ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4332/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat la data de 18 decembrie 2006 restrângerea exercitării dreptului

pârâtului Ș.C.V. la libera circulație în statele Uniunii Europene pentru o

perioadă de până la 3 ani în temeiul art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr.

248/2005 astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. 5/2006.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că pârâtul a fost returnat la data de 27 septembrie 2006 din Italia

pentru ședere ilegală în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară.

S-a precizat că potrivit art. 38

lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată și completată restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost

returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România și

acel stat.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 75/CA din 5 februarie 2007 a respins cererea.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, care prin decizia

civilă nr. 112/A a respins apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva sentinței civile nr. 75/CA din 5 februarie 2007.

Instanțele au reținut că într-adevăr

la data de 27 septembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de

România și Italia pârâtul Ș.C.V. a fost returnat din această țară pentru ședere

ilegală.

S-a arătat că după data de 1 ianuarie

2007 data aderării României la Uniunea Europeană în ce privește principiul de

bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română atât

legislația internă cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit

căreia dreptul la libera circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor

membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 25 din Constituția României

art. 18 din Tratatul Comunității Europene și art. 4 din Directiva 2004/38/CE.

Dispozițiile art. 27 din Directiva

2004/38/CE prevăd că statele membre pot restrânge libertatea de circulație și

de ședere a cetățenilor Uniunii și membrilor lor de familie indiferent de

cetățenie pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate

publică.

S-a considerat că în speță nu s-au

invocat circumstanțele reale sau personale referitoare la conduita pârâtului

care să reprezinte pericol pentru ordinea publică, siguranță publică sau

sănătate publică și ca atare nu se impune restrângerea dreptului pârâtului la

libera circulație în statele Uniunii Europene.

În termen legal împotriva deciziei

civile nr. 112 A din 22 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat modificarea ei în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut

în esență că: aplicarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație a

unui cetățean român reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

modificată și completată este condiționată numai de returnarea acelui cetățean

dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Legea nr. 248 din 20 iulie 2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost

modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006.

Ca urmare a acestor modificări a

fost introdus art. 6

1

potrivit căruia cartea de identitate valabilă

constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători

în statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit art. 17 din tratatul de Constituire a

Comunității Europene aplicabil României începând cu 1 ianuarie 2007, data

aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii, orice persoană care

are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia

națională ci o completează.

Așa cum s-a apreciat în

jurisprudența Curții Europene de Justiție, prin instituirea Comunității,

statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele respectiv

o ordine juridică proprie integrată sistemului juridic al statelor membre de la

intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.

Efectul direct al dreptului

comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și

obligații noi, astfel încât orice persoană cetățean al Uniunii Europene

dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile

din tratate, regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția

unui drept conferit de acesta.

Strâns legat de principiul efectului

direct al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune aplicarea

de către judecătorul național a dreptului comunitar în totalitatea sa pentru

protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor și neaplicarea oricăror

prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul

comunitar fie anterioară fie ulterioară regulii comunitare.

În susținerea acestor principii, în

domeniul liberei circulații cetățenii români vor fi supuși legislației

naționale, în speță Legea nr. 248/2005 numai în măsura în care aceasta este

concordantă cu legislația comunitară în caz contrar aceasta din urmă

aplicându-se în mod direct și prioritar.

În acest sens, urmează a se observa

că la art. 2 Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE

din data de 19 aprilie 2004 stabilește condițiile care reglementează

exercitarea dreptului la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor precum și

restrângerile acestui drept din motive de ordine publică sau sănătate publică.

Art. 27 alin. (1) din Directivă

statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a

cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie indiferent de cetățenie pentru

motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului

proporționalității și cu condiția de a se baza inclusiv pe conduita personală a

individului în cauză.

România este începând cu 1 ianuarie

2007 membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate

toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă

circulație în toate statele membre.

Prin urmare în măsura în care

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr.

5/2006 potrivit cu care recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului îi creează o situație

mai grea acestuia și nu îi conferă garanția respectării dreptului la liberă

circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în sarcina

pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art. 27 din

Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/38/CE ele nu își vor

mai găsi aplicabilitate în speță.

Pentru aceste considerente Curtea va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei

civile nr. 112/A din 22 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 mai 2007.