ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4640/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

12046/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat instanței

pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună luarea măsurii arestării

provizorii a condamnatului A.F.F., pe o perioadă de 15 zile, în vederea

extrădării către Statul Elveția.

În motivarea cererii s-a arătat că

cetățeanul croat a executat o pedeapsă privativă de libertate în România, fiind

liberat condiționat la data de 7 septembrie 2004, conform sentinței nr. 1595

din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Gherla.

Având în vedere că prin sentința

penală nr. 849 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș s-a dispus cu titlu

definitiv extrădarea condamnatului către statul elvețian, în vederea

îndeplinirii formalităților de predare, în temeiul art. 60 alin. (4), raportat

la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 se solicită arestarea provizorie a

acestuia.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 849 din 20

decembrie 1999 a Tribunalului Timiș s-a avizat extrădarea condamnatului A.F.,

cetățean croat, autorităților din Elveția în vederea executării pedepsei de 8

ani închisoare, aplicată de Curtea de Apel Zurich la data de 3 martie 1992,

hotărâre care a rămas definitivă.

La data respectivă condamnatul se

afla în arest preventiv, pentru infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută

de art. 312 C. pen., iar ulterior a fost condamnat definitiv, pentru mai multe

infracțiuni, la 7 ani închisoare, conform deciziei penale nr. 405 din 5

noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pedeapsă ce a fost executată

începând cu data de 4 iulie 1999, conform mandatului de executare nr. 838 din

24 noiembrie 2003 emis de Tribunalul Timiș, și până la 7 septembrie 2004 când a

fost liberat condiționat din Penitenciarul Gherla, în baza sentinței penale nr.

1595 din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Gherla.

Prin încheierea nr. 35 din 7

septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, în baza dispozițiilor art. 60 alin. (2)

și alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Cluj și, în baza dispozițiilor art. 59 din Legea nr.

302/2004, a dispus arestarea provizorie a condamnatului A.F.F. pe o durată de

15 zile, începând cu data de 7 septembrie 2004, în vederea extrădării către

statul elvețian, conform sentinței penale nr. 849 din 20 decembrie 1999 a

Tribunalului Timiș.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs condamnatul A.F.F., solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii și, rejudecând, punerea în libertate întrucât suferă de numeroase

afecțiuni ale sănătății.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 58 alin.

(3) și art. 60 alin. (2) și (4), din Legea nr. 302/2004 privind Cooperarea

Juridică Internațională în Materie Penală, Curtea de Apel Cluj, în mod corect,

a dispus luarea măsurii arestării provizorii a condamnatului pe o perioadă de

15 zile, în vederea predării acestuia către autoritățile elvețiene, ca urmare a

extrădării, printr-o hotărâre definitivă, sens în care s-a emis mandatul de

arestare preventivă nr. 3 din 7 septembrie 2004.

Cum, susținerile condamnatului

privind numeroasele afecțiuni și teama pe care o are în legătură cu transportul

său în Elveția, nu constituie motiv pentru revocarea măsurii arestării

provizorii, în cauză subzistând temeiurile ce au stat la baza luării acestei

măsuri, și prevăzute de Legea nr. 302/2004 în articolele 58 alin. (3) și art.

60 alin. (2) și (4), recursul declarat se apreciază, ca fără temei.

În raport de aceste elemente, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de extrădat, să fie respins, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.F.F. împotriva încheierii penale nr. 35 din 7

septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 12046/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de

limba sârbo - croată se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2004.