ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.11.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7278/2007

HOTĂRÂRE
01.11.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7278/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei

H.A.C. în statele membre ale Uniunii

Europene, pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea acțiunii s-a susținut

că pârâta a fost returnată din Italia la data de 21 septembrie 2006, în baza

acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și împotriva

acesteia se impune luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera

circulație potrivit art. 38 lit. a), coroborat cu art. 52 din Legea nr.

248/2005.

Prin sentința civilă nr.1 33/CA din

19 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, acțiunea fost

respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la

Uniunea Europeană, dispozițiile legislației uniunii cu privire la libera

circulație prevalează asupra dispozițiilor din legea națională română, iar

pârâta, ca cetățean al Uniunii, beneficiază de drepturile recunoscute de

legislația comunitară.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe, susținând, în esență, că libertatea de circulație a

cetățenilor nu este absolută, ci trebuie să se desfășoare în conformitate cu regulile

strict stabilite prin Legea nr. 248/2005 și că, autoritățile române luând act

de măsura expulzării pârâtei, instanța română era în drept să se pronunțe

printr-o măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație drept

consecință a măsurii dispusă de statul din care este returnat cetățeanul român.

Prin decizia civilă nr. 240/A din 28

mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de

muncă și asigurări sociale, minori și de familie, apelul a fost respins ca

nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la

Uniunea Europeană, în domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi

supuși legislației naționale, Legea nr. 248/2005, numai în măsura în care aceasta

concordă cu legislația comunitară, în caz contrar, aceasta din urmă

aplicându-se în mod direct și prioritar și că, simpla încălcare de către pârâtă

a termenului de ședere pe teritoriul Italiei nu echivalează cu o amenințare

reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al

societății care să justifice luarea acestei măsuri.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta care a solicitat schimbarea deciziei recurate și, în

rejudecare, să se dispună admiterea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține, în esență, că din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1)

din Legea nr.248/2005 rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea

măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate

este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are

încheiat acord de readmisie.

Măsura dispusă prin art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005, se arată în continuare, se circumscrie situațiilor

expres prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității

naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului

migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe

plan intern, cât și extern, așa cum se arată și în Decizia Curții

Constituționale nr. 855 din 28 noiembrie 2006.

Legea nr. 248/2005 asigură

implementarea prevederilor constituționale, a art. 29 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Analizând recursul, în limita

susținerilor recurentei care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se constată că nu este fondat.

Articolul 38 din Legea nr. 248/2005

prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă

circulație în străinătate, pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul

persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu semnarea

actului de aderare a României, legea internă trebuie interpretată prin

raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.

Această prioritate este stabilită de

art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile

tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări

comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare

din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea

judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din

actul aderării.

Conform dispozițiilor art. 307 alin.

(1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația

de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat

și convențiile încheiate înainte de data aderării ce au generat drepturi și

obligații, iar, față de această prevedere, legislația comunitară este de

imediată aplicare.

De aceea, legea română trebuie

interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la libera circulație pe

teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din

Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004.

Acest act normativ este cuprins în

anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea

Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit legislației europene în

materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform

art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și

de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai

pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică. În

alin. (2), textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Și art. 6 din Tratatul instituind Uniunea Europeană statuează că drepturile

fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare, deși calitatea de

membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge

libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai

pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are

încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.

Limitarea exercitării dreptului la

liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva

2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu

legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării

României la Uniunea Europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile

dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.

În cauză, așa cum corect s-a reținut

prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din

Directivă.

Intimatul-pârât a fost returnat din

Italia pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru

săvârșirea vreunei fapte penale.

Or, față de art. 27 alin. (2) din

Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuia să respecte principiul

proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin

restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului-pârât doar pe motiv

de ședere ilegală în Italia, ar fi încălcat principiul proporționalității.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantă va fi respins.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 240/A din 28 mai 2007

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale, minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-09-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5748/2007
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Adresându-se Tribunalului Argeș, la 24 ianuarie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a cerut
ÎCCJ 2007-05-29
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4332/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat la data de 18 decembrie 2006 restrângerea exercitării dreptului pârâtului Ș.C.V. la libera circulație în state
ÎCCJ 2007-09-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5875/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 30 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea e
ÎCCJ 2007-09-27
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6130/2007
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea promovată la data de 12 decembrie 2006 și înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 7764/109/2006, reclamanta Direcția de Pașap
ÎCCJ 2007-10-03
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6299/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței
Sursă