ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3237/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 163 din 4 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C.C. Voluntari împotriva pârâților V.V.G., Primăria orașului Voluntari și Prefectura Județului Ilfov, ca nefondată. De asemenea s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Instanța de fond a reținut că reclamanta justifică un interes deoarece invocă un drept de proprietate asupra construcțiilor și un drept de folosință asupra terenului situat in orașul Voluntari. De asemenea s-a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis, prin decizia civilă nr. 548 din 20 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. A fost schimbată în tot sentința, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă și s-a constatat nulitatea parțială a dispoziției nr. 417/2004 emisă de Primarul orașului Voluntari, cu privire la imobilul teren și construcție aflat în administrarea reclamantei, identificat în raportul de expertiză aflat la pag 86-88 dosar fond. Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 187 din Legea nr. 109/1996, reclamanta a dobândit dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor edificate în orașul Voluntari. Construcțiile au fost edificate de reclamantă anterior anului 1991, reclamanta fiind deținătorul acestora în sensul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții V.V.G. și Primăria orașului Voluntari. Recurentul pârât V.V.G. critică decizia, arătând că prin probele administrate nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor. De asemenea se susține că reclamanta nu a făcut dovada incidenței dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Recurenta Primăria orașului Voluntari, invocă prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel se arată că în registrele cadastrale aferente anului 1989 nu apare C.C. Voluntari ca posesor al imobilelor, ci dimpotrivă Sfatul Popular comuna Voluntari. Cu privire la teren recurenta susține că dispozițiile art. 187 din Legea nr. 109/1996 nu sunt aplicabile.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează: Cererea introductivă de instanță are ca obiect constatarea nulității parțiale a dispoziției nr. 417/2004, emisă în baza Legii nr. 10/2001, de Primarul orașului Voluntari, privind restituirea în natură a imobilului situat în orașul Voluntari. Acțiunea a fost promovată de C.C. Voluntari, care este terț atât în raport cu emitentul, cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire în natură. Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.

În speță, reclamanta nu a investit instanțele cu o asemenea contestație, care să atragă competența materială a tribunalului, ca primă instanță, fiind terț atât față de emitent cât și față de beneficiarul dispoziției. Reclamanta a pretins o vătămare a drepturilor sale legitime prin actul emis de primar și a promovat, pe calea dreptului comun, o acțiune în anularea dispoziției emisă de primar. Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punere în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Așadar, decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un titlu de proprietate asupra imobilului restituit, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în anulare promovată de reclamantă, care invocă încălcarea legii în procedura restituirii imobilului, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art. 1 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 13 C. proc. civ. Deoarece, în speță, instanțele au soluționat pricina cu neobservarea normelor legale ce reglementează competența după materie, în baza art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se vor casa atât sentința cât și decizia și se vor trimite cauza spre soluționare în primă instanță la Judecătoria Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Primăria orașului Voluntari și V.V.G. împotriva deciziei nr. 548 din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia precum și sentința nr. 163 din 4 martie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și trimite cauza spre soluționare în primă instanță la Judecătoria Buftea. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.