravitatea pedepsei. Din relațiile comunicate de autoritățile solicitante, rezultă că infracțiunea pentru care se solicită extrădarea este sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, respectiv pedeapsa închisorii pe viață, condiția fiind îndeplinită și raportat la legislația română, pedeapsa fiind închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Republica Turcia de un tribunal care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare. Pe de altă parte, se constată că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale.

Cât privește identitatea persoanei solicitate, Curtea a apreciat în raport de actele și lucrările dosarului, că opoziția formulată de persoana extrădabilă în acest sens este nefondată. Așa cum s-a arătat, autoritățile solicitante au comunicat nu numai relații complete referitoare la identitatea persoanei solicitate, constând în copie de pe registrul de stare civilă, informații cu privire la identitate și planșe foto, ci și fișa cu impresiunile papilare ale numitului E.B. Datorită caracterului de urgență al procedurii, toate acestea au fost comunicate prin fax, fără să existe suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor. Pe de altă parte, persoana extrădabilă a depus la dosar copia certificatului de căsătorie, din care rezultă că numiții A.S. și S.A.I. s-au căsătorit în data de 16 octombrie 2004 la Oficiul de stare civilă din comuna Brănești, precum și copia certificatului de naștere al copilului acestora, născut la ... 2007 în România. De asemenea, la solicitarea instanței, Parchetul a înaintat copiile documentelor prezentate de persoana solicitată la momentul depistării, fiind vorba despre un permis de conducere emis de autoritățile turce pe numele de A.S. și cartea de rezidență emisă de Oficiul român pentru imigrări. În plus, persoana extrădabilă a susținut că în cursul anului 2004, la scurt timp după ce a venit în România, s-a întors în Turcia de unde a obținut documentele necesare încheierii în România a căsătoriei. Asemenea documente nu au fost atașate la dosar iar apărările persoanei solicitate sunt înlăturate de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, efectuat în data de 23 martie 2011, din care rezultă, fără îndoială, că impresiunile papilare de pe fișa dactiloscopică trimisă de autoritățile turce, întocmită pe numele E.B., ca și impresiunile papilare de pe fișa dactiloscopică tip AFIȘ ale numitului S.A. (mai precis persoana identificată de Parchet și prezentată pentru soluționarea cererii de extrădare) au fost prelevate de la una și aceeași persoană. Pe cale de consecință, persoana prezentată pentru soluționarea cererii de extrădare este E.B. și nu A.S. Cât privește modalitatea de efectuare a acestei constatări tehnico-științifice, Curtea constată că au fost respectate dispozițiile legale și nu există motive de îndoială asupra concluziilor, întrucât impresiunile papilare comunicate de autoritățile turce sunt apte pentru examinare, acest lucru putând fi observat cu ușurință din studiul dosarului (fila 111 verso), experții criminaliști constatând ei înșiși că este vorba despre „impresiuni care întrunesc condițiile de calitate pentru examinarea dactiloscopică" (fila 10).

