ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5748/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului Argeș, la

24 ianuarie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor a cerut în temeiul Legii nr. 248/2005,

restrângerea exercitării dreptului pârâtei M.D.F. la libera circulație în

Italia pentru o perioadă de cel mult trei ani.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că

pârâta a fost returnată din Italia, la data de 22 noiembrie 2006, în baza

acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 146/CA din 26

februarie 2007, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă, cu

motivarea că începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea

Europeană, cetățenilor români le este garantat dreptul la liberă circulație în

toate statele membre ale uniunii.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 142/A din 11 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Argeș.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte susținând că în baza

art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a

cetățenilor români în străinătate, se impunea restrângerea exercitării

dreptului pârâtei la liberă circulație în Italia.

Recursul nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului

cetățenilor români la libera circulație în străinătate poate fi dispusă pentru

o perioadă de cel mult trei ani, numai în condițiile și cu privire la

următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru aplicarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâta a fost returnată, la data de 22 noiembrie 2006, din Italia. Nu a fost

depusă la dosar nici o dovadă că pârâta, prin activitatea pe care a

desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă

intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și

statul din care a fost returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci

când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de

restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 142/A din 11 aprilie

2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele

de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2007.