ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 194/F din data de 10 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, s-a dispus în temeiul art. 52 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respingerea, ca neîntemeiată, cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Republicii Turcia, privind pe persoana extrădabilă A..

A constatat că persoana extrădabilă A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 20.06.2024 (prin ordonanța de reținere nr. 90/2024 din data de 20.08.2024 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2024) și arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 21.08.2024 în baza încheierii din data de 21.08.2024 pronunțată în dosarul Curții de Apel București, secția II Penală în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 581 din data de 29.08.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

În baza art. 52 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A., de sub puterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 2/EX/21.08.2024 emis de Curtea de Apel București, secția II Penală, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că solicitarea de extrădare în privința numitului A. are la bază mandatul de arestare emis la data de 19.08.2024 în dosarul nr. NCB: 67053-51123-13621 de Tribunalul Penal de Pace nr. 8 din Istanbul, acesta fiind urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de omor intenționat cu motivul unei răzbunări de sânge, prev.de art. 523

7

art. 82

1

-J C. pen. al Republicii Turcia.

În fapt, s-a arătat că, în cadrul unui incident armat la ora 22:30, în data de 18.08.2024 în Istanbul o victimă a fost ucisă primind multiple lovituri în corp, în timp ce alte două persoane au fost grav rănite de gloanțe. Suspecții au fost identificați ca fiind A., B. și C.. Înregistrarea video de securitate de pe strada unde a avut loc împușcătura indică faptul că suspecții așteptau într-o mașină la 50 m distanță de mașina victimelor. După ce victimele s-au urcat în mașinile lor, un suspect îmbrăcat în haine negre și cu mască pe față a ieșit din mașina care a fost închiriată de suspectul D. și a alergat spre mașina victimelor. În același timp, mașina suspecților s-a îndreptat spre mașina victimelor și apoi suspectul pe jos și ceilalți suspecți din mașină au deschis focul simultan asupra victimelor. După ce au împușcat victimele, l-au luat pe suspectul care era pe jos în mașina lor și au fugit de la locul crimei. Mașina lor a fost găsită abandonată sub un viaduct, iar motorul încă mergând.

A precizat că din cererea de extrădare și din documentația anexată ulterior de către autoritățile turce rezultă că față de A. se desfășoară o anchetă de către Parchetul General al Republicii Turce pentru infracțiunea de crimă cu premeditare din răzbunare (în dosarul cu nr. anchetă 2024/180934 din 23.08.2024 al Parchetul General al Republicii Turce - Biroul de Investigare a Terorismului și a Crimei Organizate), fiind emis ordinul de arestare nr. 2024/8729 de către Judecătoria Penală de Pace nr. 9 din Instanbul, Republica Turcia

Curtea a constatat că starea de fapt și încadrarea juridică reținute în sarcina numitului A. în desfășurarea anchetei penale de către autoritățile judiciare turce au drept corespondent în legislația penală română, fiind incriminată de dispozițiile art. 188-189 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani sau detențiunea pe viață.

În acest context factual, procedând, prioritar, la stabilirea cadrului normativ care guvernează prezenta cauză, în ceea ce privește cererea de extrădare formulată de autoritățile Republicii Turcia, este aplicabilă Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la 13.12.1957, împreună cu cele două protocoale adiționale încheiate la Strasbourg la 15.10.1975, respectiv la 17.03.1978, ratificată atât de România cât și de Turcia, precum și prevederile art. 18 și urm. din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4 din Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale, la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că, în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.

În baza convenției europene menționate, părțile contractante s-au angajat să-și predea reciproc, potrivit regulilor și sub condiții determinate prin Convenția privind extrădarea, persoanele care sunt urmărite pentru o infracțiune sau căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță de către autoritățile judiciare ale părții solicitante.

În consecință, extrădarea numitului A. (cetățean israelian) din România, la solicitarea autorităților judiciare din Republica Turcia, este condiționată de îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 18 - 60 cuprinse în Capitolul I al Titlului II al Legii nr. 302/2004, republicată.

