ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2014

Asupra cauzei penale de față: Prin rezoluția din 04 decembrie 2013, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța pentru soluționarea cererii de extrădare, menționând că prin adresa din 02 decembrie 2013, Ministerul Justiției - Serviciul de Cooperare judiciară în materie penală a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea de extrădare formulată și transmisă de către autoritățile judiciare din Republica Turcia la data de 13 august 2013 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 04 decembrie 2013. Potrivit acestei solicitări, persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis la data de 02 august 2013 de către Tribunalul Penal nr. 10 din Istanbul - Turcia sub nr. 2013/326 Degisik Is pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere ilegală în vederea săvârșirii de infracțiuni, omor calificat, lipsire ilegală de libertate, șantaj, amenințare și fals în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute și pedepsite de art. 35 1 , 53, 54, 58, 63, 82/1-a, 149/1 c.g, 106/2-c, 109/3-b, 109/4, art. 204/1-3, 5237 C. pen.

turc. Examinând documentele trimise de statul solicitant s-a stabilit că H.B. a fost arestat împreună cu membrii rețelei din care face parte la data de 28 septembrie 2007. Persoana extrădabilă făcea parte dintr-o rețea organizată care are ca scop obținerea de interese materiale proprii și își desfășoară activitatea în districtul S. În cuprinsul cererii de extrădare sunt descrise faptele în sarcina acestuia, respectiv: - constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 220/1-3-4-5 C. pen. turc; - jefuire cu privire la numiții A.K. și S.K. prevăzută de art. 220/5 și 149/1 C. pen. turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul M.O. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g și 35/1 C. pen.

turc; - jefuire cu privire la numitul H.F. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g, și 35/1 C. pen. turc; - jefuire cu privire la numita G.T. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numita S.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul B.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul A.G. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen. turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul Z.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul H.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numiții Y.K. și M.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen.

turc; - jefuire, lipsire de libertate și fals în înscrisuri cu privire la numiții Ș.O. și M.D. prevăzută de art. 220/5, 149/a,c,g, 109/3 - b, 109/4, 204/1-3, 35/1, 106/2-c C. pen. turc; - tâlhărie cu privire la numiții S.B. și A.H. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul H.D. prevăzută de art. 220/5,149/c,g C. pen. turc; - omorul numitului E.U. prevăzut de art. 220/5, 82/1 a C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul M.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul A.H.T. prevăzută de art. 220/5, 149/1 c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul E.B. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc.

Examinând cererea de extrădare, materialul probator administrat în cauză și concluziile prezentate de partea extrădabilă și de procuror, Curtea de Apel a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării, pentru considerentele arătate în cele ce urmează: Sub aspect formal, cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant (respectiv Tribunalul Penal nr. 10 Delicte grave Istanbul, Turcia), fiind adresată Ministerului Justiției din România. În sprijinul cererii au fost prezentate: mandatul de arestare în lipsă, emis la data de 02 august 2013 de către Tribunalul Penal nr. 10 Istanbul (copie autentică); expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea; copia dispozițiilor legale aplicabile în statul solicitant.

Primind cererea de extrădare, Ministerul Justiției a efectuat examenul de regularitate internațională, constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Drept consecință, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a învestit această instanță cu cererea de extrădare.

Pe fondul cererii, Curtea constată îndeplinite condițiile pentru extrădarea pasivă prevăzute de art. 18 și urm. din actul normativ menționat mai sus, în sensul că: 1) există cererea unui stat străin (Turcia), privind extrădarea numitului H.B., care este urmărit penal pentru săvârșirea unor infracțiuni în statul solicitant; 2) nu este incidentă vreo dispoziție legală dintre cele prevăzute de art. 19 din legea menționată mai sus, privitoare la exceptarea de la extrădare; 3) nu există vreun motiv obligatoriu sau opțional de refuz al extrădării, în sensul dispozițiilor art. 21 și 22 din actul normativ susmenționat; 4) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt prevăzute ca infracțiuni atât de legea statului solicitant, cât și de legea română; Sub acest aspect, Curtea a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 189, art. 193, 194, 175 lit. a) și art. 288 C. pen.

