ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4332/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat la data de 18 decembrie 2006 restrângerea exercitării dreptului pârâtului Ș.C.V. la libera circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de până la 3 ani în temeiul art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005 astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. 5/2006. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat la data de 27 septembrie 2006 din Italia pentru ședere ilegală în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară. S-a precizat că potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată și completată restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România și acel stat.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 75/CA din 5 februarie 2007 a respins cererea. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, care prin decizia civilă nr. 112/A a respins apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 75/CA din 5 februarie 2007. Instanțele au reținut că într-adevăr la data de 27 septembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de România și Italia pârâtul Ș.C.V. a fost returnat din această țară pentru ședere ilegală.

S-a arătat că după data de 1 ianuarie 2007 data aderării României la Uniunea Europeană în ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română atât legislația internă cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la libera circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 25 din Constituția României art. 18 din Tratatul Comunității Europene și art. 4 din Directiva 2004/38/CE. Dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevăd că statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și membrilor lor de familie indiferent de cetățenie pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

S-a considerat că în speță nu s-au invocat circumstanțele reale sau personale referitoare la conduita pârâtului care să reprezinte pericol pentru ordinea publică, siguranță publică sau sănătate publică și ca atare nu se impune restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație în statele Uniunii Europene. În termen legal împotriva deciziei civile nr. 112 A din 22 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat modificarea ei în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că: aplicarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație a unui cetățean român reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată și completată este condiționată numai de returnarea acelui cetățean dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006. Ca urmare a acestor modificări a fost introdus art. 6 1 potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene. Potrivit art. 17 din tratatul de Constituire a Comunității Europene aplicabil României începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii, orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională ci o completează.

Așa cum s-a apreciat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, prin instituirea Comunității, statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele respectiv o ordine juridică proprie integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora. Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și obligații noi, astfel încât orice persoană cetățean al Uniunii Europene dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile din tratate, regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția unui drept conferit de acesta.

Strâns legat de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune aplicarea de către judecătorul național a dreptului comunitar în totalitatea sa pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor și neaplicarea oricăror prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar fie anterioară fie ulterioară regulii comunitare. În susținerea acestor principii, în domeniul liberei circulații cetățenii români vor fi supuși legislației naționale, în speță Legea nr. 248/2005 numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară în caz contrar aceasta din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar.

În acest sens, urmează a se observa că la art. 2 Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004 stabilește condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor precum și restrângerile acestui drept din motive de ordine publică sau sănătate publică. Art. 27 alin. (1) din Directivă statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie indiferent de cetățenie pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza inclusiv pe conduita personală a individului în cauză.

România este începând cu 1 ianuarie 2007 membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă circulație în toate statele membre. Prin urmare în măsura în care dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr. 5/2006 potrivit cu care recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului îi creează o situație mai grea acestuia și nu îi conferă garanția respectării dreptului la liberă circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art. 27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE ele nu își vor mai găsi aplicabilitate în speță.

Pentru aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 112/A din 22 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.