ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei
penale de față:
Prin rezoluția din 04 decembrie 2013,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a
sesizat instanța pentru soluționarea cererii de extrădare, menționând că prin
adresa din 02 decembrie 2013, Ministerul Justiției - Serviciul de Cooperare
judiciară în materie penală a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București cererea de extrădare formulată și transmisă de către autoritățile
judiciare din Republica Turcia la data de 13 august 2013 și înregistrată la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 04 decembrie 2013.
Potrivit acestei
solicitări, persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a mandatului
de arestare preventivă emis la data de 02 august 2013 de către Tribunalul Penal
nr. 10 din Istanbul - Turcia sub nr. 2013/326 Degisik Is pentru săvârșirea infracțiunilor
de asociere ilegală în vederea săvârșirii de infracțiuni, omor calificat, lipsire
ilegală de libertate, șantaj, amenințare și fals în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute
și pedepsite de art. 35
1
, 53, 54, 58, 63, 82/1-a, 149/1 c.g, 106/2-c,
109/3-b, 109/4, art. 204/1-3, 5237 C. pen. turc.
Examinând documentele
trimise de statul solicitant s-a stabilit că H.B. a fost arestat împreună cu membrii
rețelei din care face parte la data de 28 septembrie 2007. Persoana extrădabilă
făcea parte dintr-o rețea organizată care are ca scop obținerea de interese materiale
proprii și își desfășoară activitatea în districtul S.
În cuprinsul cererii
de extrădare sunt descrise faptele în sarcina acestuia, respectiv:
- constituire
a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 220/1-3-4-5 C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numiții A.K. și S.K. prevăzută de art. 220/5 și 149/1 C. pen. turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul M.O. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g și 35/1
C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul H.F. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g, și 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numita G.T. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numita S.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul B.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul A.G. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen.
turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul Z.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen.
turc;
- jefuire cu privire
la numitul H.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numiții Y.K. și M.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire, lipsire
de libertate și fals în înscrisuri cu privire la numiții Ș.O. și M.D. prevăzută
de art. 220/5, 149/a,c,g, 109/3 - b, 109/4, 204/1-3, 35/1, 106/2-c C. pen. turc;
- tâlhărie cu
privire la numiții S.B. și A.H. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul H.D. prevăzută de art. 220/5,149/c,g C. pen. turc;
- omorul numitului
E.U. prevăzut de art. 220/5, 82/1 a C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul M.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul A.H.T. prevăzută de art. 220/5, 149/1 c,g C. pen.
turc;
- jefuire cu privire
la numitul E.B. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc.
Examinând cererea
de extrădare, materialul probator administrat în cauză și concluziile prezentate
de partea extrădabilă și de procuror, Curtea de Apel a constatat că sunt întrunite
condițiile extrădării, pentru considerentele arătate în cele ce urmează:
Sub aspect formal,
cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului
solicitant (respectiv Tribunalul Penal nr. 10 Delicte grave Istanbul, Turcia), fiind
adresată Ministerului Justiției din România.
În sprijinul cererii
au fost prezentate: mandatul de arestare în lipsă, emis la data de 02 august 2013
de către Tribunalul Penal nr. 10 Istanbul (copie autentică); expunerea faptelor
pentru care se cere extrădarea; copia dispozițiilor legale aplicabile în statul
solicitant.
Primind cererea
de extrădare, Ministerul Justiției a efectuat examenul de regularitate internațională,
constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 302/2004,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Drept consecință,
a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a învestit această
instanță cu cererea de extrădare.
Pe fondul cererii,
Curtea constată îndeplinite condițiile pentru extrădarea pasivă prevăzute de
art. 18 și urm. din actul normativ menționat mai sus, în sensul că:
1) există cererea
unui stat străin (Turcia), privind extrădarea numitului H.B., care este urmărit
penal pentru săvârșirea unor infracțiuni în statul solicitant;
2) nu este incidentă
vreo dispoziție legală dintre cele prevăzute de art. 19 din legea menționată mai
sus, privitoare la exceptarea de la extrădare;
3) nu există vreun
motiv obligatoriu sau opțional de refuz al extrădării, în sensul dispozițiilor
art. 21 și 22 din actul normativ susmenționat;
4) faptele pentru
care se solicită extrădarea sunt prevăzute ca infracțiuni atât de legea statului
solicitant, cât și de legea română;
Sub acest aspect,
Curtea a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile realizează
conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,
art. 189, art. 193, 194, 175 lit. a) și art. 288 C. pen. român.