În aceste coordonate de analiză, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de extrădare fiind formulată în scris, de autoritatea competentă a statului solicitant, și însoțită de copii ale mandatului de arestare preventivă a persoanei extrădabile din data de 23.08.2024 (ordinul de arestare). În cuprinsul acestor documente se realizează o expunere suficient de clară a faptelor pentru care se solicită extrădarea numitului A., atât sub aspectul conținutului lor obiectiv concret, al datei și locului săvârșirii lor, cât și sub aspectul calificării juridice a faptelor și al dispozițiilor legale aplicabile în statul solicitant.

De asemenea, Curtea a constatat îndeplinite condițiile privind persoana extrădabilă, respectiv incidența în cauză a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, în raport cu statutul de cetățean străin (israelian) aflat pe teritoriul României al numitului A. (la data de 20.08.2024 a fost depistat la Punctul de Trecere a Frontierei - din cadrul Aeroportului Internațional "Henri Coandă)

Curtea a mai reținut că persoana extrădabilă nu intră în categoria persoanelor exceptate de la extrădare conform art. 19 din Legea nr. 302/2004, republicată, și nici nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din aceiași lege.

Totodată, Curtea a constatat îndeplinite și exigențele privind fapta care dă loc la extrădare, reținând că aceasta nu face parte din categoria celor care ar justifica refuzul extrădării, prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. e) și f) și art. 30 din Legea nr. 302/2004, republicată, sau din categoria celor pentru care încuviințarea extrădării ar fi condiționată de îndeplinirea altor condiții, cum ar fi cele prevăzute de art. 25 și 27 din același act normativ.

Nu în ultimul rând, Curtea a apreciat îndeplinite și condițiile dublei incriminări, respectiv a gravității faptei, prevăzute de art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că fapta, astfel cum este descrisă în actele procesuale comunicate de autoritățile Republicii Turcia, are corespondent în infracțiunea de omor calificat art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român (pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani sau detențiunea pe viață), și că aceasta este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de un an atât în statul solicitant, cât și în cel solicitat. În același context, față de data presupusei fapte (august 2024) este evident nu se pune problema incidenței referitoare termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta descrisă (de altfel, în legislația română prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunii de omor).

În continuare, analizând cererea de extrădare prin prisma motivul facultativ de refuz al extrădării prev. de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a constatat că acesta este unul întemeiat, pe fondul argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează:

Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată "extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate".

Din interpretarea textului de lege rezultă că acest impediment facultativ la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situația persoanei extrădabile riscă să fie substanțial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc; dispoziția legală analizată indică, doar cu titlu exemplificativ, vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita, însă, impedimentele la extrădare la aceste ultime două elemente.

Ca urmare, identificarea tuturor împrejurărilor și a factorilor de risc relevanți sub aspectul incidenței motivului facultativ de refuz al extrădării analizat reprezintă atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de extrădare, căreia îi revine sarcina de a examina toate informațiile pertinente, referitoare atât la situația particulară a persoanei extrădabile, cât și la cea obiectiv existentă în statul solicitant. Acestei ultime categorii de informații i se pot circumscrie și date care atestă existența unui risc semnificativ - fundamentat pe evaluările repetate ale organismelor competente - de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant și/ori de supunere a persoanei extrădabile unor tratamente inumane sau degradante în acest ultim stat.

În calitate de parte contractantă la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (ratificată prin Legea nr. 30/1994), România trebuie să se conformeze obligației consacrate de art. 1 din acest instrument juridic, respectiv, aceea de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.

Or, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, extrădarea unui cetățean străin de către un stat parte la Convenție poate ridica probleme din perspectiva articolului 3, atunci când există motive substanțiale de a crede că extrădarea ar expune respectiva persoană unui risc real de a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenție în statul solicitant (mutatis mutandis, cauza Ahmed contra Austriei, nr. 25964/94, hotărârea din 17 decembrie 1996).

