ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite privind pe persoana extrădabilă A. .

S-a dispus extrădarea, în baza principiului reciprocității, a persoanei extrădabile A., față de care a fost emis mandatul internațional de arestare de Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de încălcare a încrederii, ce are corespondent în legislația română în infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) și art. 309 C. pen.

S-a constatat că, prin cererea de extrădare, statul solicitant a garantat că persoana extrădabilă are dreptul de a contesta prin opoziție hotărârile pronunțate în lipsă de către instanțele de fond, precum și dreptul de a ataca hotărârile definitive pronunțate de Curtea de Apel.

S-a constatat că persoana extrădabilă înțelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialității și că autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite au arătat în cererea de extrădare că nu acuză persoana extrădabilă, nu o judecă și nu dispune executarea unei pedepse pentru o infracțiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea și infracțiunile conexe, decât cu încuviințarea autorităților judiciare din România.

S-a luat act că persoana extrădabilă nu și-a dat consimțământul să fie extrădată.

A fost menținută arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei extrădabile până la predare conform art. 57 din Legea nr. 302/2024, luate prin încheierea din 03.10.2024 de Curtea de Apel București și puse în executare prin mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 7/03.10.2024, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăși 180 de zile.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată provizoriu în caz de urgență în cauza nr. x/2022 înregistrată pe rolul Curții de Apel București, în perioada 11.12.2022-19.01.2023 și în prezenta cauză a fost reținută și arestată provizoriu în vederea extrădării de la 02.10.2024 la zi.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, la 03.10.2024, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 302/2004, pentru a aprecia cu privire la cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite, privind pe numitul A., în sensul admiterii acesteia și dispunerii măsurii arestării provizorii a susnumitului în vederea extrădării.

În motivare, în esență, s-a menționat că numitul A. este urmărit internațional pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii, prev. de art. 1

4

04 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987, infracțiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 3 ani. Împotriva lui A. a fost emis, la 11.01.2023, un mandat internațional de arestare de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare. Hotărârea a fost pronunțată în lipsa persoanei solicitate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 306/2022.

În cauză, s-a format dosarul nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel București – secția I penală, fiind acordat termen la 03.10.2024.

Prin ordonanța de reținere nr. 108/2024 emisă la 02.10.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus măsura reținerii, pe o perioadă de 24 de ore, față de numitul A., începând cu 02.10.2024, ora 15:15, până la 03.10.2024, ora 15:15.

Prin încheierea Curții de Apel București – secția I penală din 03.10.2024, în baza art. 43 din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea de arestare provizorie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza 226 C. proc. pen.., s-a dispus față de persoana extrădabilă A. arestarea provizorie în vederea extrădării pe o perioadă de 30 zile, începând din 03.10.2024 până la 01.11.2024, inclusiv. În baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării. Ulterior, prin încheierea Curții de Apel București – secția I penală din 31.10.2024, în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut măsura arestării provizorii luată prin încheierea din 03.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 și pusă în executare prin mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 7/03.10.2024 emis de Curtea de Apel București, secția I Penală, pe o durată de 30 zile începând cu 31.10.2024 până la 29.11.2024.

În fața Curții de Apel București, la termenul din 03.10.2024, s-a prezentat persoana extrădabilă în stare de reținere, fiind asistată de avocat ales, cu împuternicire avocațială atașată la dosarul cauzei și de interpret de limbă arabă. S-a procedat la identificarea persoanei extrădabile, neexistând obiecțiuni cu privire la identitatea acesteia și i s-a adus la cunoștință obiectul procedurii.

La interpelarea instanței, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că autoritatea solicitantă a oferit garanțiile că persoana extrădabilă are dreptul de a solicita rejudecarea cauzei, arătând că se raportează la mențiunile din cererea de extrădare formulată în cauză, tradusă în limba română.

Interpretul de limbă arabă, prezent la termen, a precizat că în mandatul internațional de arestare în limba arabă nu există mențiunea "și nu a fost fugar" care apare în mandatul internațional tradus în limba română.

Apreciind ca fiind utilă soluționării cererii de extrădare, Curtea de Apel București a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de persoana extrădabilă, constând într-o copie de pe cazierul judiciar al acesteia emis în Siria, din care rezultă că a fost condamnată pentru afiliere la grupuri separatiste.

După punerea în discuția contradictorie a părții și a reprezentantului Ministerului Public, instanța a dispus atașarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București.

La interpelarea instanței, persoana extrădabilă, în prezența avocatului ales și a interpretului de limbă arabă, a precizat că dorește să fie ascultată, declarația acesteia în sensul că formulează opoziție la extrădare fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosar .

