ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

decembrie 2003, la Tribunalul Timiș, trimisă prin declinare de competență, la

Curtea de Apel Timișoara, reclamantul F.M. a solicitat anularea dispoziției nr.

S/3411 din 16 septembrie 2003, a Inspectoratului General al Poliției Române,

prin care a fost destituit din poliție, să fie repus în situația anterioară și

să fie obligat Ministerul Administrației și Internelor, la plata unor

despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, indexate

majorate și reactualizate, precum și la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii arată, în

esență, că a fost destituit nelegal din funcția de agent șef adjunct al

Poliției Timișoara, deoarece Consiliul de disciplină al Inspectoratului de

Poliție al județului Timiș nu avea calitatea de a propune destituirea sa din

funcție, decizia de sancționare este lovită de nulitate, pentru că nu cuprinde

descrierea abaterii, motivele înlăturării apărărilor sale și temeiul de drept

al aplicării sancțiunii, sancțiune ce s-a aplicat tardiv, iar fapta reținută în

sarcina sa, cu privire la părăsirea zonei de patrulare, nu este reală.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 410/PI din

5 octombrie 2004, a respins acțiunea, ca tardivă, reținând că reclamantul a

promovat acțiunea în termen legal, dar precizarea de acțiune privind chemarea

în judecată a emitentului actului atacat, a fost formulată tardiv, în raport cu

prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, raportate la art. 5 din

Legea nr. 29/1990.

Recursul declarat de reclamant

împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1837 din 21 martie

2005, prin care s-a casat sentința și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță, reținându-se că într-o altă sentință, același complet de

judecată a făcut referire și la reclamant, astfel că acest litigiu este oportun

să fie soluționat de un alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 333 din 9 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca tardivă, față de

Inspectoratul General al Poliției și pentru lipsa calității procesuale, față de

Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Timiș, cu motivarea că acțiunea s-a promovat prin chemarea în

judecată greșit a Ministerului Administrației și Internelor și a

Inspectoratului de Poliție al județului Timiș, care s-a făcut în termen legal,

dar s-a formulat tardiv precizarea de acțiune, prin care a fost chemat în

judecată Inspectoratul General al Poliției, în calitatea acestuia de emitent al

actului administrativ contestat.

Reclamantul a recurat și această sentință,

susținând că este nelegală, pentru că Ministerul Administrației și Internelor

este organul central al administrației de stat și de aceea s-a interpretat

rigid că are calitate procesuală pasivă, numai Inspectoratul General al

Poliției, ca emitent al actului atacat, cu toate că ministerul conduce ramura

de activitate respectivă.

Mai susține că instanța trebuia să

manifeste rol activ și să pună în discuția părților, pentru opozabilitate,

introducerea în cauză a Inspectoratului General al Poliției.

Recursul este nefondat.

Corect a reținut instanța de fond că

numai Inspectoratul General al Poliției, ca emitent al dispoziției atacată în

prezenta cauză, avea calitatea de pârât.

Trebuie avut în vedere că nu s-a

contestat nici un act emis de minister sau de Inspectoratul de Poliției al

județului Timiș, pentru ca aceste două autorități să poată avea calitate

procesuală pasivă, mai ales că Inspectoratul General al Poliției are

personalitate juridică și din acest motiv putea sta în proces în nume propriu.

Este irelevantă împrejurarea că

ministerul este organul central, ce conduce și activitatea de poliție, deoarece

actul atacat a fost emis de către autoritatea abilitată legal, iar aceasta are

personalitate juridică proprie.

Cum Inspectoratul General al

Poliției a fost chemat în judecată, mult peste termenul legal prevăzut de art.

61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, raportat la

art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ (aplicabilă în

cauză), se constată că instanța de fond a respins corect acțiunea, ca tardiv

formulată.

Văzând și prevederile art. 299 și

312 C. proc. civ., urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.M.

împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 9 noiembrie 2005 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.