Sfera tratamentelor prevăzute de articolul 3 include condițiile inumane sau precare de detenție care ating un anumit nivel de gravitate, Convenția interzicând în temeni absoluți tortura sau tratamentele inumane ori degradante. Manifestările care umilesc și înjosesc o persoană, demonstrând lipsă de respect față de demnitatea ființei umane sau care dau naștere unor sentimente de frică, angoasă sau de inferioritate de natură a înfrânge rezistența sa morală sau fizică pot fi caracterizate ca degradante, Curtea Europeană subsumând, exemplificativ, acestei categorii cazurile de supraaglomerare a locurilor de detenție (inclusiv preventivă), accesul inexistent sau limitat la lumină naturală, surse de ventilație sau de încălzire, obiecte de igienă (mutatis mutandis, cauza Ananyev și alții contra Rusiei, nr. 42525/07 și 60800/08, hotărârea din 10 ianuarie 2012).

În contextul acestor considerente teoretice, Curtea a constatat că, în concret, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, a devenit o chestiune de notorietate nerespectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor deținute în Turcia, pe fondul existenței condițiilor deplorabile și practicării relelor tratamente în unitățile de detenție din această țară.

În acest sens, Curtea a avut în vedere o serie de acte emise de la nivelul Parlamentului European prin care se confirmă situația incertă referitoare la asigurarea respectării depline a dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului, precum și a hotărârilor CEDO de către autoritățile turce.

- Astfel, prin Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2021 (P9_TA(2021)0028) referitoare la situația drepturilor omului din Turcia, în special cazul lui E. și al altor prizonieri de conștiință (2021/2506(RSP), s-a constatat printre altele:

". . . . . . . . . .7. este profund îngrijorat de faptul că sistemul judiciar și autoritățile turce nu iau în considerare hotărârile CEDO și că, din ce în ce mai des, instanțele inferioare turce nu respectă hotărârile Curții Constituționale din Turcia; invită Turcia să asigure respectarea deplină a dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului, precum și a hotărârilor CEDO; solicită cooperarea sa deplină cu Consiliul Europei în ceea ce privește consolidarea statului de drept, a drepturilor minorităților, a democrației și a drepturilor fundamentale; speră că CEDO își va putea accelera procesul de pronunțare a hotărârilor în numeroase cazuri care implică situația din Turcia; îndeamnă guvernul turc să se asigure că toate persoanele își exercită dreptul fundamental la un proces echitabil și la examinarea cazurilor lor de către un sistem judiciar pe deplin independent și funcțional, în conformitate cu standardele internaționale;.

- În continuare, în aceeași linie de abordare, prin Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2022 referitoare la Raportul Comisiei pe 2021 privind Turcia (2021/2250(INI), în urma unei evaluări generale, s-au constatat, printre altele, referitor la statul de drept și drepturile fundamentale:

". . . . . . . . . .8. regretă deteriorarea continuă a situației drepturilor omului în Turcia, inclusiv regresele în ceea ce privește libertățile fundamentale, democrația și statul de drept; consideră că actuala formă represivă de guvernare, ai cărei piloni principali sunt abuzul cadrului juridic - în special prin utilizarea acuzațiilor de terorism și prin restricționarea libertății de exprimare - și lipsa de independență a sistemului judiciar, este o politică de stat deliberată, continuă și sistematică, dusă pentru a suprima direct sau printr-un efect de descurajare orice activitate critică; este consternat de faptul că, pentru a continua această politică, autoritățile statului turc sunt pregătite să își ignore flagrant și persistent obligațiile juridice internaționale și interne, cum ar fi cele care decurg din calitatea Turciei de membru al Consiliului Europei;

...10. invită Turcia să pună în aplicare pe deplin toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu articolul 46 din Convenția europeană a drepturilor omului, o obligație necondiționată care decurge din calitatea Turciei de membru al Consiliului Europei și care este consacrată în constituția sa; condamnă în termenii cei mai fermi hotărârea recentă a Înaltei Curți Penale nr. 13 din Istanbul, care l-a condamnat pe F. la detenție strictă pe viață după mai mult de patru ani și jumătate de detenție nedreaptă, ilegală și nelegitimă; consideră că dl F. a fost condamnat pe baza unor acuzații nejustificate, cu scopul de a reduce la tăcere și a descuraja vocile critice din Turcia; își reiterează apelul adresat autorităților turce de a acționa în conformitate cu obligațiile lor internaționale și interne și de a respecta hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului în această cauză și de a-l elibera imediat pe dl F.; . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .16. este îngrijorat de numărul din ce în ce mai mare de cereri depuse la Curtea Constituțională cu privire la încălcări ale drepturilor constituționale și de faptul că nu se fac modificări atunci când sunt descoperite astfel de încălcări; ia act de declarațiile recente ale președintelui Curții Constituționale, în care se recunoaște că peste 73 % dintre cele peste 66 000 de cereri primite în 2021 se refereau la dreptul la un proces echitabil, descriind situația ca "gravă"; pune sub semnul întrebării legalitatea modificărilor aduse normelor de procedură ale instanțelor care permit amânarea cu un an a hotărârilor;

