ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2404/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința nr. 44/F din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii condamnatului T.I., privind amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin Decizia penală nr. 4108 din 09 decembrie 2009 a Înaltei Curți de casație și Justiție . Pentru a hotărî astfel, a reținut că la data de 15 decembrie 2009, condamnatul T.I. s-a adresat Curții de Apel Pitești, cu o cerere de amânare a executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești în Dosarul nr. 315/46/2007, invocând motivele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., respectiv că situația sa familială deosebită ar determina consecințe grave în care va fi pus în situația de a executa pedeapsa aplicată. Condamnatul a arătat că soția sa este casnică nu a lucrat niciodată și nu se poate întreține singură, în contextul în care din familie mai fac parte doi copii majori, care nu au loc de muncă, el fiind singura persoană care realiza venituri. Instanța de fond a dispus executarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului, din conținutul căreia rezultă că inculpatul nu se află pe raza localității Mihăiești, județul Argeș, iar copii și soția acestuia nu erau acasă atunci când s-a efectuat ancheta socială. A mai reținut Curtea de Apel Pitești că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., prevăd că amânarea executării pedepsei se poate dispune în condițiile existenței unor împrejurări speciale, de excepție care determină consecințe considerabile pentru familia condamnatului în cazul încarcerării acestuia, împrejurarea care nu rezultă din ancheta socială întocmită de primăria comunei Mihăiești, județul Argeș. Totodată a mai reținut din referatul întocmit de Biroul executări penale că în executarea pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată contestatorului la data de 9 decembrie 2009, a fost emis mandatul de arestare nr. 54/2008, care nu a fost adus la îndeplinire nici până la acel moment, și întrucât condamnatul s-a sustras de la executarea pedepsei la data de 10 ianuarie 2010 a fost emis pe numele acestuia mandatul european de arestare nr. 1 și înaintat Biroului Național Interpol.

La data de 30 ianuarie 2010, inculpatul a fost pus în urmărire internațională, nefiind încarcerat până în prezent, iar în cursul soluționării cererii depuse la instanța de fond, condamnatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, astfel că, în instanța de fond a concluzionat ca nefiind îndeplinite dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Împotriva Sentinței penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs criticând ca netemeinică sentința atacată prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei, cerere de recurs semnat de avocat B.P.M. Totodată a precizat că va depune motivele de recurs la primul termen de judecată al cauzei.

La termenul de judecată din data de 17 iunie 2010, când cauza a rămas în pronunțare, recurentul nu a fost prezent, și nici nu a depus motivele de recurs menționate în cererea inițială. Înalta Curte examinând recursul declarat, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în sentința atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea depusă la Curtea de Apel Pitești condamnatul T.I., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare pentru o perioadă de 3 luni, pedeapsă stabilită prin Sentința penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești în Dosarul nr. 315/46/2007.

Dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. prevăd în mod expres că executarea pedepsei poate fi amânată: "când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea în care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată". Or, din probele administrate la instanța de fond, respectiv ancheta socială întocmită de Primăria comunei Mihăiești, județul Argeș, rezultă că inculpatul nu se află pe raza teritorială a comunei Mihăiești, și nici membrii familiei acestuia nu au fost găsiți. De asemenea din referatul întocmit de grefa secției penale a Curții de Apel Pitești, rezultă că pe numele condamnatului a fost emis mandat european de arestare, iar Biroul Național de Interpol a comunicat că la data de 30 ianuarie 2010, condamnatul a fost pus în urmărire internațională.

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât nu a sunt îndeplinite dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru a se amâna executarea pedepsei. O simplă referire la situația familială și expunerea succintă a lipsei veniturilor familiei sale ca urmare a împrejurării că deși are doi copii majori și că aceștia nu au niciun loc de muncă iar soția sa nu are niciun alt venit, fiind casnică, nefiind dovedită în niciun fel motivarea cererii sale, nu poate determina convingerea Înaltei Curți că recurentului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru a putea beneficia da amânarea executării pedepsei aplicate definitiv în sarcina sa.

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.I. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.I. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2010.