ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6446/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1469 din 13 decembrie 2005 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.G. SA, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor situate în București, suprafață construită la sol 3503 mp și asupra construcțiilor situate în București, suprafață construită la sol de 892 mp. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta este proprietară și, respectiv, coproprietară a suprafețelor de teren pe care se află construcțiile în litigiu, identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

În drept, a aplicat dispozițiile art. 492 C. civ. Prin decizia civilă nr. 536 din 16 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că acțiunea în constatare poate fi promovată de reclamantă, care se află în posesia construcțiilor, iar interesul promovării acțiunii este dat de necesitatea înscrierii construcțiilor în cartea funciară, fiind în conformitate și cu dispozițiile Legii nr. 7/1996. În drept, a reținut că temeiul acțiunii l-a constituit art. 111 C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 489, art. 482 și art. 492 C. civ.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta formulează următoarele critici: Condiția esențială pentru ca reclamanta să poată uza de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. este aceea a preexistenței unui drept, care urmează a fi constatat prin hotărârea judecătorească ce se solicită a se pronunța. Or, reclamanta deține în cauză doar un titlu de proprietate pentru terenul de sub construcții, și anume certificatului de proprietate seria B nr. 0022/1996. Pe de altă parte art. 111 C. proc. civ. consacră caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizarea dreptului. Reclamanta ar fi putut să dobândească dreptul prin promovarea unei acțiuni în revendicare în care să opună titlul său de proprietate municipalității, dar, cum nu are un astfel de titlu, nu justifică nici promovarea unei acțiuni în constatare.

Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea cererii de chemare în judecată. Intimata nu a depus la dosar întâmpinare, însă, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este, într-adevăr, nefondat, și va fi respins pentru următoarele considerente: Reclamanta nu avea temei să se adreseze instanței cu o acțiune în revendicare, deoarece nu se află în situația proprietarului neposesor care dorește să reintre în stăpânirea bunului de la un posesor neproprietar, ea însăși aflându-se în posesia construcțiilor care fac obiectul acțiunii. Prin urmare, nu se poate imputa instanțelor că nu au constatat inadmisibilitatea acțiunii în raport de cerințele art. 111 C. proc.

civ. În ceea ce privește fondul pricinii, instanțele au constatat că reclamanta a devenit proprietara construcțiilor în temeiul accesiunii imobiliare, prin aplicarea dispozițiilor art. 492 C. civ., dat fiind că acestea au fost edificate pe terenurile care sunt proprietatea reclamantei. Așadar, succesul acțiunii reclamantei nu putea fi condiționat de înfățișarea unui înscris probator al dreptului de proprietate preexistent, așa cum susține recurenta, tocmai lipsa unui atare înscris fiind cea care a determinat promovarea acțiunii. Pentru motivele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de recurentul-pârât municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 536 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2007.