ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3426/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1101 din 12

octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă ca inadmisibilă

acțiunea formulată de reclamantul E.D. împotriva pârâtei Primăria comunei

Bănești, județul Prahova.

Instanța a apreciat că solicitarea

reclamantului de a-i fi restituite o serie de bunuri mobile devenite imobile

prin destinație, care au fost trecute în proprietatea statului odată cu o

suprafață de teren (cai, căruțe, bunuri, căpestre, pluguri, grape, etc.) nu se încadrează

în dispozițiile Legii nr. 10/2001, soluția administrată de respingere a

notificării fiind corectă.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

305 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, care a motivat soluția și în

sensul că nu s-a făcut nici o dovadă că la data preluării abuzive a terenului,

ca de altfel și la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, bunurile

respective au existat în materialitatea lor.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a formulat recursul de față, nemotivat în drept; din ansamblul

criticilor formulate se desprinde concluzia că se invocă nelegalitatea soluției

în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că s-a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Examinând cauza sub acest aspect,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat, respingerea acțiunii fiind

justificată.

S-a făcut, cu deosebire în apel, o

corectă aplicare a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

reținându-se că, deși instanțele au manifestat rol activ iar reclamantul a avut

libertate deplină de a administra dovezi, nu există nici o probă din care să

rezulte existența bunurilor la momentul preluării imobilului și cu atât mai

puțin la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În raport de această situație, cum

hotărârile sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de recurentul-contestator E.F.D. declarat împotriva deciziei nr. 305

din 4 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie

2006.