. . . . . . . . . .31. condamnă ferm extrădările și răpirile forțate ale unor cetățeni turci care își au reședința în afara Turciei, ceea ce constituie o încălcare a principiului statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului; Îndeamnă UE să ia măsuri în legătură cu această practică îngrijorătoare în propriile state membre, precum și în țările candidate și asociate; . . . . . . . . . .

- De asemenea, prin Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2023 referitoare la Raportul Comisiei pe 2022 privind Turcia (2022/2205(INI), în urma unei evaluări generale, s-au constatat aceeași abordare a Turciei raportat la respectarea drepturilor fundamentale ale omului:

". . . . . . . . . .8. consideră că, în ceea ce privește drepturile omului și statul de drept, tabloul dezolant descris în rezoluția sa din 7 iunie 2022 referitoare la Raportul Comisiei din 2021 privind Turcia rămâne valabil și reiterează conținutul rezoluției respective; sprijină pe deplin rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 12 octombrie 2022 și raportul aferent al Comitetului de monitorizare al acesteia privind respectarea obligațiilor și angajamentelor de către Turcia, precum și rezoluțiile adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei în așteptarea executării hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, care descriu în detaliu o serie întreagă de deficiențe grave în domeniul drepturilor omului relatate în mod constant de organizații locale și internaționale renumite în domeniul drepturilor omului; . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .21. conchide că guvernul turc nu are niciun interes să elimine decalajul persistent și din ce în ce mai mare dintre Turcia și UE în ceea ce privește valorile și standardele, deoarece a demonstrat, în ultimii ani, o lipsă clară de voință politică de a realiza reformele necesare, îndeosebi cu privire la statul de drept, drepturile fundamentale și protejarea și includerea tuturor minorităților etnice, religioase și sexuale; concluzionează, de asemenea, că guvernul turc nu a manifestat niciun interes în respectarea și susținerea criteriilor de la Copenhaga și în alinierea la politicile și obiectivele UE; . . . . . . . . . .

Curtea a constatat că toate aceste informații expuse sunt unele obiective, de încredere, exacte și suficient de actuale cu privire la condițiile de detenție din statul membru emitent, care demonstrează în mod specific o tulburare sistemică sau generalizată.

Coroborând toate aceste aspecte învederate în concluziile Parlamentului European prin rezoluțiile sus amintite cu o serie de prezumții simple care decurg din chestiunile invocate de apărare și din articolele din presa română și internațională depuse la dosar (acestea din urmă, nesurprinzând doar chestiuni izolate, ci, mai degrabă, o stare generală încă de actualitate la nivelul Turciei), Curtea a reținut că se conturează motive substanțiale de a se crede că extrădarea ar expune persoana solicitată unui risc real de a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenția Europeană a drepturilor Omului în statul solicitant.

Suplimentar, Curtea a avut în vedere faptul că persoana extrădabilă este cetățean al statului Israel, iar între cele două state, în contextul internațional actual generat de războiul purtat de Israel împotriva organizațiilor teroriste (în Gaza și Liban), relațiile diplomatice dintre acestea sunt grav afectate. În acest sens, a avut în vedere potrivit adresei Ministerului de Externe al Israelului depusă la dosar, că, în prezent ambasadorii celor două țări au fost retrași, iar în urma amenințărilor cu terorismul asupra cetățenilor israelieni pe teritoriul Turciei, a fost publicată o avertizare aspră de călătorie (gradul 4) de evitare, sub orice formă, a unor deplasări în Turcia . Or, și acest aspect, în plus, este de natură a întări convingerea Curții că extrădarea ar expune persoana solicitată A. unui risc real de a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenția europeană drepturilor omului.

