ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2016

Decizia nr.

392

/20

16

Asupra contestației de fața;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 44/F din data de 10 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, Curtea de Apel București, secția I penală,

în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite privind pe persoana extrădabilă A. și a dispus extrădarea persoanei extrădabile A., către autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite.

A constatat că persoana extrădabilă A. înțelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialității prevăzute de art. 74 din Legea nr. 302/2004.

A menținut măsura arestării provizorii în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate A., conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana extrădabilă a fost reținută la data de 19 ianuarie 2016 și arestată provizoriu în vederea extrădării începând din data de 20 ianuarie 2016 la zi.

A reținut cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia și a dispus ca onorariul interpretului de limbă arabă, reprezentând echivalentul a două ore de servicii prestate, să se suporte din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite, s-a solicitat extrădarea persoanei extrădabile A., urmărit internațional, acesta fiind condamnat în lipsă prin sentința din data de 25 decembrie 2014 în Dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul de Primă Instanță Dubai la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere cu rea-credință de cecuri fără acoperire, prevăzute de art. 401

1

din Legea penală federală nr. 3/1987 modificată, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii la data de 30 decembrie 2014.

S-a reținut, în fapt, că persoana extrădabilă a emis un cec în valoare de 17.000.000 dirhami (AED) pentru păgubit, cu rea-credință, iar la prezentarea cecului la bancă, acesta a fost respins ca fiind fără acoperire, din cauza fondurilor insuficiente aflate în contul acuzatului. Acuzatul nu a fost interogat de către poliție, nu s-a prezentat la proces, deși a fost citat în mod legal, fiind condamnat in absentia, conform art. 189 din Legea de procedură penală nr. 29/2005 modificată.

În

urma examenului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana extrădabilă are cetățenie siriană, că au fost înaintate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că cererea a fost înaintată pe canale diplomatice de către Ambasada Emiratelor Arabe Unite la București, conform uzanțelor specifice în cazul solicitărilor înaintate în baza curtoaziei internaționale, că între România și Emiratele Arabe Unite nu există un tratat internațional în materia extrădării, dar cererea de extrădare conține informații ce ar putea fi interpretate ca o aplicare a principiului reciprocității, nefiind

necesar un document separat în acest sens atâta timp cât elementele esențiale ce asigură aplicarea în practică a acestui principiu sunt cuprinse în cererea de extrădare, specificându-se că solicitarea s-a făcut în baza principiului reciprocității în cauze și condiții similare în absența unei înțelegeri bilaterale cu privire la extrădare. S-a mai constatat de către Ministerul Justiției că cererea de extrădare conține dispozițiile legale aplicabile în materia judecății în lipsă și în cuprinsul documentelor apar informații cu privire la procedura de citare, inclusiv dispoziții legale cu privire la modalitatea realizării acesteia, precum și faptul că nu este incidență niciuna dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute de art. 3 din Legea nr. 302/2004.

S-a reținut că au fost înaintate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar cererea de extrădare s-a formulat în temeiul principiului reciprocității și s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că persoana extrădabilă A., deși beneficiază de protecție subsidiară în România, este cetățean sirian, iar extrădarea nu se realizează către țara de origine, Siria, ci în Emiratele Arabe Unite, neexistând nici un indiciu că viața ori libertatea sa ar fi puse în pericol ori că ar urma să fie supus la tortură, tratamente inumane și degradante.

S-a observat că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, și nici nu a fost identificat niciun alt motiv opțional de refuz al extrădării, potrivit art. 21 din Legea nr. 302/2004. Totodată, s-a reținut că este îndeplinită condiția dublei încriminări, fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile A. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 C. pen.

În

plus, în raport de prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că statul solicitant a dat asigurări suficiente pentru a garanta persoanei extrădabile dreptul la o nouă procedură de judecată care îi salvgardeze dreptul la apărare, în cererea de extrădare fiind menționate textele de lege referitoare la dreptul inculpatului de a desemna o persoană capabilă să îl apere pe parcursul procesului penal și la dreptul persoanei condamnate de a contesta hotărârea luată în absență, apelul implicând reconsiderarea cazului.

De asemenea, s-a constatat că nu există niciun dubiu cu privire la identitatea persoanei extrădabile, persoana căutată fiind persoana arestată provizoriu de către autoritățile române, și anume A., cetățean sirian, posesor al pașaportului emis la data de 26 octombrie 2008 în Siria, pașaport care este menționat în notița roșie, în cererea de extrădare, în mandatul internațional de arestare, în mandatul de executare a pedepsei închisorii, precum și în permisul de rezidență emis de Emiratele Arabe Unite, inadvertențele privind data și locul nașterii, existente în cererea de extrădare, respectiv data nașterii, în mandatul de executare a pedepsei închisorii, fiind simple erori materiale, autoritățile emirateze precizând că data nașterii este 10 aprilie 1981, conform pașaportului și notiței roșii, data nașterii menționată în cererea de extrădare fiind indicată eronat.

Mai mult, s-a reținut că în declarația dată la data de 20 ianuarie 2016 persoana extrădabilă nu a avut obiecții cu privire la identitate, fiind de acord cu extrădarea sa în Emiratele Arabe Unite, iar la termenul de judecată din data de 01 martie 2016 a declarat că actele aflate în copie la dosar, transmise de autoritățile emirateze, respectiv pașaportul și permisul de rezidență, îi aparțin.

