ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9561/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 377 din 20 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de W.M., N.S.M. și N.M.D. prin mandatar T.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Lugoj, având ca obiect anularea dispoziției nr. 2113 din 8 noiembrie 2005, emisă de pârât și eliberarea unei noi dispoziții în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 3136 mp, înscris în C.F. Lugojul Român, nr.top.4067/1. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit extrasului C.F. Lugojul Român, nr.top.4067/1, terenul în suprafață de 3136 mp a fost proprietatea firmei M. & C. F.Ț.C., până în anul 1949, când urmare a naționalizării, a trecut în proprietatea Statului Român, conform Legii nr. 119/1948.

Tribunalul a stabilit că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, deoarece acționarii nu erau membrii ai aceleiași familii, ci a două familii distincte, respectiv familia compusă din E.P. și S. jr. S.M.S. precum și fiica lor M.D.G. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarele W.M., N.S.M. și N.M.D. prin mandatar T.M. Apelantele-contestatoare au susținut că sunt moștenitoarele legale ale celor două surori și ale soților lor, împreună cu care au alcătuit acționariatul societății anonime. Apelantele N.D. și N.M. sunt nepoate de fiică ale acționarilor P.E. și E., iar apelanta W.M. este fiica foștilor acționari S.A. și M. care au moștenit-o pe mătușa sa, P.E.

jr., cealaltă fiică a acționarilor P.E. și E., astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, art. 45 și art. 46 C. fam. și art. 676 C. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 165 din 18 mai 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarele W.M., N.S.M. și N.M.D., cu următoarea motivare: Potrivit art. 18 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor se dispune atunci când, persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii. Legea nr. 10/2001, nu definește noțiunea de familie, iar legislația, în general, definește această noțiune ca reprezentând pe cei doi soți și copiii lor, dacă se gospodăresc împreună.

În cauză, așa cum rezultă din procesul verbal din 28 iunie 1947 (fila 18 dosar fond) din structura acționariatului societății anonime I.M. & C.F.Ț.C. au făcut parte membrii a două familii distincte, respectiv P. și S. iar doi din membrii acestei familii, respectiv E.P. și A.S., nu erau între ei nici rude și nici afini. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatoarele W.M., N.S.M. și N.M.D., invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 45 C. fam. și art. 676 C. civ., susținând următoarele: Limitarea noțiunii de „persoane îndreptățite” stabilită de Legea nr. 10/2001, în sfera persoanelor legate prin căsătorie contravine dispozițiilor art. 676 C. civ., care valorifică relațiile de rudenie prin includerea în categoria moștenitorilor legali pe rude de sânge până la al patrulea grad inclusiv.

Dezvoltând acest motiv, recurenții au susținut că sunt moștenitoarele legale a celor două surori și ale soților lor, împreună cu care au alcătuit acționariatul societății anonime, respectiv N.D. și N.S.M., nepoate de fiică ale acționarilor P.E. și E., iar W.M. fiica foștilor acționari S.A. și M., a moștenit-o pe mătușa sa P.E. jr., cealaltă fiică a acționarilor P.E. și E., fiind aplicabile dispozițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Au mai arătat că, acționarii societății anonime I.M.&C. Au fost membri ai familiei M. ai căror moștenitori sunt astfel încât se impune restituirea în natură a imobilului în litigiu.

Printr-un al doilea motiv de recurs au susținut că noțiunea de „familie” neavând o accepție edictată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001 se impune a fi înțeleasă și privită prin raportare la definiția dată de legiuitor într-un cadru legal cu caracter reparator, în sensul art. 8 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicată, care prevede că, prin „familie” se înțelege soții și copiii necăsătoriți care se gospodăresc împreună cu părinții lor. În speță, recurenții au susținut că, au calitatea de membrii ai aceleiași familii cât și calitatea de proprietari ai imobilului în litigiu. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed: Scopul procesului civil este de a soluționa cauzele prin hotărâri de primă instanță și în căile de atac, în mod unitar prin rezolvarea tuturor problemelor supuse judecății.

În speță, calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în forma existentă la data soluționării cauzei) a reclamantelor W.M., N.S.M. și N.M.D., a fost stabilită prin decizia nr. 1824 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4241 din 28 aprilie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 302929/1/2005. Întrucât problema de drept a fost rezolvată pentru aceeași situație de fapt (cu excepția amplasamentului imobilului) și de drept, nu pot fi date soluții diferite pentru cauze identice, în condițiile în care decizia nr. 1824 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 4241 din 28 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că reclamantele-recurente au fost membrii familiei M. (ale căror moștenitoare sunt reclamantele) și structura acționariatului la data naționalizării imobilului, în temeiul art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis. Cum, în speță, nu s-a cercetat fondul cauzei, va casa decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 377 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Timiș și va trimite cauza pentru rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș. Instanța de trimitere va cerceta fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de W.M., N.S.M. și N.M.D. împotriva deciziei nr. 165 din 18 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 377 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Timiș, secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.