În acest cadru, Curtea a subliniat că potrivit C. proc. pen. român - art. 100 alin. (4) lit. c) -, aplicabil și în materia cooperării internaționale- conform art. 7 din Legea nr. 302/2004-, faptele notorii sunt scutite de probă. Prin urmare, Curtea a reținut valoarea probatorie a împrejurărilor notorii anterior expuse în susținerea concluziei în sensul că extrădarea, în cauza de față, ar putea expune persoana solicitată unor consecințe de o gravitate deosebită pentru ea.

Totodată, a constatat că în baza documentelor transmise, statul solicitant nu a furnizat informații specifice cu privire la modul în care ar fi asigurate drepturile la un proces echitabil în cazul extrădării numitului A. și condițiile de care ar beneficia acesta în cazul plasării în detenție, garanțiile precizate în cererea de extrădare, fiind pur formale și cu titlu general, însă contrazise de notorietatea informațiilor furnizate de organisme internaționale sau de majoritatea mass - mediei interne și internaționale (așa cum s-a arătat mai sus).

În aceste coordonate de analiză, Curtea nu a exclus cu o certitudine neechivocă posibilitatea ca persoana extrădată să fie supusă torturii sau tratamentelor inumane sau degradante în statul solicitant. Din acest motiv, și în baza informațiilor disponibile și de notorietate mai sus arătate, poate exista riscul real ca acuzatului să nu i se garanteze aplicarea cerințelor art. 3 din Convenția internațională împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, aprobată la a XXXIX - a Ședință a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (convenție la care România a aderat potrivit legii nr. 19/1990).

Pe fondul tuturor acestor considerente, Curtea a conchis că datele obiective aflate la dispoziția sa fundamentează în mod credibil temerea că predarea cetățeanului israelian A. către Republica Turcia l-ar expune unui risc semnificativ de a fi deținut preventiv în condiții inumane sau degradante și de a nu-i fi respectate drepturile fundamentale pe teritoriul acestuia, pe parcursul procedurii penale.

A apreciat că împrejurarea că faptele de care este acuzată persoană extrădabilă nu constituie infracțiuni politice ori că ea nu aparține categoriilor de opozanți interni sau activiști, expuse în mod particular riscului de presiune din partea autorităților, nu este susceptibilă a înlătura o atare concluzie. Odată relevat caracterul sistemic al condițiilor inumane sau degradante de detenție preventivă, la fel ca și cel al încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng inevitabil și asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în așteptarea procesului, cum este cazul persoanei a cărei extrădare se solicită.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat contestație.

A criticat sentința penală atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei soluției de respingere a solicitării cererii de extrădare formulată de Procuratura Generală a Republicii Turcia, privind persoana extrădabilă A..

În opinia Parchetului, în analiza incidenței motivului facultativ de refuz al extrădării prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea nu putea face abstracție de fundamentul cererii de extrădare formulate de autoritățile din Republica Turcia privind pe persoana extrădabilă, respectiv de elementele factuale și juridice circumscrise sintagmei "fapta care dă loc la extrădare."

Astfel, a arătat că se solicită extrădarea cetățeanului israelian A. pentru o infracțiune de gravitate deosebită, pedepsită cu închisoarea pe viață (însă nu cu pedeapsa capitală) conform legii turce, ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de omor calificat (cu premeditare) prevăzută de art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) C. pen. și pedepsită, și în țara noastră, cu închisoarea de la 15 la 25 ani sau cu detențiunea pe viață.

De asemenea, a precizat că din documentele depuse de statul emitent rezultă că faptele ce dau loc predării au avut loc recent, respectiv la data de 18.08.2024, iar cererea de difuziune de urmărire internațională trimisă de Interpol Istanbul prin care se solicită arestarea provizorie, de urgență, a fost înaintată autorităților române la data de 20.08.2024, imediat după depistarea persoanei extrădabile A. la punctul de trecere a frontierei din cadrul Aeroportului Internațional "Henri Coandă" din București, cererea de extrădare și documentele aferente fiind transmise, fără întârziere, la data de 23.08.2024.

