ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1887/2013

Asupra recursului de față, Prin sentința penală nr. 223/F din 15 mai 2013 Curtea de Apel București a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile extrădării raportate la prevederile art. 9 „non bis in idem" din Convenția Europeană de Extrădare - Paris 1957, cu referire la art. 37 și art. 52 din Legea nr. 302/2004 (modificată). A respins cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia, privind pe numitul B.O. (cetățean turc), urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup în scopul de a comite infracțiuni și export de substanțe stupefiante sau stimulente, prevăzută de art. 220 alin. (1) și art. 188 alin. (1), (3) - (5) cu aplicarea art. 53 C. pen.

al Republicii Turcia. S-a constatat că numitul B.O. se află în România, în executarea unei pedepse rezultante de 12 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare române pentru săvârșirea infracțiunilor: trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; complicitate la tentativă de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; contrabandă în formă agravantă prevăzută de art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006, combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006; aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată cererea de arestare provizorie, în caz de urgență, în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia, împotriva numitului B.O., în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004 republicată și ale prevederilor art. 2 și art. 16 din Legea nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, modificată prin Legea nr. 74/2005 și Legea nr. 224/2006. S-a reținut că potrivit documentelor transmise de autoritățile judiciare din Republica Turcia, numitul B.O.

este urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 27 septembrie 2012 de către Tribunalul Penai nr. 9 Istanbul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup în scopul de a comite infracțiuni și export substanțe stupefiante sau stimulente, prev. de art. 220 alin. (1) și art. 188 alin. (1), (3) - (5) cu aplic. art. 53 C. pen. al Republicii Turcia, infracțiuni pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 15 ani închisoare. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu a dispus reținerea persoanei solicitate, întrucât numitul B.O. este în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 63 din 17 aprilie 2012 emis de Tribunalul București, secția I penală.

În declarația dată în fața instanței de fond, la termenul de judecată din 10 aprilie 2013, persoana extrădabilă a arătat că are cunoștință despre faptul că pe numele său s-a emis la data de 28 septembrie 2012 un mandat de arestare de către Tribunalul penal nr. 9 din Istanbul. De asemenea, a arătat că a formulat cerere de transfer în vederea executării pedepsei pronunțate de instanțele române într-un penitenciar din Turcia. S-a apreciat că nu este justificată în nici un fel urgența luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, constatându-se, existența unor indicii temeinice privind incidența principiului „non bis în idem" și a respins, în consecință, cererea Parchetului de luare a acestei măsuri.

Totodată, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile extrădării raportate la prevederile art. 9 „non bis in idem" din Convenția Europeană de Extrădare - Paris 1957, cu referire la art. 37 și art. 52 din Legea nr. 302/2004 (modificată) și s-a respins cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia, privind pe numitul B.O. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana extrădabilă B.O. și a solicitat, în esență, admiterea recursului arătând că dorește să fie extrădat în Turcia. Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana extrădabilă B.O.

este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare: Principiile generale ale cooperării judiciare internaționale în materia penală stabilite prin Legea nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie, mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Examinând actele dosarului și înscrisurile aflate la dosar se constată că prin sentința penală nr. 45/F din 14 ianuarie 2011 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1155 din 13 aprilie 2012, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, persoana extrădabilă B.O. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de troguri de mare risc, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, complicitate la tentativă la infracțiunea de trafic ilicit internațional de troguri de mare risc, prevăzută de dispozițiile art. 26 rap.

la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte privind transportul de heroină depistat la data de 11 mai 2010); contrabandă în formă agravantă, prevăzută de dispozițiile art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din aceeași lege și aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat (aprilie mai 2010), prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în sarcina persoanei extrădabile că în urma controalelor efectuate la data de 11 mai 2010, în urma unui denunț primit asupra autocarului cu numărul de înmatriculare AAA.

aparținând S.T.U.T.T.L. și condus de șoferul H.M., venit la punctul de trecere al frontierei K. pentru a ieși din Turcia, au fost capturate 40 de pachete în care se afla heroină cu greutatea brută de 20 kg și 417 gr, ascunse în compartimentele făcute special în podeaua autocarului, substanță achiziționată de numitul B.O. Persoana extrădabilă B.O. este urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 27 septembrie 2012 de Tribunalul Penal nr. 9 Istanbul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup în scopul de a comite infracțiuni și export substanțe stupefiante sau stimulente, prev. de art. 220 alin. (1) și art. 188 alin. (1), (3) - (5) cu aplic.

art. 53 C. pen. al Republicii Turcia, infracțiuni pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 15 ani închisoare, pentru fapte săvârșite la aceiași dată, respectiv 11 mai 2010. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la data de 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997 „Extrădarea nu se va acorda când persoana reclamată a fost judecată definitiv de către autoritățile competente ale părții solicitate, pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută." Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, având în vedere că faptele pentru care se solicită extrădarea de către autoritățile turce au fost cercetate și judecate definitiv în România, fiind pronunțată sentința penală nr. 45 din 14 ianuarie 2011, definitivă prin decizia penală nr. 1155 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în raport de dispozițiile menționate, se constată că în mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 9 din Convenția Europeană de Extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. Față de aceste considerente se constată că încheierea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.O. împotriva sentinței penale nr. 223/F din data de 15 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Totodată, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă B.O. împotriva sentinței penale nr. 223/F din data de 15 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului justiției. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2013.