Din oficiu, pe fondul procedurii de extrădare, apreciind ca fiind necesară soluționării cauzei, Curtea de Apel București a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Justiției cu solicitarea de a se adresa autorităților judiciare din Emiratele Arabe Unite pentru a se comunica dacă există o convenție de extrădare între Dubai și Siria și, urmare a atașării copiei cazierului judiciar din Siria, să se solicite a se comunica dacă, în urma analizării acestui înscris și a unei convenții dintre state, persoana solicitată, după executarea pedepsei cu închisoarea, este o persoană extrădabilă în Siria, prorogând pronunțarea asupra cererii de emitere a unei adrese către Inspectoratul General de Imigrări, după depunerea în scris a opoziției la extrădare.

La 14.10.2024, persoana extrădabilă a formulat opoziție la extrădare, în baza art. 49 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, motivând că, în conformitate cu art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădați solicitanții de azil. A menționat că a formulat o nouă cerere de acces la o nouă procedură de acordare a statului de refugiat către Inspectoratul General de Imigrări – Direcția azil și integrare, fiind îndeplinite condițiile de fond. A învederat că a solicitat acordarea statului de refugiat, deoarece are o temere de persecuție bine întemeiată, fiindu-i frică să se întoarcă în Siria, deoarece este căutat de securitatea siriană și riscă chiar să fie omorât pentru că este împotriva actualului regim de la putere. Nu dorește să se întoarcă în Siria din cauza temerii că va fi închis, torturat în detenție, fiind oponent al actualului regim, fiindu-i pusă în pericol însăși viața.

Făcând trimitere la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care reglementează motivele obligatorii de refuz al extrădării, persoana extrădabilă a arătat că patronul care a afirmat că i-ar fi înșelat încrederea face parte din casa regală a Dubaiului, între aceasta și conducerea Siriei existând legături de rudenie, iar Emiratele Arabe Unite solicită extrădarea sa pentru ca ulterior să fie extrădat în Siria, având în vedere cazierul său judiciar, unde se menționează hotărârea de condamnare de 8 ani pentru afilierea la grupuri separatiste și coordonarea cu așa-zisa opoziție.

Persoana extrădabilă a arătat că, în cererea de extrădare, la pagina 5, se menționează că ar avea naționalitate algeriană, tocmai pentru a nu se face legătura între ea și faptul că este cerută pentru extrădare motivat de relația de rudenie dintre casele regale, iar la pagina 7 se menționează, la fel, că naționalitatea sa ar fi algeriană.

A considerat persoana extrădabilă că și în Emiratele Arabe Unite va fi supusă torturii, la tratamente inumane și degradante în închisoare, tocmai din cauza faptului că membrii din conducerea Siriei și membrii familiei actualului președinte sunt înrudiți cu casa regală din Emiratele Arabe Unite, influențele sunt foarte mari, cu atât mai mult cu cât Emiratele Arabe Unite reprezintă tot un stat arab.

La 14.10.2024, persoana extrădabilă a transmis la dosar o copie de pe cazierul său judiciar din Siria, însoțit de traducerea în limba română.

La termenul din 16.10.2024, cauza s-a amânat pentru lipsa relațiilor solicitate de la Ministerul Justiției.

La 16.10.2024, pe e-mail, persoana extrădabilă a înaintat copii ale plângerilor formulate împotriva hotărârilor nr. x/h/ME din data de 04.10.2024 și nr. x/h/ME din data de 08.10.2024 ale Oficiului Român pentru Imigrări - Direcția de Azil și Integrare de respingere a solicitărilor de acordare a statului de azilant .

La 29.10.2024, s-a atașat răspunsul la adresa instanței, emis de Ministerul Justiției nr. 89356/23.10.2024 la 22.10.2024, în sensul că s-a revenit cu o solicitare către Ambasada Emiratelor Arabe Unite în România, fiind menționat și noul termen de judecată fixat în cauză, iar în eventualitatea primirii unui răspuns din partea autorităților străine, acesta va fi înaintat cu celeritate instanței.

La termenul din 31.10.2024, Curtea de Apel București a procedat la audierea persoanei extrădabile, în prezența avocatului ales și a interpretului, declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosar. Față de solicitările avocatului ales al persoanei extrădabile, având în vedere declarația părții, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, conținutul cererii de extrădare și asigurările privind regula specialității, instanța a apreciat că este lămurită și a revenit asupra dispoziției privind emiterea adresei către Ministerul Justiției, iar referitor la proba testimonială, a apreciat că este inutilă, prin raportare la probatoriul ce se regăsește la dosar.