A învederat că din documentele depuse la dosar, atașate cererii de extrădare conform art. 36 din Legea nr. 302/2004, rezultă cu claritate faptul că Republica Turcia a oferit garanții în scris, în mod oficial, atât pentru respectarea drepturilor omului cat și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, specificând în mod clar următoarele:

- Turcia este parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în conformitate cu art. 34 din Convenție, acceptă solicitările individuale depuse împotriva sa;

- în acest sens, persoana solicitată, dacă va fi extrădată, are dreptul de a se adresa Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva deciziilor finale care vor fi luate contra sa;

- infracțiunea pentru care este urmărită persoana solicitată nu este de natură politică sau militară, persoana solicitată are toate drepturile de apărare juridică prevăzute în acordurile internaționale la care Republica Turcia este parte;

- în situația în care persoana solicitată va fi extrădată și se va descoperi în sarcina acesteia o altă infracțiune comisă înainte de data extrădării, ce intră in jurisdicția justiției penale turce, pentru judecata acestuia se va solicita consimțământul autorităților competente din România, iar dacă acest consimțământ nu va fi dat, persoana solicitată nu va fi judecată pentru alte infracțiuni, decât infracțiunea care face obiectul extrădării.

A apreciat că, în situația în care Curtea ar fi apreciat că aceste garanții oferite de către autoritățile din Turcia nu sunt suficiente, ar fi trebuit să solicite unele informații suplimentare sau detalii, privind respectarea în concret, atât a drepturilor omului, cât și respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil.

Cu privire la existența unui posibil risc de a nu-i fi respectate persoanei extradabile drepturile fundamentale pe parcursul procedurii penale de către autoritățile din Turcia, a considerat că persoana extrădabilă nu se află într-o astfel de situație, extrădarea și predarea sa fiind solicitate tocmai în scopul aducerii acesteia în fața unei instanțe de judecată independente și imparțiale și al participării sale la procesul în care se va decide asupra temeiniciei acuzațiilor formulate în ceea ce o privește, cu respectarea drepturilor si garanțiilor procesuale prevăzute în legislația statului solicitant, neexistând niciun motiv de a crede că acesteia nu îi vor fi asigurate sau că echitatea procedurii, în ansamblul sau, va avea de suferit.

În opinia reprezentantului Ministerului Public, împrejurările legate de deteriorarea relațiilor diplomatice dintre Republica Turcia si Statul Israel, în contextul tensiunilor politice actuale din Orientul Mijlociu, generat de conflictul militar dintre Statul Israel și gruparea Hamas, reținute de Curte ca fiind un argument suplimentar pentru a considera că " există rațiuni serioase pentru a se crede că predarea către Republica Turcia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru persoana extrădabilă, existând incertitudinea respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale în statul solicitant", nu. pot constitui un fundament pentru respingerea cererii de extrădare.

Mai mult, a apreciat că prezintă relevanță în aprecierea acestui "risc" faptul că, la momentul audierii de către Curtea de Apel București, atât persoana solicitată A., cât și celelalte două persoane extrădabile depistate în România au declarat că s-au aflat pe teritoriul Turciei de bună voie, cu scop turistic, recreativ și că nu au părăsit teritoriul Turciei în mod clandestin, ci pentru că nu existau curse aeriene directe din Istanbul către țara lor de origine, Israel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, republicată, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință să se constate că sunt întrunite condițiile extrădării, admiterea cererii formulată de autoritățile din Republica Turcia și să se dispună extrădarea și predarea persoanei extradabile A. către acestea.

Analizând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale relevante în materia de referință, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul procedurii de față îl constituie sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19.08.2024 în dosarul nr. NCB: 67053-51123-13621 de Tribunalul Penal de Pace nr. 8 din Istanbul pe numele persoanei extrădabile A., pentru comiterea infracțiunii de omor intenționat cu motivul unei răzbunări de sânge, prevăzută de art. 523

7

art. 82

1

-J din C. pen. al Republicii Turcia.