Susținerea potrivit
căreia nu există corespondență între art. 220 alin. (5) C. pen. turc și legea română
a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă din acest motiv și solicitarea
subsidiară de extrădare sub condiția ca persoana solicitată să nu fie judecată și
condamnată și pentru această infracțiune.
În acest sens,
s-a reținut că, potrivit art. 24 alin. (3) din legea de mai sus: „Diferențele existente
între calificarea juridică și denumirea dată aceleiași infracțiuni de legile celor
două state nu prezintă relevanță, dacă prin convenție internațională sau, în lipsa
acesteia, prin declarație de reciprocitate nu se prevede altfel.
Pe de altă parte,
art. 220 alin. (5) C. pen. turc prevede că: „Liderii rețelei vor fi pedepsiți individual
pentru fiecare infracțiune comisă, în cadrul rețelei.
Interpretarea
și aplicarea acestei dispoziții se face în conformitate cu regulile prevăzute în
legea străină.
În dreptul românesc,
pe lângă inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional
organizat sunt sancționate și infracțiunile săvârșite în cadrul grupului, după regulile
concursului de infracțiuni, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, indiferent
de forma participației penale (autorat, instigare, complicitate).
5) faptele pentru
care se solicită extrădarea sunt sancționate atât de legea penală a statului solicitant,
cât și de legea penală română cu pedepse privative de libertate de cel puțin un
an;
6) faptele pentru
care se solicită extrădarea nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului
solicitant;
7) nu sunt incidente
dispozițiile privitoare la refuzul extrădării prev. de art. 25, 29-35 din legea
menționată mai sus.
Opoziția la extrădare
- întemeiată pe motivele analizate mai sus - nu poate fi primită, pentru aceleași
considerente.
Mai este de observat
că statul solicitant a dat asigurări în legătură cu respectarea regulii specialității.
Față de cele ce
preced, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr.
302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă
cererea de extrădare și s-a dispus extrădarea în Turcia a numitului H.B.
Totodată, s-a
dispus menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea
persoanei extrădate.
S-a constatat
că persoana extrădată a fost reținută la data de 06 noiembrie 2013 și arestată provizoriu
în vederea extrădării de la data de 07 noiembrie 2013 la zi.
Împotriva sentinței
penale nr. 23/F din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel București în termen legal,
la data de 17 ianuarie 2014 s-a exercitat recurs de către persoana extrădabilă.
H.B. a solicitat
să se constate, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, că nu
sunt îndeplinite condițiile extrădării. A arătat că din punct de vedere formal,
cererea de extrădare îndeplinește condițiile legale, că persoana extrădabilă este
H.B., acesta este învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220
alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. turc, reținându-se că este unul dintre liderii
grupului infracțional și că membrii grupării infracționale organizate au săvârșit
infracțiunile, însă nu sunt descrise faptele, cu arătarea locului și datei săvârșirii
lor. Încadrând situația lui juridică la art. 220 alin. (5) C. pen. turc, persoana
extrădabilă răspunde de toate faptele săvârșite de membrii grupării. Arată astfel
că fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile, respectiv de a răspunde pentru
faptele tuturor membrilor grupării, nu este prevăzută de legislația română. Apreciază
că sunt îndeplinite cerințele art. 49 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 302/2004
și că cererea nu îndeplinește condițiile pentru a fi admisă. În subsidiar, în situația
în care se constată că sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea cererii
de extrădare, aceasta să se facă sub condiție, solicită să se menționeze în hotărâre
ca persoana extrădabilă să nu fie condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de
art. 220/5 C. pen. turc, fiind astfel respectate dispozițiile Convenției, precum
și dispozițiile art. 49 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 302/2004.
Specificăm detaliul
procesual că, cererea de recurs fiind înregistrată anterior datei de 1 februarie
2014, cadrul procesual de față vizează calea de atac ordinară a recursului, cu tot
specificul și cadrul legal adiacent.
Practic recurentul
reiterează apărările de substanță propuse la fondul pricinii.
Inclusiv la nivelul
instanței supreme se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea
nr. 302/2004, în ceea ce privește procedura extrădării, existând examen de regularitate
făcut de către Ministerul Justiției, fiind depusă cererea de extrădare, cu toată
documentația anexă prevăzută de legislația română.
