ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6496/2007

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 30 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel 3 ani pentru pârâtul Ș.I. Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 38 lit. a), art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată de O.G. nr. 5/2006. În fapt s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 5 octombrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și ratificat prin Legea nr. 173/1997.

Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 110/CA din 12 februarie 2007 a respins acțiunea ca nefondată. S-a reținut că Legea nr. 248/2005 a fost modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006, prin aceste din urmă acte normative fiind introdus art. 6/1 potrivit căruia identitate valabilă constituie documentul de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători în spațiul Uniunii Europene. În mod egal s-a arătat că limitările la libera circulație sunt expres prevăzute de art. 27 al Directivei nr. 38/2004. Instanța de fond a mai constatat că după 1 ianuarie 2007 măsura prevăzută de Legea nr. 248/2005 nu se mai poate dispune în condițiile în care, în această materie, dispozițiile comunitare prevalează asupra legislației interne.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie prin decizia civilă nr. 230 A din 16 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. S-a reținut în esență că dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr. 5/2006 nu-și găsesc aplicarea în cauză câtă vreme măsura restrângerii exercitării dreptului de libera circulație nu-i conferă pârâtului garanția respectării unui drept recunoscut cetățenilor Uniunii Europene conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, după data de 31 decembrie 2006. S-a mai constatat că în cauză nu s-a dovedit niciuna din situațiile prevăzute de art. 27 din Directivă.

S-a apreciat că în cauză nu există incompatibilitate între Tratatul Uniunii Europene și Legea de aprobare a acordului de readmisie, aceasta din urmă neimpunând aplicarea restricțiilor care oricum ar fi trebuit să fie conforme cu principiile unei legislații democratice. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat în termen legal recurs. Criticile în fapt s-au referit în esență la împrejurarea că exercitarea dreptului la liberă circulație are loc cu respectarea unor obligații impuse de lege și limitările aduse acestui drept și permise de Legea nr. 248/2005 nu contravin nici normelor constituționale (art. 53) și nici reglementărilor internaționale care consacră acest drept. S-a arătat că migrația ilegală care presupune o deplasare a persoanei care au intrat ilegal pe teritoriul unui stat sau care nu mai îndeplinesc condițiile de ședere în acest stat este o problemă de interes public și deci supusă limitărilor.

Analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate și care se pot încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. Dreptul la liberă circulație al cetățenilor români nu este un drept absolut, el trebuind să se exercite cu respectarea cerințelor legii materiale speciale la care trimite art. 25 alin. (1) din Constituția României, care îl consacră. Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație.

Dacă s-ar fi dorit o asemenea consecință, legiuitorul ar fi stipulat în mod expres că o asemenea restrângere operează de drept. În legislația primară, art. 18.1 al Tratatului Comunității Europene prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa. În legislația secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor UE și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, publicată în Jurnalul oficial al UE din Legea nr. 158 din 30 aprilie 2004, solicită prin art. 27 că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European aprobată prin Legea nr. 260/2005 și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (conform art. 35 din O.U.G. citată) a transpus Directiva nr. 38/2004/CE. Ca urmare, normele de reglementare comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern, preeminență consacrată la nivel de principiu de textul art. 20 din Constituția României. Se constată că în cauză reclamanta nu a dovedit în condițiile art. 1169 C. civ. incidența vreuneia dintre cauzele de limitare prevăzute de directiva citată. Ca urmare instanțele au constatat în mod legal și temeinic că în cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunei situații care să impună măsura restrângerii acestei libertăți în ce privește pe pârât.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. s-a respins recursul pentru considerentele mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 230 A din 16 mai 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă, asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2007.