În esență, s-a reținut că în cadrul unui incident armat la ora 22:30, în data de 18.08.2024 în Istanbul o victimă a fost ucisă primind multiple lovituri în corp, în timp ce alte două persoane au fost grav rănite de gloanțe. Suspecții au fost identificați ca fiind A., B. și C.. Înregistrarea video de securitate de pe strada unde a avut loc împușcătura indică faptul că suspecții așteptau într-o mașină la 50 m distanță de mașina victimelor. După ce victimele s-au urcat în mașinile lor, un suspect îmbrăcat în haine negre și cu mască pe față a ieșit din mașina care a fost închiriată de suspectul D. și a alergat spre mașina victimelor. În același timp, mașina suspecților s-a îndreptat spre mașina victimelor și apoi suspectul pe jos și ceilalți suspecți din mașină au deschis focul simultan asupra victimelor. După ce au împușcat victimele, l-au luat pe suspectul care era pe jos în mașina lor și au fugit de la locul crimei. Mașina lor a fost găsită abandonată sub un viaduct, iar motorul încă mergând.

Din documentația înaintată de către autoritățile turce rezultă că față de persoana extrădabilă A. se desfășoară o anchetă de către Parchetul General al Republicii Turce pentru infracțiunea de crimă cu premeditare din răzbunare (în dosarul cu nr. anchetă 2024/180934 din 23.08.2024 al Parchetul General al Republicii Turce - Biroul de Investigare a Terorismului și a Crimei Organizate), fiind emis ordinul de arestare nr. 2024/8729 de către Judecătoria Penală de Pace nr. 9 din Instanbul, Republica Turcia.

În acest context factual, Înalta Curte va proceda, prioritar, la evaluarea cauzei din perspectiva îndeplinirii condițiilor de fond și de formă în vederea extrădării, iar ulterior asupra incidenței motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și reținut de instanța de fond ca temei al soluției de respingere a cererii de extrădare.

Reține Înalta Curte, cu privire la cadrul normativ ce guvernează prezenta cauză că, sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene de extrădare încheiată la Paris la data de 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, transpusă în prevederile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală. În consecință, extrădarea persoanei extrădabile A., la solicitarea autorităților din Republica Turcă, este condiționată de îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 18-60 cuprinse în Capitolul I - Extrădarea pasivă din Titlul II al legii speciale.

În acest context normativ, Înalta Curte apreciază, similar instanței de fond, că sunt îndeplinite condițiile privind persoana extrădabilă, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, în raport cu statutul de cetățean străin (israelian) aflat pe teritoriul României al persoanei extrădabile A. - la data de 20.08.2024 a fost depistat la punctul de trecere al frontierei din cadrul Aeroportului "Henri Coandă".

De asemenea, sunt îndeplinite și cerințele privind fapta care dă loc la extrădare, în sensul că aceasta nu face parte din categoria celor care ar justifica refuzul extrădării, prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. e) și f) și art. 30 din Legea nr. 302/2004, republicată, sau din categoria celor pentru care încuviințarea extrădării ar fi condiționată de îndeplinirea altor condiții, cum ar fi cele prevăzute de art. 25 și 27 din același act normativ.

Referitor la condiția dublei incriminări și a gravității faptei, reține Înalta Curte că fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile de către autoritățile turce are corespondent în legislația română în dispozițiile art. 188-189 alin. (1) lit. a) C. pen., iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege depășesc un an închisoare, fiind respectate astfel și cerințele art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004.

Așadar, se constată că cererea de extrădare formulată de autoritățile turce respectă exigențele impuse de dispozițiile art. 18-60 din Legea nr. 302/2004, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de formă și de fond.

Deopotrivă, apreciază Înalta Curte că sentința penală atacată este legală și sub aspectul incidenței motivului facultativ de refuz al extrădării prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia "extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate".

Această prevedere legală enunță doar exemplificativ vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita impedimentele la extrădare la aceste două ipoteze, ceea ce înseamnă că se circumscriu motivului facultativ de refuz la extrădare prev. de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, orice alte situații în care persoana extrădabilă riscă să fie semnificativ afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un asemenea risc.

