ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4184/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4184/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1/P din 30 noiembrie 2011
a Curții de Apel Constanța s-a dispus arestarea provizorie a persoanei
extrădabile O.A.T. pe o perioadă de 20 zile cu începere de la 30 noiembrie 2011
până la 19 decembrie 2011.
Pentru a se pronunța astfel,
prima instanță a reținut că la data de 30 noiembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Constanța a solicitat arestarea provizorie a cetățeanului român O.A.T.,
în temeiul art. 40, art. 43 și art. 44 și urm. din Legea nr. 302/2004, în referire
la art. 12 din Tratatul de extrădare, pentru săvârșirea infracțiunilor de „conspirație
în vederea comiterii de fraudă legată de calculatoare - „hacking", cu încălcarea
Titlului 18 C. pen. american (Capătul de acuzare nr. 1), „conspirație în vederea
comiterii de fraudă prin transfer” cu încălcarea Titlului 18 C. pen. american (Capătul
de acuzare nr. 2), „conspirație în vederea comiterii de fraudă legată de dispozitive
de acces-criminalitate informatică” cu încălcarea Titlului 18 C. pen. american,
prin aceea că a conceput schema de „hacking", a pătruns neautorizat în numeroase
sisteme informatice „point of sale (POS)” ale comercianților, a creat multiple („dump
sites” - centre de colectare) și a transferat datele legate de cardurile de credit
furate la acele „dump sites”, l-a instruit pe prietenul său I.D. să-l ajute să facă
acest lucru, capetele de acuzare 3-4 constând în aceea că, împreună cu I.D., F.R.
și C.I.B.:
- au participat într-o
schemă internațională online, de mai multe milioane de dolari, pentru a pătrunde
în mod neautorizat în sistemele informatice „point of sale (POS)” - punct de vânzare
sau checkout ale comercianților din SUA, pentru a fura datele legate de carduri
de credit, debit și carduri cadou ale clienților acestora (împreună cu carduri de
credit);
- din anul 2008 și până
în prezent, membrii conspirației au scanat internetul pentru a găsi sisteme comerciale
POS, care aveau instalate anumite programe de acces de la distanță;
- au pătruns neautorizat,
de la distanță, în sistemele informatice „point of sale (POS)”, folosind spargerea
parolelor și alte instrumente;
- au instalat în secret
software „keystroke logging" care, la rândul său, înregistra și stoca datele
legate de cardurile de credit ale clienților;
- au transferat electronic
datele legate de cardurile de credit la câteva servere de calculator bazate în SUA
(„dump sites” - centre de colectare), iar apoi pe un server aflat în Cipru, pentru
stocare;
- au folosit datele furate
pentru a crea carduri de plastic false și a face cheltuieli neautorizate pe conturile
compromise și/sau au vândut sau transferat în alt mod datele legate de cardurile
de credit furate unor alți coparticipanți pentru a face același lucru; C.I.B. a
obținut date legate de cardurile de credit furate de la O.A.T. și, lucrând cu alți
coparticipanți, a folosit datele furate pentru a crea carduri de plastic false pe
care le-a folosit pentru a face cheltuieli neautorizate pe conturile compromise,
mai ales în Franța, Belgia și în alte zone ale Europei, iar F.R. a obținut, sute
de date legate de carduri de credit furate de O.A.T. Prin activitatea infracțională,
împreună cu I.D., F.R. și C.I.B., O.A.T. au pătruns neautorizat în sistemele informatice
„point of sale (POS)” a peste 150 de franșize ale lanțului de restaurante S., inclusiv
în una sau mai multe franșize situate în New Hampshire, precum și a peste 50 de
alți comercianți identificați din SUA, au compromis peste 100.000 de conturi de
card de credit numai la restaurantele S. și au făcut cheltuieli de peste 10.000.000
dolari SUA, folosind aceste conturi compromise.
Faptele prevăzute în dispozițiile
C. pen. american sunt incriminate și de legea penală română, respectiv infracțiunile
de „acces fără drept și prin încălcarea măsurilor de securitate, la un sistem informatic”
prev. de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, „transfer neautorizat
de date dintr-un sistem informatic” prev. de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,
„punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate
sau deținerea lor în vederea punerii în circulație” prev. de art. 24 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 365/2002 și „efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos”
prev. de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, precum și „asocierea în
vederea comiterii de infracțiuni” prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsite
cu închisoare de până la 15 ani.
Prin cererea de arest
provizoriu adresată Ministerului de Justiție al României, Departamentul de justiție
al SUA a descris și localizat persoana căutată O.A.T., a expus faptele și încadrarea
juridică corespunzătoare, a indicat emiterea de către judecătorul districtual al
SUA, S.J.M.A. la 06 mai 2011 a unui mandat de arestare a persoanei căutate, precizând
că cererea de extrădare și documentele aferente vor fi transmise în termen de 60
zile, fiind îndeplinite cerințele art. 12 din Tratatul dintre cele 2 țări, precum
și ale art. 43, art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată care constituie cadrul
general în materie.
Fiind ascultată de către
Curte, declarație consemnată în procesul-verbal din 30 noiembrie 2011, persoana
căutată O.A.T. a declarat că nu este de acord cu arestarea deoarece solicită să
fie cercetată de autoritățile române, răspunzând la orice chemare a organelor judiciare.
Însă, negăsind vreun caz
expres de refuz al extrădării, față de caracterul obligatoriu al dispozițiilor referitoare
la arestare în caz de urgență și pentru a se evita o eventuală fugă a persoanei
extrădabile, în temeiul art. 43, art. 44 din Legea nr. 302/2004, art. 12 din Tratatul
de extrădare dintre SUA și România, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei
extrădabile O.A.T. pe o perioadă de 20 zile cu începere de la 30 noiembrie 2011
până la 19 decembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri
în termen legal a declarat recurs persoana extrădabilă O.A.T., solicitând respingerea
sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și punerea
sa de îndată în libertate întrucât nu a comis faptele ce i se impută de către autoritățile
judiciare americane.
Examinând legalitatea
și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă
că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune arestarea provizorie a
persoanei extrădabile O.A.T.
Recurentul este acuzat
de către autoritățile judiciare americane de comiterea unor infracțiuni ce au corespondent
în legea penală română, respectiv acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2)
din aceeași lege, art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27
alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., infracțiuni
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 15 ani.
La data de 6 mai 2011
pe numele inculpatului s-a emis un mandat de arestare preventivă de către autoritățile
judiciare americane pentru faptele menționate în solicitarea de arest provizoriu
adresată Ministerului Justiției din România.
Prima instanță a apreciat
în mod corect că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune arestarea
provizorie a recurentului, respectiv cele prevăzute de art. 40 și urm. din Legea
nr. 302/2004 precum și în Tratatul de extrădare dintre România și SUA semnat la
10 septembrie 2007, iar arestarea provizorie se impune pentru a se evita fuga persoanei
extrădabile și sustragerea de la cercetările care se efectuează.
În recurs, persoana extrădabilă
a solicitat punerea sa în libertate întrucât nu se face vinovată de faptele pentru
care este acuzată, or în procedura arestării provizorii în vederea extrădării, instanțele
nu pot verifica temeinicia acuzațiilor aduse persoanei solicitate și care au stat
la baza emiterii mandatului de arestare preventivă în SUA.
Față de considerentele
expuse, Înalta Curte în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă.
Văzând și dispozițiile
art. 20 din Legea nr. 302/2004;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de persoana extrădabilă O.A.T. împotriva încheierii nr. 1/P din
30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru
cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1334/36/2011.
Cheltuielile judiciare
rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă
de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 decembrie
2011.