român. Susținerea potrivit căreia nu există corespondență între art. 220 alin. (5) C. pen. turc și legea română a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă din acest motiv și solicitarea subsidiară de extrădare sub condiția ca persoana solicitată să nu fie judecată și condamnată și pentru această infracțiune. În acest sens, s-a reținut că, potrivit art. 24 alin. (3) din legea de mai sus: „Diferențele existente între calificarea juridică și denumirea dată aceleiași infracțiuni de legile celor două state nu prezintă relevanță, dacă prin convenție internațională sau, în lipsa acesteia, prin declarație de reciprocitate nu se prevede altfel. Pe de altă parte, art. 220 alin. (5) C. pen.

turc prevede că: „Liderii rețelei vor fi pedepsiți individual pentru fiecare infracțiune comisă, în cadrul rețelei. Interpretarea și aplicarea acestei dispoziții se face în conformitate cu regulile prevăzute în legea străină. În dreptul românesc, pe lângă inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat sunt sancționate și infracțiunile săvârșite în cadrul grupului, după regulile concursului de infracțiuni, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, indiferent de forma participației penale (autorat, instigare, complicitate).

5) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate atât de legea penală a statului solicitant, cât și de legea penală română cu pedepse privative de libertate de cel puțin un an; 6) faptele pentru care se solicită extrădarea nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului solicitant; 7) nu sunt incidente dispozițiile privitoare la refuzul extrădării prev. de art. 25, 29-35 din legea menționată mai sus. Opoziția la extrădare - întemeiată pe motivele analizate mai sus - nu poate fi primită, pentru aceleași considerente. Mai este de observat că statul solicitant a dat asigurări în legătură cu respectarea regulii specialității. Față de cele ce preced, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă cererea de extrădare și s-a dispus extrădarea în Turcia a numitului H.B.

Totodată, s-a dispus menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate. S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută la data de 06 noiembrie 2013 și arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 07 noiembrie 2013 la zi. Împotriva sentinței penale nr. 23/F din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel București în termen legal, la data de 17 ianuarie 2014 s-a exercitat recurs de către persoana extrădabilă. H.B. a solicitat să se constate, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, că nu sunt îndeplinite condițiile extrădării. A arătat că din punct de vedere formal, cererea de extrădare îndeplinește condițiile legale, că persoana extrădabilă este H.B., acesta este învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

turc, reținându-se că este unul dintre liderii grupului infracțional și că membrii grupării infracționale organizate au săvârșit infracțiunile, însă nu sunt descrise faptele, cu arătarea locului și datei săvârșirii lor. Încadrând situația lui juridică la art. 220 alin. (5) C. pen. turc, persoana extrădabilă răspunde de toate faptele săvârșite de membrii grupării. Arată astfel că fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile, respectiv de a răspunde pentru faptele tuturor membrilor grupării, nu este prevăzută de legislația română. Apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 49 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 302/2004 și că cererea nu îndeplinește condițiile pentru a fi admisă.

În subsidiar, în situația în care se constată că sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea cererii de extrădare, aceasta să se facă sub condiție, solicită să se menționeze în hotărâre ca persoana extrădabilă să nu fie condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 220/5 C. pen. turc, fiind astfel respectate dispozițiile Convenției, precum și dispozițiile art. 49 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 302/2004. Specificăm detaliul procesual că, cererea de recurs fiind înregistrată anterior datei de 1 februarie 2014, cadrul procesual de față vizează calea de atac ordinară a recursului, cu tot specificul și cadrul legal adiacent. Practic recurentul reiterează apărările de substanță propuse la fondul pricinii.

