ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9561/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 377 din 20

februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

civilă, a fost respinsă contestația formulată de W.M.,

N.S.M. și N.M.D. prin mandatar T.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul

Municipiului Lugoj, având ca obiect anularea dispoziției nr. 2113 din 8

noiembrie 2005, emisă de pârât și eliberarea unei noi dispoziții

în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 3136

mp, înscris în C.F. Lugojul Român, nr.top.4067/1.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, potrivit extrasului C.F. Lugojul

Român, nr.top.4067/1, terenul în suprafață de 3136 mp a fost

proprietatea firmei M. & C. F.Ț.C., până în anul 1949, când

urmare a naționalizării, a trecut în proprietatea Statului Român,

conform Legii nr. 119/1948.

Tribunalul a stabilit că, în

cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. a) teza a II-a

din Legea nr. 10/2001, deoarece acționarii nu erau membrii ai

aceleiași familii, ci a două familii distincte, respectiv familia compusă

din E.P. și S. jr. S.M.S. precum și fiica lor M.D.G.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel contestatoarele W.M., N.S.M. și N.M.D. prin mandatar T.M.

Apelantele-contestatoare au

susținut că sunt moștenitoarele legale ale celor două

surori și ale soților lor, împreună cu care au alcătuit

acționariatul societății anonime.

Apelantele N.D. și N.M. sunt

nepoate de fiică ale acționarilor P.E. și E., iar apelanta W.M.

este fiica foștilor acționari S.A. și M. care au moștenit-o

pe mătușa sa, P.E. jr., cealaltă fiică a acționarilor

P.E. și E., astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. a)

teza a II-a din Legea nr. 10/2001, art. 45 și art. 46 C. fam. și art.

676 C. civ.

Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, prin decizia nr. 165 din 18 mai 2006, a respins ca

nefondat apelul declarat de contestatoarele W.M., N.S.M. și N.M.D., cu

următoarea motivare:

Potrivit art. 18 lit. a) teza a II-a

din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor se dispune

atunci când, persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele

îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.

Legea nr. 10/2001, nu definește

noțiunea de familie, iar legislația, în general, definește

această noțiune ca reprezentând pe cei doi soți și copiii

lor, dacă se gospodăresc împreună.

În cauză, așa cum

rezultă din procesul verbal din 28 iunie 1947 (fila 18 dosar fond) din

structura acționariatului societății anonime I.M. &

C.F.Ț.C. au făcut parte membrii a două familii distincte,

respectiv P. și S. iar doi din membrii acestei familii, respectiv E.P.

și A.S., nu erau între ei nici rude și nici afini.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs contestatoarele W.M., N.S.M. și N.M.D., invocând cazurile

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., art. 1 din

Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, art. 45 C. fam. și art. 676 C. civ., susținând

următoarele:

Limitarea noțiunii de „persoane

îndreptățite” stabilită de Legea nr. 10/2001, în sfera

persoanelor legate prin căsătorie contravine dispozițiilor art.

676 C. civ., care valorifică relațiile de rudenie prin includerea în

categoria moștenitorilor legali pe rude de sânge până la al patrulea

grad inclusiv.

Dezvoltând acest motiv,

recurenții au susținut că sunt moștenitoarele legale a

celor două surori și ale soților lor, împreună cu care au

alcătuit acționariatul societății anonime, respectiv N.D.

și N.S.M., nepoate de fiică ale acționarilor P.E. și E.,

iar W.M. fiica foștilor acționari S.A. și M., a moștenit-o

pe mătușa sa P.E. jr., cealaltă fiică a acționarilor

P.E. și E., fiind aplicabile dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea

nr. 10/2001. Au mai arătat că, acționarii societății

anonime I.M.&C. Au fost membri ai familiei M. ai căror

moștenitori sunt astfel încât se impune restituirea în natură a

imobilului în litigiu.

Printr-un al doilea motiv de recurs

au susținut că noțiunea de „familie” neavând o accepție

edictată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001 se impune a fi

înțeleasă și privită prin raportare la definiția

dată de legiuitor într-un cadru legal cu caracter reparator, în sensul

art. 8 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicată, care prevede că,

prin „familie” se înțelege soții și copiii

necăsătoriți care se gospodăresc împreună cu

părinții lor.

În speță, recurenții

au susținut că, au calitatea de membrii ai aceleiași familii cât

și calitatea de proprietari ai imobilului în litigiu.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce succed:

Scopul procesului civil este de a

soluționa cauzele prin hotărâri de primă instanță

și în căile de atac, în mod unitar prin rezolvarea tuturor

problemelor supuse judecății.

În speță, calitatea de

persoane îndreptățite, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 (în forma existentă la data soluționării cauzei) a

reclamantelor W.M., N.S.M. și N.M.D., a fost stabilită prin decizia

nr. 1824 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara,

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4241 din 28 aprilie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul

nr. 302929/1/2005.

Întrucât problema de drept a fost

rezolvată pentru aceeași situație de fapt (cu excepția

amplasamentului imobilului) și de drept, nu pot fi date soluții

diferite pentru cauze identice, în condițiile în care decizia nr. 1824 din

26 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara a rămas

definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 4241 din 28 aprilie

2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Stabilindu-se cu autoritate de lucru

judecat că reclamantele-recurente au fost membrii familiei M. (ale

căror moștenitoare sunt reclamantele) și structura

acționariatului la data naționalizării imobilului, în temeiul

art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis. Cum, în speță, nu s-a

cercetat fondul cauzei, va casa decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 377 din 20 februarie 2006 a Tribunalului

Timiș și va trimite cauza pentru rejudecare în primă

instanță la Tribunalul Timiș.

Instanța de trimitere va

cerceta fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de W.M.,

N.S.M. și N.M.D. împotriva deciziei nr. 165 din 18 mai 2006 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată,

precum și sentința civilă nr. 377 din 20 februarie 2006 a

Tribunalului Timiș, secția civilă, și trimite cauza pentru

rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.