În ceea ce privește cererea de amânare formulată de persoana solicitată în vederea soluționării dosarelor ce se află pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, instanța a constatat că solicitarea de permisiune de a părăsi teritoriul României nu a primit termen pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, nu a fost formulată nicio cerere de preschimbare sau de urgentare a procedurii, iar în dosarul nr. x/2024 a fost fixat termen la 19.11.2024. Pentru toate aceste motive, instanța a constatat că prezenta procedură judiciară poate fi soluționată, iar dacă, în urma deliberării, se va considera că sunt necesare anumite informații sau aspecte ce formează obiectul dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, se va repune cauza pe rol.

La 31.10.2024, prin serviciul registratură, pe e-mail, persoana extrădabilă a înaintat la dosar o copie a contractului de închiriere nr. x/24.05.2023 a unui imobil închiriat în Ștefănești, județul Ilfov.

Instanța, constatând că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, a acordat cuvântul în dezbaterea cererii cu care a fost sesizată, precum și asupra necesității menținerii măsurii arestării provizorii, dezbaterile fiind consemnate, pe larg, în încheierea de la termenul din 31.10.2024.

Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru extrădare, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

În fapt, față de persoana extrădabilă A. a fost emis un mandat internațional de arestare la 11.01.2023 de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii prev. de art. 1

4

04 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987.

Referitor la descrierea faptelor, s-a arătat că, la 30.05.2019, numitul B. (desemnat în numele reclamantului C.) a raportat la Postul de Poliție AI Barsha că reclamantul a fost supus unei încălcări a încrederii de către învinuitul A., iar la interogarea lui, acesta a declarat că acuzatul este autorizat să semneze toate tranzacțiile restaurantului D. afiliat părții reclamante și că el răspunde de salariile angajaților și sumele plătite furnizorilor (1.979.000 de dirhami) din toate punctele de vedere, dar l-a sechestrat și a sechestrat și contravaloarea unui cec de 200 de mii de dirhami pentru interesul său personal, iar el ordona contabililor restaurantului să anuleze facturile și să vireze sumele în contul său personal și obținea de la aceștia sumele plătite în numerar și nu a plătit cotizații furnizorului în valoare de 1.820.331 dirhami.

Potrivit hotărârii de condamnare, în sarcina persoanei extrădabile A. s-a reținut că, în perioada 01.01.2018-25.05.2019, a delapidat și a irosit suma de 7.115.942 dirhami, sume aparținând restaurantului D. și care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.

În susținerea cererii de extrădare, autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite au transmis documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, respectiv: cererea de extrădare formulată de Procuratura Emiratului Dubai în dosarul nr. x/2019 care include asigurarea de reciprocitate oferită autorităților române pentru cazuri similare; anexă privind garanțiile oferite, în conformitate cu Constituția Permanentă a E.A.U., anexă privind dispozițiile legale aplicabile; mandat internațional de arestare, emis de Procuratura Emiratului Dubai; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; hotărâre preliminară pronunțată de Tribunalul din Dubai; hotărârea definitivă pronunțată de Curtea de Apel din Dubai la 16.12.2021; ordin de trimitere a unei infracțiuni.

Fiind audiat atât de procuror, cât și de Curtea de Apel București, A. a precizat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate, dar s-a opus extrădării, invocând dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, art. 49 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

S-a reținut că, în drept, potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004, pot fi extrădate din România, în condițiile acestei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant.

În cauză, persoana extrădabilă A. este cetățean sirian, iar între cele două state implicate în procedura extrădării nu există un tratat în materia extrădării, cooperarea desfășurându-se în temeiul curtoaziei internaționale, cu asigurarea principiului reciprocității.

Referitor la dubla incriminare, condiție impusă de art. 24 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel București a reținut că infracțiunea enunțată dă loc la extrădare, având corespondent în legislația română în infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. (se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică), cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen. (limitele speciale ale pedepsei anterior menționate la art. 295 C. pen. se reduc cu o treime) și art. 309 C. pen. (limitele speciale ale pedepsei prevăzute la art. 295 C. pen. se majorează cu jumătate), având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 2.000.000 RON, respectiv aprox. 8.700.000 RON.