Persoana extrădabilă a mai solicitat să se aibă în vedere și starea sa de sănătate, că are un copil minor în întreținere, nu a avut antecedente penale și nu a avut nici un fel de probleme în cei 7 ani petrecuți în România. Aceste împrejurări nu pot influența însă soluționarea cererii de extrădare, deoarece conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Curtea de Apel nu este competentă să se pronunțe (.) asupra oportunității extrădării." Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoană extrădabilă E.B. (alias S.A.), invocând cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. și susținând în esență atât în motivarea scrisă a recursului, cât și cu ocazia dezbaterilor că la dosarul cauzei nu există suficiente date din care să rezulte că S.A. și E.B. sun tuna și aceeași persoană; deși la termenul de judecată din 23 martie 2011 instanța de fond a apreciat că cererea de extrădare nu poate fi soluționată pe baza probelor de la dosar, la termenul din 6 aprilie 2011 a revenit asupra dispozițiilor date anterior (prin care admisese cererea de probatorii formulată de persoana extrădabilă) și a soluționat cauza pe baza unui probatoriu insuficient și incert. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că autoritățile judiciare din Republica Turcia au transmis autorităților române o cerere prin care se solicită extrădarea numitului E.B., persoană cercetată în Turcia pentru săvârșirea infracțiunilor de omor cu premeditare și tentativă la omor, constând în aceea că la data de 20 aprilie 2004, împreună cu alți doi cetățeni turci, au căutat și urmărit două persoane pe care vroiau să se răzbune datorită unui conflict mai vechi și le-au împușcat din interiorul autoturismului cu care îi urmăreau și din afara mașinii, unul dintre agresori reușind să și înjunghie pe una dintre victime. Pe parcursul cercetărilor din România, principala apărare a persoanei extrădabile a fost aceea întemeiată pe disp. art. 51 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, susținând că nu există identitate între persoana reținută (și apoi arestată) în vederea extrădării și persoana urmărită. În acest sens, persoana extrădabilă a menționat că identitatea sa este A.S., că se află în România din anul 2004 unde și-a întemeiat o familie. Instanța de fond investită cu soluționarea cererii de extrădare a încuviințat la termenul de judecată din 23 martie 2011 emiterea unor adrese pentru înaintarea, în original sau copie, a actelor de identitate găsite asupra persoanei solicitate cu ocazia depistării, respectiv pentru obținerea de la autoritățile turce a fișei de evidență a persoanei solicitate, însoțită de planșa foto a acesteia. Ulterior, ca urmare a atașării la dosar a unei copii de pe permisul de conducere găsit asupra persoanei extrădabile, la termenul din 6 aprilie 2011 instanța de fond a apreciat că nu se mai impune solicitarea de relații suplimentare și a procedat la soluționarea cauzei. Curtea constată mai întâi că motivele de recurs formulate (și care vizează „încălcarea dreptului la apărare, prin refuzul de a permite administrarea probelor necesare și utile justei soluționări a cauzei, probe solicitate și încuviințate în ședința din data de 23 martie 2011") nu se încadrează în cazul de casare invocat (art. 385 9 pct.10 C. proc. pen), căci ceea ce se critică nu este nepronunțarea asupra unei cereri esențiale, ci revenirea instanței asupra unor probe anterior admise. Analizând însă în esență critica formulată (și care vizează încălcarea dreptului la apărare), în condițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că înscrisurile aflate la dosar la momentul judecății în fond, complinite cu cele depuse în recurs, conduc la concluzia că persoana reținută și arestată în vederea extrădării sub identitatea de A.S. este una și aceeași cu cea menționată în cererea de extrădare sub identitatea de E.B. În acest sens, Curtea constată că în cauză s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică, pe baza fișei dactiloscopice transmisă de autoritățile turce pe numele E.B. și a impresiunilor papilare prelevate în România la sediul Institutul de Criminalistică ale numitului S.A., stabilindu-se astfel că impresiunile papilare de pe cele două acte au fost prelevate de la aceeași persoană(fil.12 ds.parchet). Pe de altă parte, la dosar există atât fotografia cu care numitul E.B. figurează în evidențele autorităților din Turcia (fii.97 și 112 ds. parchet), cât și fotografii ale numitului S.A. (fii. 17 ds.fond, fii. 26-29 ds.recurs), iar din compararea acestora rezultă fără dubiu că este vorba despre una și aceeași persoană. Modalitatea în care persoana extrădabilă a intrat în posesia unor acte ce dovedesc o altă identitate decât cea reală, ca și utilizarea lor în fața autorităților reprezintă chestiuni care exced cadrul procesual de față și care fac obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 634/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (fii. 16 ds.fond). Prin urmare, Curtea constată că opoziția la extrădare formulată atât în fața instanței de fond, cât și ca motiv implicit de recurs, este neîntemeiată, astfel încât în mod legal cererea de extrădare a fost admisă, fiind întrunite toate condițiile de formă și de fond pentru a se dispune această măsură. În consecință, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.