ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 36/ P din 29 martie 2007, Curtea de Apel Constanța a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile D.R., începând cu 29 martie 2007 și până la 26 aprilie 2007 dispunându-se emiterea mandatului de arestare provizorie. Curtea de Apel Constanța a apreciat astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art. 45, 46 și 48 din Legea nr. 302/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă, invocând că nu se face vinovat de faptele penale de care este învinuit de către organele judiciare din S.U.A. .și nu există la dosar nici o probă din care să rezulte că s-a sustras de la răspunderea penală.

Întrucât la dosarul cauzei nu se afla mandatul de arestare emis de autoritățile judiciare din S.U.A., ordonanța de reținere a persoanei extrădabile și adresa emisă de Ministerul Justiției prin care se sesiza procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și se confirma efectuarea controlului de regularitate internațională, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța înaintarea acestor acte, însă a fost trimisă în copie doar ordonanța de reținere a persoanei extrădabile.

Întrucât dispozițiile art. 46 din Legea nr. 302/2004 fac trimitere la dispozițiile art. 45 din aceeași lege, care prevede în mod imperativ obligativitatea existenței mandatului de arestare emis de statul solicitant și obligativitatea înmânării acestui act persoanei extrădabile, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că la dosar nu s-au produs aceste dovezi nici în fața primei instanțe și nici în fața acestei instanțe. În această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că se vede împiedicată să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru arestarea provizorie a persoanei extrădabile.

Cum persoana extrădabilă a declarat că este de acord cu extrădarea, iar din actele dosarului nu rezultă date care să ducă la concluzia că există riscul ca aceasta să părăsească țara și să zădărnicească procedura de extrădare, el fiind căsătorit și are doi copii în întreținere, desfășurând și diverse activități sociale în zona de reședință, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 1811 din 31 martie 2007, a admis recursul persoanei extrădabile și a respins cererea de arestare provizorie privindu-l pe persoana extrădabilă D.R. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, de asemenea, că derularea în continuare a procesului de extrădare nu este periclitată dacă față de persoana extrădabilă se va dispune obligarea de a nu părăsi România pe o durată de 30 de zile în condițiile art. 145 1 cu referire la art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. și art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004. S-a stabilit luarea acestei măsuri pentru intervalul 31 martie 29 aprilie 2007. Continuându-se în fața Curții de Apel Constanța procedura de extrădare, procurorul a solicitat din nou arestarea persoanei extrădabile, care a formulat opoziție la extrădare. Prin încheierea din 14 iunie 2007, a fost respinsă această cerere, luându-se din nou măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 14 iunie 2007 și până la 13 iulie 2007. S-a acordat în continuare termen pentru 22 iunie 2007 în vederea motivării opoziției la extrădare. Curtea de Apel Constanța față de motivul de arestare provizorie invocat, acela că D.R. s-ar putea sustrage de la cercetări, a constatat că acesta a pus la dispoziția organelor de cercetare numărul lui de telefon mobil, adresa unde locuiește, are angajat un avocat și s-a prezentat la instanță ori de câte ori a fost solicitat, neexistând nici un risc de sustragere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei, susținute de procurorul de ședință. Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dovezilor prezentate până la acest moment, cât și din oficiu, conform art. 385 6 , 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul nefondat. Față de momentul pronunțării hotărârii anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins prima cerere de arestare provizorie a persoanei extrădabile D.R. nu au intervenit elemente noi care să dovedească că există riscul ca persoana extrădabilă să nu se supună procedurii extrădării, el aflându-se și sub sancțiunile legii române privind încălcarea obligației de a nu părăsi România, ca o garanție că, în raport de soluționarea cererii de extrădare, procedura nu va fi obstrucționată.

Persoana extrădabilă s-a prezentat în fața instanței, a făcut declarații și și-a exercitat un drept procesual, neexistând nici un motiv de suspiciune că nu se va supune procedurii de extrădare. Drept consecință va fi respins, ca nefondat, recursul declarat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și Legea nr. 224/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva încheierii din 14 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar nr. 1143/36/2007, privind persoana extrădabilă D.R. Onorariul de avocat în sumă de 150 lei, pentru apărarea din oficiu a persoanei extrădabile se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2007.