ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9861/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 20

ianuarie 2000, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă,

sub nr. 507, reclamanții S.N., ș.a., în calitate de moștenitori ai defunctei C.A.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului

București, revendicarea imobilului situat în București, imobil expropriat în

baza Decretului nr. 105/27 aprilie 1950 emis de fostul Prezidiu al Marii

Adunări Naționale a RPR.

În subsidiar, solicită reclamanții

ca în ipoteza în care terenul sau o porțiune din acesta nu poate fi restituită

în natură, să li se acorde despăgubiri calculate la valoarea de circulație.

În motivarea cererii se arată că

exproprierea s-a făcut fără justă și prealabilă despăgubire, în dezacord cu dispozițiile

constituționale în vigoare la acea dată, precum și cu dispozițiile art. 481 C.

civ.

Prin sentința civilă nr. 1878 din 11

decembrie 2001 cererea formulată de reclamanți a fost respinsă pentru lipsa

calității procesuale active, cu motivarea că certificatul de moștenitor depus

nu constituie titlu de proprietate. Hotărârea primei instanțe a fost menținută de

Curtea de Apel București, secția a III a civilă, urmare a respingerii

apelurilor declarate de reclamanți, prin decizia civilă nr. 344 din 23 septembrie

2002 pronunțată în dosarul 1193/2002.

Motivarea deciziei este succintă în

sensul că apelanții nu au completat probatoriile în apel și că între imobilul

revendicat și cel care poartă în prezent nr. 20-22 pe bulevardul B. nu există

identitate. Împotriva deciziei au declarat recurs apelanții reclamanți

întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Prin

dezvoltarea motivelor de recurs decizia pronunțată în apel este criticată

pentru motivele ce succed.

Greșit nu a fost reținută calitatea

de proprietar, proprietară a autoarei reclamanților C.A. câtă vreme actul de

expropriere este emis pe numele acesteia. Nefondată este și aserțiunea că nu

există identitate între imobilul revendicat și imobilul situat pe bulevardul B.

câtă vreme recurenții nu au revendicat imobilele aflate la nr. 20 și 22 din

bulevardul B. ci imobilul care a purtat în anul 1818 adresa calea C. nr. 290

iar în anul 1950, la expropriere adresa V. nr. 20-22.

Prin hotărâre nu s-a reținut

calitatea de proprietară a A.C, și anterior a tatălui acesteia B.N., în

condițiile în care moștenitoarele defunctului B. au fost puse în posesie și în

deplină proprietate prin procesul-verbal cu numărul 1381/1918 întocmit de

fostul Tribunal Ilfov.

În conformitate cu dispozițiile art.

305 C. proc. civ. s-au administrat în recurs probe cu înscrisul respectiv:

copia contractului de închiriere încheiat între B.N. și C.I. pentru imobilul

din calea C. nr. 290, filele 14,15, 16 adresa nr. 7386 din 19 decembrie 2003

emisă de Primăria sector 3 în conformitate cu care la matricola imobilului din șoseaua

V. nr. 20-22 sector 3, a figurat ca plătitoare de impozit C.A., pentru un

imobil compus din parter, apartament 1, corp 1-o cameră plus sală, corp

doi-patru camere industrie, adresa nr. 47253 din 17 aprilie 2003 emisă de

Direcția Arhivele Naționale Istorice Centrale, în conformitate cu care la ANIC

nu deține evidențe de la Tribunalul Ilfov, secțiile V-VII din perioada

1918-1919, procesul-verbal încheiat la 23 august 1918 încheiat de delegatul administrației

financiare ce cuprinde averea rămasă de pe urma defunctului N.B., proces-verbal

în care este trecut și imobilul din calea C. nr. 290.

Înscrisurile depuse coroborate cu

mențiunile din decretul de expropriere și certificatul de moștenitor nr. 1986 din

10 august 1995 emis de Notariatul de Stat sector 2 fac dovada dreptului de

proprietate pe care autoarea reclamanților l-a avut asupra imobilului dedus

judecății precum și a calității de continuatori în drepturi și obligații a

reclamanților.

Din raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuat la prima instanță, filele 64-67, rezultă că din suprafața

totală a terenului aflat în proprietatea terenului aflat în proprietatea A.C.,

de 38280mp, specificate în Decretul de expropriere nr. 105/1950, prin sistematizarea

urbanistică este ocupată în strada G. o suprafață de 13655 mp, pe diferența de

teren aflându-se un teren de tenis în suprafață de 1113 mp și un imobil în

construcție la data efectuării expertizei tehnice. Din adresa nr. 499 din 18

ianuarie 2001 emisă de SC A.N. București SA, rezultă că o parte din teren a

fost concesionat acestei societăți comerciale de către Primăria Municipiului

București. Totodată, din adresa numărul 26199 din 16 martie 2001 emisă de

Primăria sectorului 3, rezultă că terenul situat pe bulevardul B., fost șos. V.,

nr. 20-22 face parte din domeniul public de interes local, fiind afectat către

blocuri de locuințe, alei pietonale, zonă verde și Parcul Voinicelul.

Identitatea între terenul supus

revendicării și cel aflat în patrimoniul autoarei este certificată de expertul

tehnic judiciar în precizările de la raportul de expertiză (fila 121).

Rezultă astfel că, în fapt,

instanțele au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului respectiv

în a stabili dacă și în ce măsură terenul revendicat poate fi restituit în

natură ori prin echivalent bănesc. Se impune astfel efectuarea unei noi

expertize tehnice topografice pentru identificarea cu exactitate a porțiunilor

de teren ce nu sunt afectate de utilități, valoarea terenului și a construcției

expropriate urmând a fi administrate probatorii și sub aspectul achitării către

proprietar a unor juste și prealabile despăgubiri potrivit dispozițiilor art. 481

C. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte, constatând incidența art. 304, pct. 9 și 10 C. proc. civ., art. 312

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și

sentința civilă pronunțată de tribunal și drept consecință va trimite dosarul

acestei din urmă instanțe pentru rejudecarea pricinii de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanți împotriva deciziei nr. 344/A din 29 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția a III a civilă.

Casează decizia precum și sentința

civilă nr. 1878 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV a

civilă.

Trimite dosarul aceleiași instanțe

pentru rejudecare pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29

noiembrie 2005.