ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1477/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 34 din 20

ianuarie 2005, Tribunalul Suceava a respins plângerea formulată, în temeiul

Legii nr. 10/2001, de petentul I.I., în contradictoriu cu pârâta Primăria

comunei Bosanci, județul Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că pentru imobilul care face obiectul notificării

reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii, deoarece nu se

încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin procesul-verbal de contravenție

nr. 12363 din 8 octombrie 1960, întocmit de S.S.A.S. raion Suceava, s-a dispus

amendarea reclamantului și ridicarea de către acesta a construcțiilor edificate

fără respectarea regimului autorizațiilor pentru efectuarea de lucrări,

dărâmarea și desființarea construcțiilor și amenajărilor prevăzut de Decretul

nr. 144/1958 și al regimului privind amplasarea construcțiilor prevăzut de

Decretul nr. 545/1958, aprobat prin HCM nr. 1771/1959.

Deoarece reclamantul nu a ridicat

construcțiile, autoritățile locale au procedat la demolarea lor, iar demolarea

nu se înscrie în prevederile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 560 din 7 iunie 2005, a respins apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe, instanța de apel reținând că prin art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 și art. 2 alin. (1) lit. h) din lege sunt vizate cazurile

în care proprietarul este deposedat de imobil prin abuzul organelor statului,

fără un temei legal.

Or, în speță, construcțiile pentru

care reclamantul cere măsuri reparatorii au fost demolate de Primăria comunei

Bosanci, ca urmare a sancționării contravenționale a acestuia pentru

nerespectarea regimului autorizațiilor prevăzut de Decretul nr. 144/1958 și a

regimului privind amplasarea construcțiilor prevăzut de Decretul nr. 545/1958.

Reține instanța de apel, că măsura

demolării construcțiilor datorându-se nerespectării de către reclamant a

disciplinei în construcții, corect s-a apreciat prin dispoziția nr. 787 din 7

decembrie 2004 că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată

că în mod greșit s-a reținut prin hotărârea atacată că nu poate beneficia de

măsuri reparatorii, pentru că nu se încadrează în art. 2 din Legea nr. 10/2001.            Susține

recurentul, că demolarea este tot preluare abuzivă, sub o altă formă, deoarece

la data edificării construcției avea autorizație și aviz P.S.I., iar

construcția era înscrisă în registrul agricol. De aceea, se încadrează în

prevederilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001. Recurentul cere să fie

despăgubit cu suma de 1.000.000.000 lei.

Analizând recursul, în limita

motivului de nelegalitate invocat, care face posibilă încadrarea în art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat.

Domeniul de aplicare al Legii nr.

10/2001 este stabilit de art. 2 din lege care determină modalitățile de

preluare abuzivă a imobilelor, însă imobilul pentru care recurentul-reclamant

cere să-i fie acordate măsuri reparatorii nu se încadrează în prevederile

acestui text.

Articolul 2 alin. (1) lit. h) din

lege, invocat de recurent, care acoperă situațiile de „preluare abuzivă” a

imobilelor ce nu se încadrează într-una din ipotezele prevăzute expres în

aliniatele a-f, privește preluările fără titlu valabil sau fără respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și imobilele preluate

fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau

ale administrației de stat.

Potrivit actelor depuse în dosar,

imobilul care face obiectul notificării nu a fost însă preluat de stat în

condițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția contestată s-a

respins cererea formulată de reclamant, cu motivarea că demolarea casei în

suprafață de 40 mp s-a realizat, pentru că a fost construită fără nici o

aprobare, în extravilanul comunei Bosanci, la locul numit „Partic”, situat la

data edificării construcției în afara perimetrului construibil, iar din adresa

nr. 787/R din 21 martie 1961, depusă la dosar de reclamant, rezultă că

demolarea s-a făcut în baza procesului-verbal de contravenție nr. 12363 din 8

octombrie 1960, încheiat de organele S.S.A.S. raion Suceava. Contravenția s-a

constatat în raport cu prevederile Decretului nr. 144/1958 și ale Decretului

nr. 545/1958 aprobat prin HCM nr. 1771/1959.

Deși recurentul susține că a

edificat construcția care a fost demolată după obținerea autorizației de

construire și a avizului P.S.I., la dosar nu au fost depuse acte care să facă

dovada acestei susțineri.

În acțiune, reclamantul a precizat

că a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție și că, după demolarea

construcției, în anul 1961 a edificat o nouă casă de locuit, iar din

înscrisurile anexate la declarația de recurs rezultă că recurentul a făcut

demersurile prevăzute de lege pentru obținerea autorizației necesară

construirii acestei locuințe care, conform schiței de plan, are suprafața de 88

mp.

Cererile datate 9 martie 1961 și 26

martie 1961 nu privesc locuința pentru care se cer măsuri reparatorii, demolată

în baza procesului-verbal încheiat la data de 8 octombrie 1960.

În certificatul nr. 3050 din 10

octombrie 1994, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului Suceava, se

arată că în registrul agricol nr. 18/1959, f. 150, nr.157/A, în anii 1960-1962

recurentul este înscris cu mai multe suprafețe de teren, din care 0.07 curți și

clădiri, fără alte precizări privind existența construcțiilor și condițiile în

care s-a realizat edificarea lor.

Prin urmare, în lipsa actelor care

să ateste existența autorizației pentru construirea locuinței care face

obiectul procesului, corect s-a reținut prin hotărârea atacată că demolarea

imobilului este consecința faptului că reclamantul nu s-a conformat

dispozițiilor legale privind eliberarea autorizațiilor de construire, reparare

și desființare a construcțiilor și a celor privind regimul amplasării

construcțiilor.

De aceea, demolarea construcției

care face obiectul cererii reclamantului nu constituie preluare abuzivă, în

sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece construirea în alte condiții

decât cele prevăzute de lege este imputabilă reclamantului.

Pentru considerentele expuse, se va

respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

I.I. împotriva deciziei civile nr. 560 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel

Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.