ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2404/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința nr. 44/F din 20 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii condamnatului

T.I., privind amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 de Curtea de Apel Pitești, definitivă

prin Decizia penală nr. 4108 din 09 decembrie 2009 a Înaltei Curți de casație

și Justiție .

Pentru a hotărî

astfel, a reținut că la data de 15 decembrie 2009, condamnatul T.I. s-a adresat

Curții de Apel Pitești, cu o cerere de amânare a executării pedepsei rezultante

de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 142/F

din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești în Dosarul nr. 315/46/2007,

invocând motivele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., respectiv că

situația sa familială deosebită ar determina consecințe grave în care va fi pus

în situația de a executa pedeapsa aplicată.

Condamnatul a arătat

că soția sa este casnică nu a lucrat niciodată și nu se poate întreține

singură, în contextul în care din familie mai fac parte doi copii majori, care

nu au loc de muncă, el fiind singura persoană care realiza venituri.

Instanța de fond a

dispus executarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului, din

conținutul căreia rezultă că inculpatul nu se află pe raza localității

Mihăiești, județul Argeș, iar copii și soția acestuia nu erau acasă atunci când

s-a efectuat ancheta socială.

A mai reținut Curtea

de Apel Pitești că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

prevăd că amânarea executării pedepsei se poate dispune în condițiile

existenței unor împrejurări speciale, de excepție care determină consecințe

considerabile pentru familia condamnatului în cazul încarcerării acestuia, împrejurarea

care nu rezultă din ancheta socială întocmită de primăria comunei Mihăiești,

județul Argeș.

Totodată a mai

reținut din referatul întocmit de Biroul executări penale că în executarea

pedepsei de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată contestatorului la data de 9

decembrie 2009, a fost emis mandatul de arestare nr. 54/2008, care nu a fost

adus la îndeplinire nici până la acel moment, și întrucât condamnatul s-a

sustras de la executarea pedepsei la data de 10 ianuarie 2010 a fost emis pe

numele acestuia mandatul european de arestare nr. 1 și înaintat Biroului

Național Interpol.

La data de 30

ianuarie 2010, inculpatul a fost pus în urmărire internațională, nefiind

încarcerat până în prezent, iar în cursul soluționării cererii depuse la

instanța de fond, condamnatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată,

astfel că, în instanța de fond a concluzionat ca nefiind îndeplinite

dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Împotriva Sentinței

penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs criticând ca

netemeinică sentința atacată prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei,

cerere de recurs semnat de avocat B.P.M. Totodată a precizat că va depune

motivele de recurs la primul termen de judecată al cauzei.

La termenul de

judecată din data de 17 iunie 2010, când cauza a rămas în pronunțare,

recurentul nu a fost prezent, și nici nu a depus motivele de recurs menționate

în cererea inițială.

Înalta Curte

examinând recursul declarat, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel București dată în sentința

atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin cererea depusă

la Curtea de Apel Pitești condamnatul T.I., a solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. amânarea executării

pedepsei de 4 ani închisoare pentru o perioadă de 3 luni, pedeapsă stabilită

prin Sentința penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești

în Dosarul nr. 315/46/2007.

Dispozițiile art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. prevăd în mod expres că executarea pedepsei

poate fi amânată: "când din cauza unor împrejurări speciale executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea în care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3

luni și numai o singură dată".

Or, din probele

administrate la instanța de fond, respectiv ancheta socială întocmită de

Primăria comunei Mihăiești, județul Argeș, rezultă că inculpatul nu se află pe

raza teritorială a comunei Mihăiești, și nici membrii familiei acestuia nu au

fost găsiți. De asemenea din referatul întocmit de grefa secției penale a

Curții de Apel Pitești, rezultă că pe numele condamnatului a fost emis mandat

european de arestare, iar Biroul Național de Interpol a comunicat că la data de

30 ianuarie 2010, condamnatul a fost pus în urmărire internațională.

Înalta Curte constată

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât nu a

sunt îndeplinite dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru a

se amâna executarea pedepsei.

O simplă referire la

situația familială și expunerea succintă a lipsei veniturilor familiei sale ca

urmare a împrejurării că deși are doi copii majori și că aceștia nu au niciun

loc de muncă iar soția sa nu are niciun alt venit, fiind casnică, nefiind

dovedită în niciun fel motivarea cererii sale, nu poate determina convingerea

Înaltei Curți că recurentului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 453 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen. pentru a putea beneficia da amânarea executării

pedepsei aplicate definitiv în sarcina sa.

Înalta Curte constată

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.I. împotriva

Sentinței penale nr. 44/F din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul T.I. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din

20 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2010.