Inclusiv la nivelul instanței supreme se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, în ceea ce privește procedura extrădării, existând examen de regularitate făcut de către Ministerul Justiției, fiind depusă cererea de extrădare, cu toată documentația anexă prevăzută de legislația română. Totodată, nu există incidente în cauză vreun motiv de refuz cu privire la extrădare, fiind necesară, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de extrădare formulată de către autoritățile judiciare din Turcia. În cuprinsul cererii de extrădare sunt descrise faptele în sarcina acestuia, nefiind cadru de detaliere a lor, totul circumscriindu-se spațiului legal în materie, respectiv: - constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 220/1-3-4-5 C. pen.

turc; - jefuire cu privire la numiții A.K. și S.K. prevăzută de art. 220/5 și 149/1 C. pen. turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul M.O. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g și 35/1 C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul H.F. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g, și 35/1 C. pen. turc; - jefuire cu privire la numita G.T. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numita S.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul B.Y. prevăzută de art. 220 5 , 149/c,g C. pen. turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul A.G. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 din C. pen. turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul Z.K.

prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul H.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numiții Y.K. și M.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire, lipsire de libertate și fals în înscrisuri cu privire la numiții Ș.O. și M.D. prevăzută de art. 220/5, 149/a,c,g, 109/3 - b, 109/4, 204/1-3, 35/1, 106/2-c C. pen. turc; - tâlhărie cu privire la numiții S.B. și A.H. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul H.D. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc; - omorul numitului E.U. prevăzut de art. 220/5, 82/1 a C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul M.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen.

turc; - intenție de jefuire cu privire la numitul A.H.T. prevăzută de art. 220/5, 149/1 c,g C. pen. turc; - jefuire cu privire la numitul E.B. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc. Sub aspect formal, cererea de extrădare a fost formulată în condiții de legalitate. Altfel, apărările de substanță vizând lipsa de consistență probațională sau lipsa de incidență a dispozițiile art. 220 alin. (5) C. pen. turc vor fi de propus și de examinat efectiv de autoritățile judiciare învestite a abilita legal în a decela.

Pe fondul cererii, Curtea de Apel a constatat cu deplin temei că sunt îndeplinite condițiile pentru extrădarea pasivă, în sensul că: 1) există cererea unui stat străin (Turcia), privind extrădarea numitului H.B., care este urmărit penal pentru săvârșirea unor infracțiuni în statul solicitant; 2) nu este incidență vreo dispoziție legală dintre cele prevăzute de art. 19 din legea menționată mai sus, privitoare la exceptarea de la extrădare; 3) nu există vreun motiv obligatoriu sau opțional de refuz al extrădării, în sensul dispozițiilor art. 21 și 22 din actul normativ susmenționat; 4) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt prevăzute ca infracțiuni atât de legea statului solicitant, cât și de legea română; Sub acest aspect, Curtea constată că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 189, art. 193, 194, 175 lit. a) și art. 288 C. pen.

român. S-a și detaliat că, susținerea potrivit căreia nu există corespondență între art. 220 alin. (5) C. pen. turc și legea română este neîntemeiată, fiind respinsă din acest motiv și solicitarea subsidiară de extrădare sub condiția ca persoana solicitată să nu fie judecată și condamnată și pentru această infracțiune, aspect juridic de reiterat în recurs. În dreptul românesc, pe lângă inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat sunt sancționate și infracțiunile săvârșite în cadrul grupului, după regulile concursului de infracțiuni, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, indiferent de forma participației penale (autorat, instigare, complicitate).

5) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate atât de legea penală a statului solicitant, cât și de legea penală română cu pedepse privative de libertate de cel puțin un an; 6) faptele pentru care se solicită extrădarea nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului solicitant; 7) nu sunt incidente dispozițiile privitoare la refuzul extrădării prev. de art. 25, 29-35 din legea menționată mai sus. Față de cele ce preced, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă cu deplin temei cererea de extrădare și s-a dispus extrădarea în Turcia a numitului H.B. Așadar potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat. Persoana extrădabilă va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă H.B. împotriva sentinței penale nr. 23/F din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2014.