Totodată, nu există
incidente în cauză vreun motiv de refuz cu privire la extrădare, fiind necesară,
în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de extrădare
formulată de către autoritățile judiciare din Turcia.
În cuprinsul cererii
de extrădare sunt descrise faptele în sarcina acestuia, nefiind cadru de detaliere
a lor, totul circumscriindu-se spațiului legal în materie, respectiv:
- constituire
a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 220/1-3-4-5 C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numiții A.K. și S.K. prevăzută de art. 220/5 și 149/1 C. pen. turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul M.O. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g și 35/1
C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul H.F. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g, și 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numita G.T. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numita S.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul B.Y. prevăzută de art. 220
5
, 149/c,g C. pen. turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul A.G. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 din C.
pen. turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul Z.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C.
pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul H.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numiții Y.K. și M.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire, lipsire
de libertate și fals în înscrisuri cu privire la numiții Ș.O. și M.D. prevăzută
de art. 220/5, 149/a,c,g, 109/3 - b, 109/4, 204/1-3, 35/1, 106/2-c C. pen. turc;
- tâlhărie cu
privire la numiții S.B. și A.H. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul H.D. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- omorul numitului
E.U. prevăzut de art. 220/5, 82/1 a C. pen. turc;
- jefuire cu privire
la numitul M.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- intenție de
jefuire cu privire la numitul A.H.T. prevăzută de art. 220/5, 149/1 c,g C. pen.
turc;
- jefuire cu privire
la numitul E.B. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc.
Sub aspect formal,
cererea de extrădare a fost formulată în condiții de legalitate.
Altfel, apărările
de substanță vizând lipsa de consistență probațională sau lipsa de incidență a dispozițiile
art. 220 alin. (5) C. pen. turc vor fi de propus și de examinat efectiv de autoritățile
judiciare învestite a abilita legal în a decela.
Pe fondul cererii,
Curtea de Apel a constatat cu deplin temei că sunt îndeplinite condițiile pentru
extrădarea pasivă, în sensul că:
1) există cererea
unui stat străin (Turcia), privind extrădarea numitului H.B., care este urmărit
penal pentru săvârșirea unor infracțiuni în statul solicitant;
2) nu este incidență
vreo dispoziție legală dintre cele prevăzute de art. 19 din legea menționată mai
sus, privitoare la exceptarea de la extrădare;
3) nu există vreun
motiv obligatoriu sau opțional de refuz al extrădării, în sensul dispozițiilor
art. 21 și 22 din actul normativ susmenționat;
4) faptele pentru
care se solicită extrădarea sunt prevăzute ca infracțiuni atât de legea statului
solicitant, cât și de legea română;
Sub acest aspect,
Curtea constată că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile realizează
conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,
art. 189, art. 193, 194, 175 lit. a) și art. 288 C. pen. român.
S-a și detaliat
că, susținerea potrivit căreia nu există corespondență între art. 220 alin. (5)
C. pen. turc și legea română este neîntemeiată, fiind respinsă din acest motiv și
solicitarea subsidiară de extrădare sub condiția ca persoana solicitată să nu fie
judecată și condamnată și pentru această infracțiune, aspect juridic de reiterat
în recurs.
În dreptul românesc,
pe lângă inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional
organizat sunt sancționate și infracțiunile săvârșite în cadrul grupului, după regulile
concursului de infracțiuni, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, indiferent
de forma participației penale (autorat, instigare, complicitate).
5) faptele pentru
care se solicită extrădarea sunt sancționate atât de legea penală a statului solicitant,
cât și de legea penală română cu pedepse privative de libertate de cel puțin un
an;
6) faptele pentru
care se solicită extrădarea nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului
solicitant;
7) nu sunt incidente
dispozițiile privitoare la refuzul extrădării prev. de art. 25, 29-35 din legea
menționată mai sus.
Față de cele ce
preced, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr.
302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă
cu deplin temei cererea de extrădare și s-a dispus extrădarea în Turcia a numitului
H.B.
Așadar potrivit
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prezentul recurs urmează a fi
respins ca nefondat.
Persoana extrădabilă
va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de persoana extrădabilă H.B. împotriva sentinței penale nr. 23/F
din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Onorariul interpretului
de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Obligă recurenta
persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 14 februarie 2014.