S-a apreciat că apărările privind faptul că persoana extrădabilă nu a săvârșit fapta pentru care s-a solicitat extrădarea, în condițiile în care acesta ar fi părăsit Dubaiul la o dată anterioară datei comiterii presupusei infracțiuni, nu pot fi analizate în procedura extrădării, față de dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva hotărârii anterior menționate a formulat contestație persoana extrădabilă A.,

fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, apărătorul ales al contestatorului persoană extrădabilă a solicitat admiterea contestației față de împrejurarea că există neconcordanțe cu privire la datele de stare civilă ale persoanei solicitate, iar documentele care au stat la baza cererii de extrădare nu au fost depuse în original.

La rândul său, contestatorul persoană extrădabilă, a învederând că nu mai dorește să fie extrădat, întrucât nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, este solicitant de azil în România și pentru că nu are nici o garanție că autoritățile emirateze nu îl vor extrăda în Siria.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, arătând că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a se da curs solicitării de extrădare formulate de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, în virtutea următoarelor considerente:

Se reține că, prin cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite, s-a solicitat extrădarea lui A., urmărit internațional, acesta fiind condamnat în lipsă prin sentința din data de 25 decembrie 2014 în Dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul de Primă Instanță Dubai la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere cu rea-credință de cecuri fără acoperire, prevăzute de art. 401

1

din Legea penală federală nr. 3/1987 modificată, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii la data de 30 decembrie 2014.

Totodată, se constată că, deși între România și Emiratele Arabe Unite nu există un tratat de colaborare în materia extrădării, sunt îndeplinite condițiile de regularitate internațională, având în vedere că, în lipsa unei convenții internaționale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internaționale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant și cu asigurarea scrisă a reciprocității dată de autoritatea competentă a acelui stat, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Or, conform adresei Ministerului Justiției din 01 martie 2015, asigurarea scrisă a reciprocității este dată de autoritățile emirateze în baza Notiței Roșii, fapt confirmat și prin adresa Ministerului Justiției din 01 martie 2016

, condiții în care extrădarea poate fi acordată dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.

Astfel, cererea de extrădare, așa cum a fost completată la cererea instanței de fond, este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, de hotărârea de condamnare, cu mențiunea rămânerii definitive, de mandatul de executare a pedepsei închisorii, mandatul internațional de arestare, expunerea faptelor pentru care se solicită extrădarea, precum și dispozițiile legale aplicabile.

Apărarea susține că, în cazul în care extrădarea este acordată pe bază de reciprocitate, aceste documente trebuie transmise de statul solicitant în original sau autentificate, însă actele de la dosarul cauzei au fost transmise prin fax, contrar dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte subliniază că dispozițiile normative la care face referire apărarea trebuie coroborate cu cele ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora pentru transmiterea cererilor în baza acordului între statul solicitant și statul solicitat, pot fi folosite și mijloacele electronice adecvate, în special faxul, atunci când sunt disponibile, dacă autenticitatea și confidențialitatea cererii, precum și credibilitatea datelor transmise sunt garantate. Transmiterea prin fax a cererii de extrădare, pe canale diplomatice, garantează autenticitatea și confidențialitatea cererii, precum și credibilitatea datelor transmise, conform principiului încrederii reciproce, de aceea nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii contestate.

De asemenea, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, acestuia fiindu-i respinsă cererea de acordare a statutului de refugiat, conform adresei M.A.I. din 22 februarie 2016 și că nu există motive obligatorii sau opționale de refuz.

Totodată, se reține, în acord cu instanța fondului, că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută și de legea română (de art. 244 C. pen.), că pentru această faptă nu a intervenit prescripția, potrivit legislației naționale, că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Emiratele Arabe Unite este mai mare de 4 luni închisoare (persoana extrădabilă având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare, precum și faptul că statul solicitant a dat asigurări suficiente în sensul că persoana extrădabilă va avea dreptul la o nouă judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare.

În

ceea ce privește opoziția la extrădare întemeiată pe faptul că persoana extrădată nu este persoana urmărită, Înalta Curte consideră că aceasta este indicată formal de către apărare, în specularea unor erori strecurate în cererea de extrădare, ce au fost rectificate în fața instanței de fond.

De altfel, persoana extrădabilă nu susține aceste obiecții, aceasta dându-și consimțământul să fie extrădată și predată autorităților emirateze, la data de 20 ianuarie 2016, consimțământ asupra căruia a revenit, la data de 08 februarie 2016, însă din cu totul alte motive, respectiv pentru că nu a săvârșit fapta imputată și pentru a-și rezolva problemele din România.

Mai mult, detaliile pe care acesta Ie-a prezentat cu privire Ia fapta pentru care a fost condamnat înlătură orice dubiu cu privire Ia faptul că nu ar fi persoana menționată în hotărârea de condamnare, a cărei extrădare se cere.

În

ceea ce privește cererea persoanei extrădabile A. de înlocuire a măsurii arestării preventive în vederea extrădării, având în vedere că instanța de fond în mod just a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. și că predarea autorităților străine a persoanei solicitate se poate face doar în stare de arest preventiv, nu se justifică revocarea acesteia sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai puțin gravă.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (7) pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă împotriva sentinței penale nr. 44/F din data de 10 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

În

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul-persoană extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 44/F din data de 10 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Obligă condamnatul-persoană extrădabilă la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă arabă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2016.