De asemenea, s-a constatat că este respectată condiția prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că extrădarea este solicitată în vederea executării unei pedepse, mai mare de 4 luni (în speță, 3 ani închisoare), iar în raport cu data comiterii faptei, nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

Curtea de Apel București a constatat, de asemenea, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării (art. 21 și art. 22 din Legea nr. 302/2004). Deși persoana extrădabilă A. s-a opus la extrădare, invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social), argumentele aduse în acest sens au fost acelea că din fișa de cazier judiciar depusă la dosar rezultă că persoana extrădabilă a mai suferit o condamnare în Siria, existând posibilitatea ca, ulterior executării pedepsei din Emiratele Arabe Unite, să fie extrădată în Siria, dată fiind natura relațiilor dintre familia regală din Emiratele Arabe Unite și familia președintelui din Siria, dar și că în Emiratele Arabe Unite va fi supusă torturii, la tratamente inumane și degradante în închisoare.

Or, cu privire la acest din urmă argument al persoanei extrădabile, în sensul că dacă va fi extrădată, în Emiratele Arabe Unite va fi supusă torturii, la tratamente inumane și degradante în închisoare, Curtea de Apel București a constatat că, fără a avea relații în acest sens de la organisme de protecție a drepturilor omului din țară, nu sunt indicii că în Emiratele Arabe Unite, ulterior extrădării, nu s-ar respecta drepturile omului sau că ar exista încălcări ale dreptului la un proces echitabil.

În acest context, s-a menționat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o decizie de extrădare poate ridica numai în mod excepțional o problemă în temeiul art. 6 din Convenție, în cazul în care persoana vizată ar risca să sufere în statul solicitant o "denegare flagrantă de justiție" [cauza Soering împotriva Regatului Unit, cauza Mamatkulov și Askarov împotriva Turciei, Al-Saadoon și Mufdhi împotriva Regatului Unit, Ahorugeze împotriva Suediei, Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit], iar încălcarea principiului echității procesului trebuie să fie atât de gravă încât să determine anularea sau distrugerea esenței însăși a dreptului protejat, cu atât mai mult cu cât chiar autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite au garantat, prin cererea de extrădare, că persoana extrădabilă A. are dreptul, potrivit art. 229, art. 230 și art. 244 din Legea federală nr. 35 din 1992 de promulgare a C. proc. pen. și modificările acestuia, de a contesta prin opoziție hotărârile pronunțate în lipsă de către instanțele de fond, precum și dreptul de a ataca hotărârile definitive pronunțate de Curtea de Apel .

De asemenea, prin cererea de extrădare, autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite au menționat că aplică regula vieții private și nu acuză persoana extrădată pentru extrădare, judecată sau executarea unei pedepse împotriva sa sau închisoare pentru o infracțiune anterioară datei de cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea și infracțiunile conexe, decât cu încuviințarea autorităților judiciare din România .

Conform art. 19 din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădați din România: a) cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20; b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante; c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale; d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională.

Plecând de la aceste dispoziții legale, Curtea de Apel București a constatat că prin adresa transmisă de M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări s-a comunicat că cetățeanul sirian A. figurează cu ultima intrare legală, pe teritoriul României, la 11.12.2022, în baza unui permis de ședere temporar; la 12.09.2023, acesta s-a prezentat personal la Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil București, unde a depus o cerere de protecție internațională. Prin hotărârea nr. x/h/PA din 07.11.2023 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, a fost respinsă cererea de protecție internațională.

Este adevărat că persoana extrădabilă A. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. x/h/PA/7.11.2023 a Inspectoratului General pentru Imigrări, prin care i s-a respins cererea de acordare a unei forme de protecție internațională, însă s-a constatat din actele dosarului că, prin sentința civilă nr. 297/09.01.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului București, a fost respinsă plângerea formulată împotriva acestei hotărâri.

La fel de adevărat este și faptul că, potrivit art. 6 din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, dar numitul A. nu mai este solicitant de azil, motiv pentru care aceste dispoziții legale nu-i sunt aplicabile.

Pentru a reține cele mai sus menționate, Curtea de Apel București a avut în vedere că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006, solicitant sau solicitant de azil este cetățeanul străin sau apatridul care și-a manifestat voința de a obține protecție internațională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat. Or, potrivit art. 17 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 122/2006, procedura de azil prevăzută la alin. (1) se finalizează la data expirării termenului legal de depunere a plângerii sau, după caz, a recursului, ori de la data pronunțării hotărârii instanței de recurs.

În cazul persoanei extrădabile A., procedura de azil s-a finalizat prin rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 297/09.01.2024 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului București.

