ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.10.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6446/2007

HOTĂRÂRE
05.10.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6446/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1469 din 13 decembrie 2005 Tribunalul

București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

T.G. SA, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra

construcțiilor situate în București, suprafață construită la sol 3503 mp și

asupra construcțiilor situate în București, suprafață construită la sol de 892

mp.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este proprietară și,

respectiv, coproprietară a suprafețelor de teren pe care se află construcțiile

în litigiu, identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

În drept, a aplicat dispozițiile

art. 492 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 536 din 16

noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București

împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut că acțiunea în constatare poate fi promovată de reclamantă, care

se află în posesia construcțiilor, iar interesul promovării acțiunii este dat

de necesitatea înscrierii construcțiilor în cartea funciară, fiind în

conformitate și cu dispozițiile Legii nr. 7/1996.

În drept, a reținut că temeiul

acțiunii l-a constituit art. 111 C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 489,

art. 482 și art. 492 C. civ.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat, recurenta formulează următoarele critici:

Condiția esențială pentru ca

reclamanta să poată uza de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. este aceea a

preexistenței unui drept, care urmează a fi constatat prin hotărârea

judecătorească ce se solicită a se pronunța.

Or, reclamanta deține în cauză doar

un titlu de proprietate pentru terenul de sub construcții, și anume

certificatului de proprietate seria B nr. 0022/1996.

Pe de altă parte art. 111 C. proc.

civ. consacră caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea

în realizarea dreptului.

Reclamanta ar fi putut să

dobândească dreptul prin promovarea unei acțiuni în revendicare în care să

opună titlul său de proprietate municipalității, dar, cum nu are un astfel de

titlu, nu justifică nici promovarea unei acțiuni în constatare.

Recurenta solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei și respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimata nu a depus la dosar

întâmpinare, însă, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Recursul este, într-adevăr,

nefondat, și va fi respins pentru următoarele considerente:

Reclamanta nu avea temei să se

adreseze instanței cu o acțiune în revendicare, deoarece nu se află în situația

proprietarului neposesor care dorește să reintre în stăpânirea bunului de la un

posesor neproprietar, ea însăși aflându-se în posesia construcțiilor care fac

obiectul acțiunii.

Prin urmare, nu se poate imputa

instanțelor că nu au constatat inadmisibilitatea acțiunii în raport de

cerințele art. 111 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul pricinii,

instanțele au constatat că reclamanta a devenit proprietara construcțiilor în

temeiul accesiunii imobiliare, prin aplicarea dispozițiilor art. 492 C. civ.,

dat fiind că acestea au fost edificate pe terenurile care sunt proprietatea

reclamantei.

Așadar, succesul acțiunii reclamantei

nu putea fi condiționat de înfățișarea unui înscris probator al dreptului de

proprietate preexistent, așa cum susține recurenta, tocmai lipsa unui atare

înscris fiind cea care a determinat promovarea acțiunii.

Pentru motivele arătate, în baza art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de

recurentul-pârât municipiul București, prin primar general împotriva deciziei

nr. 536 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9246/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 24 iunie 2004, reclamantele C.C. și S.E. au solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2006-05-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4903/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată la 22 iulie 2003 Tribunalului București, reclamanta SC A.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, repr
ÎCCJ 2007-12-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3997/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2005, reclamanta SC T. SA București cheamă în judecată pe pârâta SC I.S.P.E. SA București, solicitând instanței ca,
ÎCCJ 2008-11-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7556/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial, la 22 martie 2006 la Judecătoria sectorului 1 București și înaintată, urmare a declinării prin sentința civil
ÎCCJ 2007-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7280/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 839 din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă excepția inadmisibilității acți
Sursă