Fără a reitera argumentele avute în vedere de instanța de fond și de a prezenta in extenso actele emise de la nivelul Parlamentului European, referitoare la situația drepturilor omului din Turcia, rezoluții ce au fost expuse pe larg în cuprinsul sentinței penale atacate și care au fundamentat soluția de respingere a cererii de extrădare, apreciază Înalta Curte că în cauză, o eventuală extrădare a persoanei extrădabile este de natură a aduce atingere art. 19 din Cartă, conform căruia nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante, interdicție cu caracter absolut, în condițiile în care este strâns legată de respectarea demnității umane, vizată la art. 1 din Cartă (Hotărârea din 5 aprilie 2016, Aranyosi și Căldăraru în Cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU).

Reține Înalta Curte că documentația înaintată la dosar de autoritățile turce privind garanțiile oferite, precum și existența unor declarații sau acceptarea unor tratate internaționale care garantează, în principiu, respectarea drepturilor fundamentale nu sunt suficiente, eo ipso, pentru a asigura o protecție adecvată împotriva riscului de rele tratamente atunci când din surse fiabile reies practici ale autorităților - sau tolerate de acestea - vădit contrare drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea Saadi împotriva Italiei).

În acest sens, din perspectiva practicilor autorităților turce privind drepturile omului, Înalta Curte are în vedere și documentele depuse de intimatul persoană extrădabilă, prin apărători și care sunt de natură a întări concluzia că exista riscul ca aceasta să fie supusă unui tratament inuman și degradant sau la rele tratamente în statul solicitant:

- al cincilea raport periodic al Turciei întocmit de Comitetul Națiunilor Unite împotriva torturii, în timpul reuniunilor desfășurate la 17-18 iulie 2024, prin care se arată că lipsesc garanțiile legale suficiente pentru deținuți, în special în cazuri legate de terorism, persoanele ar putea fi reținute pentru perioade îndelungate fără supraveghere judiciară și, de asemenea, sunt detaliate acuzații în curs de tortură și rele tratamente din partea ofițerilor de aplicare a legii și de informații;

- raportul de monitorizare a închisorilor din Turcia 2022, emis de K., prin care sunt evidențiate un număr de 10.789 de încălcări ale drepturilor în sistemul penitenciar al națiunii, iar în anul 2022 cel puțin 81 de deținuți și-au pierdut viața în timp ce erau în arest. În cuprinsul acestui raport s-au exprimat îngrijorări față de prevalența torturii, a relelor tratamente și a practicilor degradante în sistemul penitenciar.

- raportul OHD al L. a dezvăluit încălcări grave ale drepturilor omului în închisorile din Turcia, cu titlu de exemplu: tortură psihologică și fizică, malnutriție, probleme de acces la asistența medicală, tratament inuman și pedepse arbitrare, restricții severe privind comunicarea, izolare.

Deopotrivă, un alt aspect ce nu poate fi neglijat de Înalta Curte este cel referitor la contextul internațional actual generat de războiul purtat de Israel împotriva organizațiilor teroriste (în Gaza și Liban), relațiile diplomatice dintre acestea sunt grav afectate. Or, în raport de împrejurarea că persoana extrădabilă este cetățean al statului Israel, se apreciază că extrădarea acesteia ar expune-o unui risc real de a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenția europeană drepturilor omului. În acest sens fiind și adresa Ministerului de Externe al Israelului existentă la dosar CA, potrivit căreia ambasadorii celor două țări au fost retrași, iar în urma amenințărilor cu terorismul asupra cetățenilor israelieni pe teritoriul Turciei, a fost publicată o avertizare aspră de călătorie (gradul 4) de evitare, sub orice formă, a unor deplasări în Turcia.

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că, în cauză, există motive serioase și temeinice de a se crede că persoana extrădabilă ar putea fi supusă unui tratament inuman și degradant sau la rele tratamente în statul solicitant, context în care pot fi aduse unele limitări principiilor recunoașterii și încrederii reciproce ce stau la baza cooperării internaționale în materie penală, așa cum s-a statuat și în jurisprudența CJUE (Hotărârea din 5 aprilie 2016, Aranyosi și Căldăraru în Cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU).

Pentru aceste motive, Înalta Curte ca respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 194/F din data de 10 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă ebraică se vor suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 194/F din data de 10 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă ebraică se suportă din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2024.