ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2591/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 17 august 2006, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul M.C., solicitând restrângerea

exercitării dreptului acestuia la liberă circulație în statele Uniunii Europene

pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii,

întemeiate pe art. 38, 39 și 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut

că la 11 mai 2006, pârâtul a

fost returnat din Spania, conform Acordului

de readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul

Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 211 din 19 octombrie 2006, a admis

cererea și a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă

circulație în toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de 6 luni, cu

începere de la data pronunțării hotărârii.

S-a reținut că

la 11 iunie 2006, pârâtul a fost returnat din Spania, în baza Acordului de

readmisie încheiat cu această țară, pentru nerespectarea condițiilor legale de

ședere.

Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de

familie, prin decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de

pârât, a schimbat sentința și a respins sesizarea.

S-a reținut

că:

- potrivit Tratatului

de instituire a Comunității Europene și Directivei 38/CE din 29 aprilie 2004,

libertatea de circulație și ședere pe teritoriul statelor membre constituie un

drept fundamental al fiecărui cetățean al Uniunii Europene, iar restrângerea

acestui drept este posibilă numai pentru anumite motive și trebuie să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita celui în

cauză;

- românia face parte,

cu începere de la 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, astfel că toți

românii, inclusiv apelantul, sunt cetățeni ai acestei uniuni, statut ce le

conferă dreptul la liberă circulație în toate statele membre;

-

măsura dispusă de prima

instanță și-a produs efectele până la data aderării, iar ulterior se impune

aplicarea cu prioritate a normelor comunitare.

Reclamanta a

declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

admiterii cererii și restrângerii exercitării dreptului pârâtului la liberă

circulație pe teritoriul Spaniei, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea

recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că

soluția instanței de apel este contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1)

din Legea nr. 248/2005.

Această

critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304

pct.9 C. proc. civ., este fondată deoarece:

-

potrivit art. 27 din

Capitolul VI al Directivei 2004/38/CE, statele membre pot restrânge libertatea

de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor

acestora pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate

publică, iar măsurile

luate în primele două cazuri trebuie să

respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză;

-

prin urmare, normele

comunitare menționate nu înlătură aplicarea măsurii prevăzute de art. 38 din

Legea nr. 249/2005, ci impun ca la stabilirea ei să se țină seama de motivele

și criteriile de apreciere enunțate în aceeași directivă;

-

pe de altă parte, dreptul

cetățenilor Uniunii de ședere pe teritoriul altui stat membru este limitat de

art. 6 din Directiva 2004/38/CE la cel mult 3 luni, iar art. 7 din aceeași

directivă permite, în anumite condiții alternative, șederea pe o perioadă mai

lungă;

-

în declarația olografă

dată autorităților române imediat după returnare, pârâtul a recunoscut că din

luna iulie 2000 s-a aflat în Spania, unde a fost depistat fără forme legale la

27 aprilie 2006;

-

această ședere depășește

considerabil durata maximă prevăzută de norma comunitară menționată și, în

lipsa dovezilor referitoare la îndeplinirea vreuneia din condițiile

justificative, este evident contrară ordinii publice din țara care a dispus

returnarea

pârâtului.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri și

rejudecării, consecutiv căreia se va admite cererea reclamantei și se va

dispune restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe

teritoriul Spaniei, pentru o perioadă de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 12/A din 18 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale

minori și de familie.

Casează

decizia recurată precum și sentința nr. 211 din 19 octombrie 2006 a

Tribunalului Argeș și, rejudecând admite cererea de interzicere a liberei

circulații a pârâtului M.C. pe timp de 6 luni pe teritoriul Spaniei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2007.