Deși persoana extrădabilă a formulat plângere împotriva hotărârilor nr. x/h/ME din 04.10.2024, prin care s-a constatat neîndeplinirea art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 și nr. x/h/ME din 08.10.2024 ale Oficiului Român pentru Imigrări – Direcția de Azil și Integrare de respingere a solicitărilor de acordare a statului de azilant (ca urmare a neîndeplinirii criteriilor prev. de art. 88 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 122/2006 - dosar), ce are termen de pronunțare la 03 decembrie 2024, având în vedere cele mai sus menționate, s-a constatat că noi cereri de azil ce sunt formulate de numitul A. sau vor fi formulate de acesta nu sunt relevante în cauză, nefiind întrunite dispozițiile art. 6 din Legea nr. 122/2006, numitul A. nemaiavând calitatea de solicitant de azil, odată cu respingerea în mod definitiv a primei cereri de azil.

În plus, au fost avute în vedere și precizările din adresa emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări din 02.10.2024, din care rezultă că persoana extrădabilă figurează cu decizia de returnare emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări la 10.11.2023, prin care s-a stabilit obligația de returnare și termenul de plecare voluntară de 15 zile, decizie emisă în momentul respingerii cererii de azil în faza administrativă și împotriva căreia persoana extrădabilă a formulat contestație, înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. x/2023, cauză suspendată până la finalizarea procedurii de azil.

Persoana extrădabilă A. a invocat și faptul că există un risc pentru viața sa, având în vedere existența unor relații strânse între familia regală din Emiratele Arabe Unite și familia Președintelui Siriei și împrejurarea că dacă ar fi extrădat în Emiratele Arabe Unite s-ar putea dispune extrădarea lui în Siria și teama de persecuție din Siria.

S-a reținut că afirmația persoanei extrădabile, în sensul că scopul pentru care este solicitată extrădarea este ca aceasta să fie extrădată ulterior în Siria, este o speculație, în condițiile în care, verificând actele și lucrările dosarului, respectiv fișa de cazier judiciar din Siria a persoanei extrădabile depusă de aceasta, instanța a constatat că persoana extrădabilă a suferit o condamnare în Siria, în urmă cu 12 ani (prin decizia nr. 156201 pronunțată la 17.06.2012 de Securitatea Militară Filiala Latakia Securitatea țării – Departamentul Latakia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de afiliere la grupuri separatiste și coordonarea cu așa-zisă opoziție), fiind condamnat la pedeapsa de 8 ani, timp în care, chiar din declarația dată de persoana extrădabilă în fața procurorului rezultă că acesta a mai fost în Siria de la condamnare, fără a exista risc de încarcerare. Astfel, persoana extrădabilă A. a declarat că a aflat de procesul desfășurat autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite în timp ce se afla în Siria, dar și că a venit în România, unde a stat aproximativ 1 an după care a vrut să se întoarcă în Siria; mai mult, după ce a fost arestat timp de 54 de zile pentru fapta care face obiectul prezentului dosar (așadar persoana extrădabilă a avut cunoștință de demersurile judiciare din Emiratele Arabe Unite), întrucât autoritățile din Liban au încercat să ia legătura cu autoritățile din Dubai, însă aceștia din urmă nu au mai răspuns, a fost eliberat. Ulterior, a venit în România, unde, de asemenea, a fost arestat 40 zile. De asemenea, a fost avută în vedere și afirmația făcută de persoana extrădabilă în fața Curții de Apel București, conform căreia în urmă cu 3 ani a părăsit pentru ultima oară Siria, dar și că atunci când a declarat că voia să se întoarcă în Siria, nu era condamnat în Siria și mergea de mai multe ori la Securitate, aspecte care sunt contradictorii cu mențiunile din cazierul judiciar depus chiar de acesta și din care rezultă că pe numele lui era pronunțată o condamnare încă din anul 2012.

Din declarațiile date de persoana extrădabilă s-a constatat că aceasta a călătorit în Siria în ultimii ani și chiar dorea să se întoarcă acolo, fără să existe vreun risc pentru de a se pune în executare vreo condamnare penală politică sau fără să se teamă că va fi persecutată în vreun fel.

Așadar, ținând cont de garanțiile prezentate de statul solicitant – Emiratele Arabe Unite, prin cererea de extrădare, Curtea de Apel București a apreciat că nu există vreun risc ca persoana extrădabilă A. să fie ulterior extrădată în Siria.

Cu toate acestea, Curtea de Apel București a constatat că autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite s-au obligat prin cererea de extrădare să nu acuze persoana extrădabilă, să nu o judece și să nu dispună executarea unei pedepse pentru o infracțiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea și infracțiunile conexe, decât cu încuviințarea autorităților judiciare din România.

