Decizia nr. 3426/2006 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1101/2004 a Tribunalului Prahova

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1101 din 12 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul E.D. împotriva pârâtei Primăria comunei Bănești, județul Prahova. Instanța a apreciat că solicitarea reclamantului de a-i fi restituite o serie de bunuri mobile devenite imobile prin destinație, care au fost trecute în proprietatea statului odată cu o suprafață de teren (cai, căruțe, bunuri, căpestre, pluguri, grape, etc.) nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001, soluția administrată de respingere a notificării fiind corectă.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 305 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, care a motivat soluția și în sensul că nu s-a făcut nici o dovadă că la data preluării abuzive a terenului, ca de altfel și la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, bunurile respective au existat în materialitatea lor. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recursul de față, nemotivat în drept; din ansamblul criticilor formulate se desprinde concluzia că se invocă nelegalitatea soluției în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, respingerea acțiunii fiind justificată. S-a făcut, cu deosebire în apel, o corectă aplicare a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reținându-se că, deși instanțele au manifestat rol activ iar reclamantul a avut libertate deplină de a administra dovezi, nu există nici o probă din care să rezulte existența bunurilor la momentul preluării imobilului și cu atât mai puțin la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În raport de această situație, cum hotărârile sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator E.F.D. declarat împotriva deciziei nr. 305 din 4 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2006.