ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4640/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 12046/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună luarea măsurii arestării provizorii a condamnatului A.F.F., pe o perioadă de 15 zile, în vederea extrădării către Statul Elveția. În motivarea cererii s-a arătat că cetățeanul croat a executat o pedeapsă privativă de libertate în România, fiind liberat condiționat la data de 7 septembrie 2004, conform sentinței nr. 1595 din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Gherla. Având în vedere că prin sentința penală nr. 849 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș s-a dispus cu titlu definitiv extrădarea condamnatului către statul elvețian, în vederea îndeplinirii formalităților de predare, în temeiul art. 60 alin. (4), raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 se solicită arestarea provizorie a acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Prin sentința penală nr. 849 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș s-a avizat extrădarea condamnatului A.F., cetățean croat, autorităților din Elveția în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată de Curtea de Apel Zurich la data de 3 martie 1992, hotărâre care a rămas definitivă.

La data respectivă condamnatul se afla în arest preventiv, pentru infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 C. pen., iar ulterior a fost condamnat definitiv, pentru mai multe infracțiuni, la 7 ani închisoare, conform deciziei penale nr. 405 din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pedeapsă ce a fost executată începând cu data de 4 iulie 1999, conform mandatului de executare nr. 838 din 24 noiembrie 2003 emis de Tribunalul Timiș, și până la 7 septembrie 2004 când a fost liberat condiționat din Penitenciarul Gherla, în baza sentinței penale nr. 1595 din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Gherla. Prin încheierea nr. 35 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, în baza dispozițiilor art. 60 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și, în baza dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie a condamnatului A.F.F.

pe o durată de 15 zile, începând cu data de 7 septembrie 2004, în vederea extrădării către statul elvețian, conform sentinței penale nr. 849 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs condamnatul A.F.F., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și, rejudecând, punerea în libertate întrucât suferă de numeroase afecțiuni ale sănătății.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (3) și art. 60 alin. (2) și (4), din Legea nr. 302/2004 privind Cooperarea Juridică Internațională în Materie Penală, Curtea de Apel Cluj, în mod corect, a dispus luarea măsurii arestării provizorii a condamnatului pe o perioadă de 15 zile, în vederea predării acestuia către autoritățile elvețiene, ca urmare a extrădării, printr-o hotărâre definitivă, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 7 septembrie 2004. Cum, susținerile condamnatului privind numeroasele afecțiuni și teama pe care o are în legătură cu transportul său în Elveția, nu constituie motiv pentru revocarea măsurii arestării provizorii, în cauză subzistând temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri, și prevăzute de Legea nr. 302/2004 în articolele 58 alin. (3) și art. 60 alin. (2) și (4), recursul declarat se apreciază, ca fără temei.

În raport de aceste elemente, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de extrădat, să fie respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.F.F. împotriva încheierii penale nr. 35 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 12046/2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba sârbo - croată se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2004.