ÎCCJ, decizie (scj.ro #132478)

Extrădare. Menținerea arestării provizorii în vederea extrădării. Procedura de azil

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

extrădare

Legea nr. 302/2004,

art. 43 alin. (7), art. 52 alin. (3), art. 57 alin. (5)

În cazul în care instanța a dispus, conform art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de extrădare și menținerea arestării provizorii în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădate, însă data predării nu a putut fi stabilită, întrucât procedura de azil inițiată de persoana extrădată nu a fost finalizată, termenele prevăzute în art. 43 alin. (7) și art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu încep să curgă și, în consecință, încetarea de drept a măsurii arestării nu poate fi constatată.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 701 din 12 mai 2016

Prin sentința nr. 115/PI din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, în baza art. 241 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 52 alin. (3) și art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurii de arest provizoriu în vederea extrădării formulată de persoana extrădată A.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 22 din Convenția Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile din Republica Moldova și extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 12 decembrie 2015 a acestei instanțe, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea formulată la curtea de apel, persoana extrădată A. a solicitat a se constata încetată de drept măsura arestării dispuse, arătând că la data de 19 februarie 2016 s-a emis un mandat de arestare provizorie care până în prezent nu a fost prelungit sau menținut.

Instanța a constatat că față de persoana extrădată A. s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării din 12 decembrie 2015 care a fost prelungit succesiv.

Prin sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 12 decembrie 2015 a acestei instanțe, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că, în cauză, nu mai poate fi vorba despre o prelungire sau menținere a arestului provizoriu după rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a admis cererea de extrădare.

Contrar susținerilor petentului, după rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt incidente dispozițiile art. 43 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004. Aceste dispoziții privesc arestarea provizorie și sesizarea instanței, după cum arată și denumirea marginală și vizează arestarea provizorie și prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de soluționare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

După pronunțarea unei soluții definitive privind extrădarea nu mai sunt incidente dispozițiile menționate, cererea de extrădare nemaifiind în curs de soluționare în sensul art. 43 alin. (5) din lege.

În acest sens sunt și dispozițiile exprese ale art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dispoziții aplicate prin sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, potrivit cărora: „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”

După rămânerea definitivă a sentinței privind extrădarea devin incidente dispozițiile art. 43 alin. (7) și art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, care reglementează situația în care măsura arestării provizorii încetează în cazul în care persoana solicitată nu este preluată de către autoritățile statului solicitant.

Astfel, potrivit art. 43 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, „măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanța dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează despre aceasta Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.”

Potrivit art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004: „sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.”

Aceste dispoziții nu sunt însă incidente în cauză, având în vedere că până la această dată autoritățile solicitante și solicitate, prin Ministerul Justiției, nu au stabilit o dată a predării, astfel încât termenele menționate în art. 43 alin. (7) și art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu au început să curgă.

În acest sens este adresa Ministerului Justiției din 25 aprilie 2016 prin care se arată că la data de 8 martie 2016 Ministerul Justiției a solicitat Inspectoratului General pentru Imigrări informații cu privire la stadiul procedurii de azil, menționându-se totodată faptul că sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara a rămas definitivă prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin adresa din 9 martie 2016 Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare a comunicat Ministerului Justiției și Biroului Național Interpol faptul că numitul A. a depus, în termenul legal, la biroul Registratură al Judecătoriei Timișoara o plângere împotriva soluției pronunțate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii de azil.

Prin sentința nr. 68/PI din 10 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală s-a respins ca nefondată cererea de aplicare a dispozițiilor art. 19 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 formulată de persoana extrădată A., reținându-se că depunerea la Judecătoria Timișoara a „plângerii împotriva procedurii de soluționare a cererii sale de azil în România pentru a nu fi extrădată în Republica Moldova, procedură despre al cărei stadiu nu are cunoștință”, nu face dovada recunoașterii „calității de solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecției subsidiare în România”, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 41/Pl din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Prin decizia penală nr. 412 din 25 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței nr. 68/PI din 10 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală.

