ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 36/ P din

29 martie 2007, Curtea de Apel Constanța a dispus arestarea provizorie în

vederea extrădării a persoanei extrădabile D.R., începând cu 29 martie 2007 și

până la 26 aprilie 2007 dispunându-se emiterea mandatului de arestare

provizorie. Curtea de Apel Constanța a apreciat astfel că sunt îndeplinite

dispozițiile art. 45, 46 și 48 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs persoana extrădabilă, invocând că nu se face vinovat de faptele

penale de care este învinuit de către organele judiciare din S.U.A. .și nu

există la dosar nici o probă din care să rezulte că s-a sustras de la

răspunderea penală.

Întrucât la dosarul cauzei

nu se afla mandatul de arestare emis de autoritățile judiciare din S.U.A.,

ordonanța de reținere a persoanei extrădabile și adresa emisă de Ministerul

Justiției prin care se sesiza procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța și se confirma efectuarea controlului de regularitate

internațională, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța înaintarea acestor

acte, însă a fost trimisă în copie doar ordonanța de reținere a persoanei

extrădabile.

Întrucât dispozițiile art. 46

din Legea nr. 302/2004 fac trimitere la dispozițiile art. 45 din aceeași lege,

care prevede în mod imperativ obligativitatea existenței mandatului de arestare

emis de statul solicitant și obligativitatea înmânării acestui act persoanei

extrădabile, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că la dosar nu

s-au produs aceste dovezi nici în fața primei instanțe și nici în fața acestei

instanțe.

În această situație, Înalta

Curte de Casație și Justiție a constatat că se vede împiedicată să verifice îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru arestarea provizorie a persoanei

extrădabile.

Cum persoana extrădabilă a

declarat că este de acord cu extrădarea, iar din actele dosarului nu rezultă

date care să ducă la concluzia că există riscul ca aceasta să părăsească țara

și să zădărnicească procedura de extrădare, el fiind căsătorit și are doi copii

în întreținere, desfășurând și diverse activități sociale în zona de reședință,

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1811 din 31 martie

2007, a admis recursul persoanei extrădabile și a respins cererea de arestare

provizorie privindu-l pe persoana extrădabilă D.R.

Înalta Curte de Casație și

Justiție a apreciat, de asemenea, că derularea în continuare a procesului de

extrădare nu este periclitată dacă față de persoana extrădabilă se va dispune

obligarea de a nu părăsi România pe o durată de 30 de zile în condițiile art. 145

1

cu referire la art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 45 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004.

S-a stabilit luarea acestei

măsuri pentru intervalul 31 martie 29 aprilie 2007.

Continuându-se în fața

Curții de Apel Constanța procedura de extrădare, procurorul a solicitat din nou

arestarea persoanei extrădabile, care a formulat opoziție la extrădare.

Prin încheierea din 14 iunie

2007, a fost respinsă această cerere, luându-se din nou măsura obligării de a

nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 14 iunie 2007 și până

la 13 iulie 2007. S-a acordat în continuare termen pentru 22 iunie 2007 în

vederea motivării opoziției la extrădare.

Curtea de Apel Constanța

față de motivul de arestare provizorie invocat, acela că D.R. s-ar putea

sustrage de la cercetări, a constatat că acesta a pus la dispoziția organelor de

cercetare numărul lui de telefon mobil, adresa unde locuiește, are angajat un

avocat și s-a prezentat la instanță ori de câte ori a fost solicitat,

neexistând nici un risc de sustragere.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru motivele

consemnate în practicaua prezentei, susținute de procurorul de ședință.

Examinând încheierea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, a dovezilor prezentate până la acest

moment, cât și din oficiu, conform art. 385

6

, 385

9

C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul nefondat.

Față de momentul pronunțării

hotărârii anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care

s-a respins prima cerere de arestare provizorie a persoanei extrădabile D.R. nu

au intervenit elemente noi care să dovedească că există riscul ca persoana

extrădabilă să nu se supună procedurii extrădării, el aflându-se și sub

sancțiunile legii române privind încălcarea obligației de a nu părăsi România,

ca o garanție că, în raport de soluționarea cererii de extrădare, procedura nu

va fi obstrucționată. Persoana extrădabilă s-a prezentat în fața instanței, a

făcut declarații și și-a exercitat un drept procesual, neexistând nici un motiv

de suspiciune că nu se va supune procedurii de extrădare.

Drept consecință va fi

respins, ca nefondat, recursul declarat conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și Legea nr. 224/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva

încheierii din 14 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. 1143/36/2007, privind

persoana extrădabilă D.R.

Onorariul de avocat în sumă

de 150 lei, pentru apărarea din oficiu a persoanei extrădabile se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit

interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2007.