S-a reținut că același aspect rezultă și din considerentele sentinței civile nr. 297/09.01.2024 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4, prin care persoanei extrădabile i s-a respins dreptul la azil, în care s-a menționat că "declarațiile petentului sunt lipsite de orice credibilitate sub aspectul existenței unui eventual pericol de persecuție la adresa sa în sensul disp. art. 23 din Legea nr. 122/2006" și că deși petentul a afirmat că a fost căutat de cei din securitate, acesta nu a putut să explice de ce a fost căutat la abia 2 luni după ce a plecat din Siria.

Ca atare, persoana extrădabilă A. nu se încadrează în vreuna dintre categoriile expres menționate în dispozițiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, care nu pot fi extrădate, iar între cele două state implicate în procedura extrădării este aplicabil principiul reciprocității, în lipsa unui acord bilateral.

Motivele invocate de către A. în susținerea opoziției la extrădare nu au fost însușite de Curtea de Apel București pentru respingerea extrădării, cu reținerea incidenței cazului opțional de refuz menționat la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, câtă vreme persoana arestată provizoriu este cea urmărită, respectiv A., neexistând nicio opoziție cu privire la identitate și nefiind incident niciun motiv obligatoriu/facultativ de refuz, Curtea de Apel București a constatat că extrădarea este admisibilă, că nu există niciun temei legal pentru ca solicitarea autorităților judiciare din Emiratele Arabe Unite să fie respinsă și că persoana extrădabilă s-a prevalat de regula specialității.

În același timp, Curtea de Apel București a evidențiat că persoanei extrădate îi este garantat principiul specialității predării și că autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite au menționat în cererea de extrădare că nu acuză persoana extrădabilă, nu o judecă și nu dispun executarea unei pedepse pentru o infracțiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea și infracțiunile conexe, decât cu încuviințarea autorităților judiciare din România.

În ceea ce privește măsura arestării provizorii sub puterea căreia se găsește A., în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanța a menținut măsura arestului provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege, având în vedere că textul legal menționat impune această dispoziție, odată cu admiterea cererii de extrădare, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăși 180 de zile. Nu în ultimul rând, instanța a mai constatat că persoana extrădabilă a fost arestată provizoriu în caz de urgență în cauza nr. x/2022 înregistrată pe rolul Curții de Apel București, în perioada 11.12.2022 -19.01.2023 și în prezenta cauză a fost reținută și arestată provizoriu în vederea extrădării de la 02.10.2024 la zi.

Față de aceste motive, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege, reținând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite privind pe persoana extrădabilă A., astfel cum s-a menționat în partea introductivă a prezentelor considerente.

Împotriva sentinței penale nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație persoana extrădabilă A..

Prin motivele formulate, contestatorul persoană extrădabilă A. a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, a solicitat acordarea statutului de refugiat și, chiar dacă până la acest moment nu i s-a acordat o formă de protecție, atât timp cât este solicitant al statutului de refugiat, nu se poate dispune extrădarea cu privire la el. În situația în care statul român i-ar acorda statutul de refugiat sau o protecție subsidiară, nu va fi obligat să părăsească teritoriul României și nu va mai fi extrădat în baza mandatului emis de către autoritățile judiciare din Dubai.

Chiar dacă autoritățile din Emiratele Arabe Unite au formulat cererea de extrădare, contestatorul a susținut că între țările arabe există un tratat, în baza căruia extrădarea persoanelor dintr-o țară arabă în alta se face prin intermediul unei simple adrese, nefiind necesar să fie îndeplinită vreo formalitate, astfel încât nu are certitudinea că, dacă va fi extrădat în Emiratele Arabe Unite, va executa doar pedeapsa de 3 ani, ci consideră că va fi extrădat ulterior în Siria.

Totodată, contestatorul a solicitat să fie avute în vedere ultimele informații din mass-media privind situația din Siria, respectiv existența unui război civil, întrucât, deși se spune că Bashar al-Assad, conducătorul sirian, a fugit, totuși, în orașe, există o luptă între formațiunile militare.

De asemenea, s-a solicitat să se aibă în vedere că între Emiratele Arabe Unite și România nu există un tratat de extrădare, aceasta realizându-se pe baza principiului reciprocității.

Contestatorul a menționat că a formulat opoziție la extrădare, întrucât viața și sănătatea sa ar fi puse în pericol chiar și în Emiratele Arabe Unite, respectiv în Dubai, oraș în care încă se aplică legea Shariei și în care nu există o poliție independentă. A precizat că Sharia este o lege musulmană care se aplică tuturor persoanelor, indiferent dacă sunt bărbați sau femei.