Prin adresa din 25 aprilie 2016 Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională informează că, potrivit adresei Curții de Apel Timișoara, Secția penală, sentința nr. 41/PI din 19 februarie 2016, prin care s-a admis extrădarea, nu poate fi pusă în executare până la soluționarea dosarului de pe rolul Judecătoriei Timișoara, până în prezent nemaiprimind nicio altă informare în acest caz.

Prin adresa emisă de Biroul Executări Penale al Curții de Apel Timișoara din 16 martie 2016 către Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol s-a precizat că, din verificările efectuate în sistemul Ecris al Judecătoriei Timișoara, pe rolul acestei instanțe se află înregistrat dosarul ce vizează plângerea depusă de petentul A. împotriva hotărârii din 24 februarie 2016 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare. Dosarul nu are stabilit un termen de judecată. Conform adresei din 9 martie 2016 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare, s-a apreciat că plângerea petentului a fost depusă în termenul legal și că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că: „în cazul în care a fost pronunțată o hotărâre de respingere a cererii ca evident nefondată, termenul de depunere a plângerii este de 7 zile de la comunicare. În cazul în care plângerea este depusă în termenul legal, solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluționării plângerii.” Având în vedere cele expuse, judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Timișoara a considerat că sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016, prin care s-a admis extrădarea în Republica Moldova nu poate fi pusă în executare până la soluționarea dosarului Judecătoriei Timișoara.

Prin adresa din 25 aprilie 2016 Inspectoratul General pentru Imigrări informează faptul că stadiul procedurii de azil în România este încă în curs de soluționare, următorul termen fiind fixat, la cererea avocatului ales al solicitantului de azil, la data de 6 mai 2016.

Pe cale de consecință, după pronunțarea sentinței definitive privind extrădarea, aceasta nu a fost pusă în executare ca urmare a demersurilor persoanei extrădate privind procedura azilului, nefiind astfel fixată de către autoritățile solicitante și solicitate o dată a predării, astfel încât termenele menționate în art. 43 alin. (7) și art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu au început să curgă.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana extrădată A., în termen legal.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că aceasta este nefondată:

Prin sentința nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 22 din Convenția Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile din Republica Moldova și extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 12 decembrie 2015 a acestei instanțe, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se reține că față de persoana extrădată A. a fost emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării din 12 decembrie 2015 care a fost prelungit succesiv, până la admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile din Republica Moldova, prin sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care, totodată, s-a menținut starea de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădate.

Totodată, se observă că nu a fost fixată de autoritățile solicitante și solicitate o dată a predării, deoarece persoana extrădată a formulat plângere împotriva soluției pronunțate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii de azil, la biroul Registratură al Judecătoriei Timișoara; prin urmare, sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a admis extrădarea, nu poate fi pusă în executare până la soluționarea dosarului de pe rolul Judecătoriei Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, aceste dispoziții fiind aplicabile în cursul soluționării cererii de extrădare. Or, în cauză, cererea de extrădare formulată de autoritățile din Republica Moldova a fost admisă prin sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, dispunându-se extrădarea în Republica Moldova a persoanei extrădate A. și menținându-se starea de arest provizoriu până la predare. În acest sens, instanța conchide că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu mai sunt incidente, devenind aplicabile dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea 302/2004, dispoziții aplicate, de altfel, prin sentința penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, potrivit cărora: „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”

Înalta Curte de Casație și Justiție evidențiază că nu a fost fixat un termen pentru predarea persoanei extrădate A. în Republica Moldova, motivul împiedicării predării fiind determinat de necesitatea soluționării plângerii formulate de aceasta la Judecătoria Timișoara, împotriva soluției pronunțate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii de azil.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării nu a încetat de drept, motiv pentru care a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădată A. împotriva sentinței nr. 115/PI din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală.