ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1768/2015
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1768/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 201/PI din data de 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția
penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 47 din Legea nr. 302/2004,
modificată și completată, și art. 22 din Convenția Europeană de extrădare
încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09
mai 1997, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, având ca obiect cererea de extrădare a autorităților judiciare din
Republica Turcia, privind persoana solicitată C.O. și a dispus extrădarea
acestuia, respectiv predarea către autoritățile judiciare din Republica Turcia.
A constatat că persoana solicitată a consimțit la predarea sa
organelor judiciare din Republica Turcia și nu a renunțat la beneficiul regulii
specialității.
În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată,
a amânat predarea persoanei solicitate C.O. către autoritățile judiciare din
Republica Turcia până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub
puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 314 din 28 ianuarie 2004,
emis de Tribunalul București în Dosar nr. 5138/2001, privind pedeapsa de 17 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 257 din 11 martie 2003 a
Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 337/2004 a
Curții Supreme de Justiție sau până la executarea la termen a pedepsei.
În baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată și
completată, și art. 22 din Convenția Europeană de extrădare încheiată la Paris
la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, privind
extrădarea, a menținut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate,
dispusă prin încheierea din 16 octombrie 2015 a acestei instanțe, pe o perioadă
de 30 zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub
puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 314 din 28 ianuarie 2004
emis de Tribunalul București în Dosar nr. 5138/2001, în vederea predării
acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată.
În baza art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004,
modificată și completată, mandatul de arestare provizorie în vedere extrădării
devine efectiv de la data la care persoana solicitată nu se mai află sub
puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 314 din 28 ianuarie 2004
emis de Tribunalul București în Dosar nr. 5138/2001.
În baza art. 16 din Legea nr. 302/2004, modificată și
completată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut
că prin rechizitoriul nr. 2010/10, emis de Procuratura Generală Istanbul, în Dosarul
de cercetare nr. 2009/2157, nr. fond 2010/11, persoana solicitată C.O. a fost
acuzată de săvârșirea infracțiunii de export de droguri sau substanțe
halucinogene, a fi membru al unei rețele organizate care are ca scop comitere
de infracțiuni, săvârșită la data de 30 august 2001, prevăzută de art. 220
2
,
188
1
alin. (3)-(5), 53, 188
2
, 63 C. pen. Turc.
În fapt, s-a reținut că, la data de 29 august 2001, în
România, la punctul de frontieră Giurgiu, dintre Bulgaria și România, în autobuzul
E.T. din Brăila - România, care efectua transport de călători, au fost
depistate 11 kg 590 grame amfetamina praf și au fost prinși numiții Y.O., H.A.,
D.O., S.O., M.N.K. și H.I.K., iar cu privire la aceștia, Tribunalul Pedepse
Grele nr. 11 Istanbul a întocmit Dosarul penal cu nr. 2006/219-fond.
De asemenea, a mai reținut că în perioada de cercetare,
la data de 30 august 2001, în Chiajna/Ilfov a fost depistat un depozit în care
se aflau droguri, iar în Bragadiru/Ilfov a fost depistat un laborator în care
se produceau tablete captagon, că substanța amfetamina trebuia să fie
prelucrată în acest laborator, că în laborator a mai fost depistat și un aparat
de producere tablete captagon, un aparat de omogenizare și un cuptor, că
depozitul și laboratorul erau ale numitului H.I.K. și că drogurile aveau ruta
Istanbul - Bulgaria - România, fiind produse în Istanbul și prelucrate în
România.
Apoi, s-a reținut că învinuiții au procurat din Turcia
substanța amfetamina și au produs în România tablete droguri captagon, că
aceste tablete captagon au fost depistate împreună cu substanța de bază
amfetamina și cu celelalte corpuri delicte de Oficialitățile Judiciare
Competente din România și că în cadrul cercetării și în urma judecării
inculpații au fost condamnați.
Așa cum se specifică mai sus, s-a constatat că numiții, cu
privire la care s-a început o acțiune penală, au constituit o rețea organizată
și că în cadrul acestei rețele au exportat droguri din Turcia în străinătate.
În cererea de extrădare s-a precizat că inculpatul C.O.
este judecat de Tribunalul Pedepse Grele nr. 7 Istanbul pentru infracțiunea de
export droguri și că este membru al unei rețele organizate în cadrul căreia se
comit infracțiuni.
Analizând cererea de extrădare, instanța a constatat că
aceasta este admisibilă, potrivit art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată și
completată, în cauză fiind îndeplinite condițiile extrădării.
Astfel, așa cum rezultă din adresa M.J., în urma controlului
de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38
din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, persoana a cărei extrădare se
solicită are cetățenie turcă, între România și Turcia este aplicabilă Convenția
Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin
Legea nr. 80 din 09 mai 1997, la cererea de extrădare au fost atașate
documentele prev. de art. 37 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată și
nu este incidență niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute
la art. 3 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată.
Convenția Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13
decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, reglementează
infracțiunile care dau loc la extrădare în art. 2, astfel că acestea trebuie să
fie pedepsite de legea ambelor părți, cu o pedeapsă privativă de libertate de
cel puțin 1 an sau mai mare, această condiție fiind îndeplinită în cauză.
Conform datelor furnizate prin cererea de extrădare, a
rezultat faptul că infracțiunile pentru care persoana extrădabilă C.O. a fost
solicitată sunt pedepsite cu închisoarea de până la 20 de ani.