Deopotrivă, contestatorul a susținut că, dacă va fi extrădat, nu va avea parte de un proces drept, fiindu-i teamă că va fi torturat, închis și, așa cum a mai arătat deja, trimis imediat în Siria, aceasta fiind, în opinia sa, de fapt, țara care îl solicită.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Din cuprinsul cererii de extrădare și documentele atașate rezultă că A. este urmărit internațional pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii, prev. de art. 1

4

04 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987, infracțiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 3 ani, împotriva acestuia fiind emis, la 11.01.2023, un mandat internațional de arestare de către Tribunalul Penal Dubai, în baza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Dubai, la 16.12.2021, prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Hotărârea a fost pronunțată în lipsa persoanei solicitate

În fapt, s-a reținut că, la 30.05.2019, numitul B. (desemnat în numele reclamantului C.) a raportat la Postul de Poliție AI Barsha că reclamantul a fost supus unei încălcări a încrederii de către învinuitul A., iar la momentul interăgării, acesta a declarat că acuzatul este autorizat să semneze toate tranzacțiile restaurantului D. afiliat părții reclamante și că el răspunde de salariile angajaților și sumele plătite furnizorilor (1.979.000 de dirhami) din toate punctele de vedere, dar l-a sechestrat și a sechestrat și contravaloarea unui cec de 200 de mii de dirhami pentru interesul său personal, iar el ordona contabililor restaurantului să anuleze facturile și să vireze sumele în contul său personal și obținea de la aceștia sumele plătite în numerar și nu a plătit cotizații furnizorului în valoare de 1.820.331 dirhami. Potrivit hotărârii de condamnare, în sarcina persoanei extrădabile A. s-a reținut că, în perioada 01.01.2018-25.05.2019, a delapidat și a irosit suma de 7.115.942 dirhami, sume aparținând restaurantului D. și care i-au fost înmânate inculpatului ca mandatar.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 302/2004, republicată, Ministerul Justiției a constatat, în cadrul examenului de regularitate internațională, următoarele: persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean sirian; între România și Emiratele Arabe Unite nu există un tratat în materia extrădării, cooperarea urmând a se desfășura în temeiul curtoaziei internaționale, cu asigurarea reciprocității; extrădarea este supusă condițiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004; la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004. La adresa din 22.02.2023 a Ministerului Justiției al Emiratelor Arabe Unite au fost anexate următoarele documente: cererea de extrădare formulată de Procuratura Emiratului Dubai în dosarul nr. x/2019 care include asigurarea de reciprocitate oferită autorităților române pentru cazuri similare; anexă separată privind garanțiile oferite, în conformitate cu Constituția Permanentă a E.A.U.; anexă privind dispozițiile legale aplicabile; mandat internațional de arestare, emis de Procuratura Emiratului Dubai; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; proces-verbal nr. x, dosar nr. x/2019; ordinul de trimitere în judecată, în lipsă; hotărâre preliminară pronunțată de Tribunalul din Dubai; hotărârea definitivă pronunțată de Curtea de Apel din Dubai la 16.12.2021.

Fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile are corespondent în legea română, în infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. (se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani), cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen. (limitele speciale ale pedepsei anterior menționate la art. 295 C. pen. se reduc cu o treime) și art. 309 C. pen. (limitele speciale ale pedepsei prevăzute la art. 295 C. pen. se majorează cu jumătate), având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 2.000.000 RON, respectiv aprox. 8.700.000 RON, fiind, astfel, îndeplinită, cerința reglementată de art. 24 din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, se observă că extrădarea este solicitată în vederea executării unei pedepse mai mare de 4 luni (persoana extrădabilă A. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de încălcarea încrederii, prev. de art. 1

4

04 din C. pen. al Emiratelor Arabe Unite nr. 3 din 1987), fiind, așadar, îndeplinită și condiția prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004. Totodată, se constată că, în raport cu data comiterii faptei, nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale nici potrivit statului solicitant, nici potrivit C. pen. român.

Totodată, instanța constată că persoana extrădabilă a arătat în mod expres că nu renunță la regula specialității.

