ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1887/2013

Asupra

recursului de față,

Prin sentința penală nr. 223/F

din 15 mai 2013 Curtea de Apel București a constatat că nu sunt îndeplinite

condițiile extrădării raportate la prevederile art. 9 „non bis in idem" din

Convenția Europeană de Extrădare - Paris 1957, cu referire la art. 37 și art.

52 din Legea nr. 302/2004 (modificată).

A respins

cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia, privind pe

numitul B.O. (cetățean turc), urmărit internațional pentru săvârșirea

infracțiunilor de constituire a unui grup în scopul de a comite infracțiuni și

export de substanțe stupefiante sau stimulente, prevăzută de art. 220 alin. (1)

și art. 188 alin. (1), (3) - (5) cu aplicarea art. 53 C. pen. al Republicii Turcia.

S-a constatat

că numitul B.O. se află în România, în executarea unei pedepse rezultante de 12

ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare române pentru săvârșirea infracțiunilor:

trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000; complicitate la tentativă de trafic ilicit internațional de droguri

de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000; contrabandă în formă agravantă prevăzută de art. 270 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 86/2006, combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006; aderare

și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003.

S-a reținut că

prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată

cererea de arestare provizorie, în caz de urgență, în vederea extrădării, formulată

de autoritățile judiciare din Republica Turcia, împotriva numitului B.O., în conformitate

cu dispozițiile art. 44 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (2) și (3) din Legea

nr. 302/2004 republicată și ale prevederilor art. 2 și art. 16 din Legea nr. 80/1997

pentru ratificarea Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie

1957, modificată prin Legea nr. 74/2005 și Legea nr. 224/2006.

S-a reținut că

potrivit documentelor transmise de autoritățile judiciare din Republica Turcia,

numitul B.O. este urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului

de arestare emis la data de 27 septembrie 2012 de către Tribunalul Penai nr. 9 Istanbul

pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup în scopul de a comite

infracțiuni și export substanțe stupefiante sau stimulente, prev. de art. 220

alin. (1) și art. 188 alin. (1), (3) - (5) cu aplic. art. 53 C. pen. al Republicii

Turcia, infracțiuni pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 15 ani

închisoare.

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București nu a dispus reținerea persoanei solicitate, întrucât

numitul B.O. este în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova, în baza mandatului

de executare a pedepsei închisorii nr. 63 din 17 aprilie 2012 emis de Tribunalul

București, secția

I

penală.

În declarația

dată în fața instanței de fond, la termenul de judecată din 10 aprilie 2013, persoana

extrădabilă a arătat că are cunoștință despre faptul că pe numele său s-a emis la

data de 28 septembrie 2012 un mandat de arestare de către Tribunalul penal nr. 9

din Istanbul. De asemenea, a arătat că a formulat cerere de transfer în vederea

executării pedepsei pronunțate de instanțele române într-un penitenciar din Turcia.

S-a apreciat că

nu este justificată în nici un fel urgența luării măsurii arestării provizorii în

vederea extrădării, constatându-se, existența unor indicii temeinice privind incidența

principiului „non bis în idem" și a respins, în consecință, cererea Parchetului

de luare a acestei măsuri.

Totodată, s-a

constatat că nu sunt îndeplinite condițiile extrădării raportate la prevederile

art. 9 „non bis in idem" din Convenția Europeană de Extrădare - Paris 1957,

cu referire la art. 37 și art. 52 din Legea nr. 302/2004 (modificată) și s-a respins

cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia, privind pe

numitul B.O.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs persoana extrădabilă B.O. și a solicitat, în esență,

admiterea recursului arătând că dorește să fie extrădat în Turcia.

Analizând recursul

declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate

și temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana extrădabilă B.O. este

nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Principiile generale

ale cooperării judiciare internaționale în materia penală stabilite prin Legea

nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie, mandatul european se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Examinând actele

dosarului și înscrisurile aflate la dosar se constată că prin sentința penală

nr. 45/F din 14 ianuarie 2011 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1155 din 13 aprilie 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, persoana

extrădabilă B.O. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic ilicit de troguri de mare risc, prevăzută de dispozițiile

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, complicitate la tentativă la infracțiunea

de trafic ilicit internațional de troguri de mare risc, prevăzută de dispozițiile

art. 26 rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 20

C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte privind transportul

de heroină depistat la data de 11 mai 2010); contrabandă în formă agravantă, prevăzută

de dispozițiile art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu

art. 274 din aceeași lege și aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat

(aprilie mai 2010), prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în

sarcina persoanei extrădabile că în urma controalelor efectuate la data de 11 mai

2010, în urma unui denunț primit asupra autocarului cu numărul de înmatriculare

AAA. aparținând S.T.U.T.T.L. și condus de șoferul H.M., venit la punctul de trecere

al frontierei K. pentru a ieși din Turcia, au fost capturate 40 de pachete în care

se afla heroină cu greutatea brută de 20 kg și 417 gr, ascunse în compartimentele

făcute special în podeaua autocarului, substanță achiziționată de numitul B.O.

Persoana extrădabilă

B.O. este urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare

emis la data de 27 septembrie 2012 de Tribunalul Penal nr. 9 Istanbul pentru săvârșirea

infracțiunilor de constituire a unui grup în scopul de a comite infracțiuni și export

substanțe stupefiante sau stimulente, prev. de art. 220 alin. (1) și art. 188

alin. (1), (3) - (5) cu aplic. art. 53 C. pen. al Republicii Turcia, infracțiuni

pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 15 ani închisoare, pentru

fapte săvârșite la aceiași dată, respectiv 11 mai 2010.

Potrivit dispozițiilor

art. 9 din Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la data de 13 decembrie

1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997 „Extrădarea nu se va acorda când persoana

reclamată a fost judecată definitiv de către autoritățile competente ale părții

solicitate, pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută."

Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, având

în vedere că faptele pentru care se solicită extrădarea de către autoritățile turce

au fost cercetate și judecate definitiv în România, fiind pronunțată sentința penală

nr. 45 din 14 ianuarie 2011, definitivă prin decizia penală nr. 1155 din 13 aprilie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în raport

de dispozițiile menționate, se constată că în mod corect s-a apreciat că nu sunt

îndeplinite cerințele impuse de art. 9 din Convenția Europeană de Extrădare încheiată

la Paris la 13 decembrie 1957.

Față de aceste

considerente se constată că încheierea atacată a fost pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

din C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

extrădabilă B.O. împotriva sentinței penale nr. 223/F din data de 15 mai 2013 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Totodată, în baza

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de persoana extrădabilă B.O. împotriva sentinței penale nr. 223/F

din data de 15 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului justiției.

Onorariul interpretului

de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 iunie 2013.