Faptele incriminate, respectiv infracțiunea de export droguri
și membru al unei rețele organizate în cadrul căreia se comit infracțiuni, sunt
incriminate și de legislația română, potrivit art. 3 din Legea nr. 143/2000 și art.
367 N.C.P.
Curtea a constatat, astfel, că infracțiunile pentru
care s-a emis mandat de arestare au corespondent în infracțiunile prevăzute de
legislația română, infracțiuni care, prin dispozițiile Legii nr. 302/2004,
modificată și completată, nu sunt exceptate de la extrădare.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile C. pen. român
privind prescripția executării unei eventuale pedepse cu închisoarea, și nici
dispozițiile C. pen. turc potrivit cărora perioada de prescripție de 15 ani se
va împlini la data de 30 august 2016, la data analizării cererii de extrădare
fiind incident art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 potrivit căruia
depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția neîndeplinită anterior.
Analizând regula non bis in idem prev. de art. 8 din
Legea nr. 302/2004, s-a constatat că prin sentința penală nr. 257 din 11 martie
2003 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 337/2004
a Curții Supreme de Justiție, persoana solicitată C.O. (condamnată sub numele
O.Y. cu rectificarea numelui prin sentința penală nr. 832 din 22 octombrie 2009
pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 28270/3/2009)
a fost condamnată în baza art. 2 alin (1) și (2) și art. 3 alin (1) și (2) și art.
9 din Legea nr. 143/2000 reținându-se că, în perioada anilor 2000-2001,
împreună cu alți inculpați, a introdus în țară droguri de mare risc, captagon,
echipamente necesare fabricării drogurilor, a transportat asemenea substanțe, a
deținut și a efectuat alte operațiuni cu droguri de mare risc.
Cererea de extrădare a fost formulată cu privire la
infracțiunile de export de droguri sau substanțe halucinogene și membru a unei
rețele în cadrul căreia se comit infracțiuni, prev. de art. 220
2
,
188 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. Truc, cererea de extrădare menționând
incidența art. 188
2
C. pen. Turc și 63 T.C.K. privind scăderea din
pedeapsa aplicată în urma judecății în Turcia pentru export de droguri sau
substanțe halucinogene a părții de pedeapsă executată din condamnarea rezultată
prin judecarea în alt stat ca urmare a faptului că fapta de exportare de
droguri sau substanțe halucinogene este clasificată de celălalt stat drept
import.
Totodată, s-a reținut că persoana extrădabilă a fost de acord
cu predarea sa, dar nu a renunțat la beneficiul conferit de regula
specialității.
Față de aceste considerente, s-a constatat că nu există
impedimente legale la admiterea sesizării, motiv pentru care cererea a fost
admisă și s-a dispus extrădarea persoanei solicitate către autoritățile
judiciare din Republica Turcia.
Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație persoana
extrădabilă C.O.
În dezvoltarea orală a motivelor de contestație, apărătorul
din oficiu al contestatorului persoană extrădabilă C.O. a susținut, în esență,
că acesta se opune doar amânării predării, invocând circumstanțe personale și
familiale - cetățean turc, nu și-a văzut familia de 14 ani și a executat în
țară 14 ani și jumătate din pedeapsă.
La termenul din data de 30 decembrie 2015, Înalta Curte de
Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea
contestației, punctele de vedere ale participanților fiind expuse în practicaua
prezentei decizii.
Examinând actele dosarului și hotărârea contestată prin
prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de
dispozițiile art. 425
1
C. proc. pen. și art. 47 din Legea nr. 302/2004,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilă contestația
declarată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
modificată și completată, „persoana extrădabilă are dreptul să declare în fața
instanței că renunță la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se
apăra împotriva cererii de extrădare și că își dă consimțământul să fie
extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant",
declarația sa fiind „consemnată într-un proces-verbal, semnat de președintele
completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei și de
interpret".
Tezele finale ale aceluiași text din legea specială prevăd că
„Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanța ia act
despre aceasta prin sentință și dispune totodată asupra măsurii preventive
necesare să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentința este
definitivă, se redactează în 24 de ore și se transmite de îndată, în copie
legalizată M.J., pentru a proceda conform legii."
În cauza de față, persoana extrădabilă C.O. a consimțit la
predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia, poziție consemnată în
declarația dată în fața instanței de judecată competente și căreia curtea de
apel i-a dat, de altfel, eficiență deplină prin sentința pronunțată.
Prin urmare, hotărârea Curții de Apel Timișoara era
definitivă de la data pronunțării sale, în concordanță cu dispozițiile art. 47 alin.
(1) din Legea nr. 30272004 anterior enunțate, calea de atac a contestației
promovate de către persoana extrădabilă nefiind prevăzută de lege în cauze de
natura celei de față și, ca urmare, nici admisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425
1
alin.
(7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,
contestația formulată de persoana extrădabilă C.O. împotriva sentinței penale nr.
201/PI din data de 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și
pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1594/59/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga
contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 520 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de
persoana extrădabilă C.O. împotriva sentinței penale nr. 201/PI din data de 3
decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și pentru cauze cu minori,
pronunțată în Dosarul nr. 1594/59/2015.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata
sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
420 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se
avansează din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 decembrie 2015.