Verificând motivele obligatorii de refuz al extrădării (prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004) și cele opționale (prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004), Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

Cu privire la susținerea contestatorului, în sensul că a formulat opoziție la extrădare, întrucât viața și sănătatea sa ar fi puse în pericol în Emiratele Arabe Unite, respectiv în Dubai, fiindu-i teamă că va fi torturat și suspus la tratamente inumane în închisoare, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv să se considere că viața persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în statul solicitant sau că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Această temere a persoanei extrădabile nu este fundamentată în mod real, nefiind bazată pe argumente pertinente faptice ori procesuale. Susținerile sale privind aplicarea unei legi islamice sunt nefondate, persoana fiind solicitată pentru executarea unei pedepse și nu în vederea judecării sale. Apărarea nu a arătat, de altfel, care dintre dispozițiile legii invocate îl discriminează sau îl supun pe contestator riscului unor tratamente inumane ori degradante, în ipoteza în care ar solicita rejudecarea cauzei sale.

Contestatorul a făcut trimitere la prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform cărora extrădarea va fi refuzată dacă există motive serioase să se creadă că este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social.

Înalta Curte constată că afirmațiile apărării în sensul incidenței prevederilor art. 21 din Legea nr. 302/2004 nu sunt susținute de elemente obiective care să confirme că, în privința persoanei extrădabile, există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, sau că, prin extrădare, situația sa riscă să se agraveze din unul dintre motivele anterior enunțate, de vreme ce, din documentația transmisă de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite, rezultă că faptele care fac obiectul cererii de extrădare nu au caracter politic, militar sau economic.

Referitor la solicitarea contestatorului persoană extrădabilă A., în sensul de a se face aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât a solicitat acordarea statutului de refugiat și, chiar dacă până la acest moment nu i s-a acordat o formă de protecție, atât timp cât este solicitant al statutului de refugiat, nu se poate dispune extrădarea cu privire la el, Înalta Curte constată că prin hotărârea nr. x/h/PA din 07.11.2023 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, a fost respinsă cererea de protecție internațională depusă de A., iar plângerea formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentința civilă nr. 297/09.01.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului București.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006, solicitant sau solicitant de azil este cetățeanul străin sau apatridul care și-a manifestat voința de a obține protecție internațională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat, iar conform art. 17 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 122/2006, procedura de azil prevăzută la alin. (1) se finalizează la data expirării termenului legal de depunere a plângerii sau, după caz, a recursului, ori de la data pronunțării hotărârii instanței de recurs.

În cauză, procedura de azil cu privire la contestatorul A. s-a finalizat prin rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 297/09.01.2024 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2023 (prin decizia civilă nr. 61/06.06.2024 a Tribunalului București).

Drept urmare, fiind finalizată procedura de azil cu privire la contestatorul A., acesta nu intră în categoria persoanelor exceptate de la extrădare conform art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la hotărârile nr. x/h/ME din 04.10.2024 și nr. x/h/ME din 08.10.2024 ale Oficiului Român pentru Imigrări – Direcția de Azil și Integrare, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de petent privind acordarea accesului la o nouă procedură de azil, împotriva cărora contestatorul a formulat plângeri, Înalta Curte constată că, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana a cărei extrădare se solicită dobândește calitatea de solicitant de azil ori acesteia i se recunoaște calitatea de cetățean român sau de beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare în România între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, hotărârea de extrădare este supusă revizuirii.

Așadar, în situația în care vor fi admise plângerile formulate de contestator împotriva celor două hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări – Direcția de Azil și Integrare indicate anterior (prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de petent privind acordarea accesului la o nouă procedură de azil – cereri care, de altfel, au fost formulate ulterior înregistrării pe rolul Curții de Apel București a solicitării privind extrădarea) și acesta va dobândi calitatea de solicitant de azil între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, persoana extrădabilă poate formula o cerere de revizuire împotriva hotărârii de extrădare.

A mai susținut contestatorul că, dacă va fi extrădat, nu va avea parte de un proces drept. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite au garantat, prin cererea de extrădare, că persoana extrădabilă A. are dreptul, potrivit art. 229, art. 230 și art. 244 din Legea federală nr. 35 din 1992 de promulgare a C. proc. pen. și modificările acestuia, de a contesta prin opoziție hotărârile pronunțate în lipsă de către instanțele de fond, precum și dreptul de a ataca hotărârile definitive pronunțate de Curtea de Apel .

În privința motivului formulat de contestator, în sensul că autoritățile din Emiratele Arabe Unite îl vor extrăda în Siria, aceasta fiind, în opinia persoanei extrădabile, de fapt, țara care îl solicită, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite au menționat în cererea de extrădare că nu acuză persoana extrădabilă, nu o judecă și nu dispun executarea unei pedepse pentru o infracțiune anterioară datei din cererea de extrădare, alta decât cea pentru care s-a solicitat extrădarea și infracțiunile conexe, decât cu încuviințarea autorităților judiciare din România.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 168/F din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2024.