ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 397/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 25699/3 din 21 iulie 2006, contestatorul C.V., a chemat în judecată intimata Comisia Locală de Aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Orașului Voluntari, solicitând pe calea contestației, anularea dispoziției nr. 477 din 06 iunie 2006, emisă de pârâtă. Prin sentința civilă nr. 719 din 15 mai 2007, Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a admis contestația formulată de contestatorul C.V., în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Voluntari; a anulat dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006, emisă de Primăria orașului Voluntari; a dispus restituirea în natură a terenului de 2 ha și 50 arii, situat în fosta moșie Pipera - Tătărani și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Orașului Voluntari, a fost respinsă notificarea nr. 702/2001 formulată de reclamantul C.V. privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 3 Ha, cu motivarea că acest teren este situat în extravilanul localității, iar terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării sunt reglementate de Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare. Nu s-a contestat calitatea reclamantului de persoana îndreptățită la formularea notificării și la restituirea terenului respectiv întrucât reclamantul a făcut dovada calității sale de moștenitor după autorul său C.P.

care a fost proprietarul terenului în suprafață de 3 ha situat pe moșia Pipera Tătărani, conform certificatului de împroprietărire din 30 octombrie 1921, potrivit Tabloului de împroprietărire din 30 octombrie 1921 al Comitetului Ocolului București Rural unde la nr. 105 a fost trecut cu suprafața de 3 ha. Conform "Tabloului de locuitorii buni împroprietăriți în urma revizuirii făcute cu procesul verbal din mai 1922" emis de Comitetul de Ocol de Împroprietărire din Comuna Colentina, județul Ilfov Constantin Petre figura cu 2 ha si 50 de arii. Aspectele menționate în dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Orașului Voluntari în sensul ca acest teren este situat în extravilanul localității și i s-ar aplica Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, sunt contrazise de expertiză topografică efectuată în cauză din care rezultă ce terenul reclamantului situat în aproprierea șos.

Pipera Tunari, la răsărit de aceasta șosea, delimitat la apus de lacul Saulei și la răsărit de M.B.C. a fost arabil extravilan până la colectivizare, însă ulterior a făcut parte din intravilanul localității Pipera prin proprietățile particulare apărute în aceasta zona, construcțiile de locuințe, drumurile de sistematizare. Nu rezultă cu claritate dacă acest teren este reglementat de Legea nr. 18/1991 întrucât, deși reclamantul a depus cererea nr. 251/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate i s-a comunicat cu adresa din 14 decembrie 2005 ca pentru a observa aplicarea Legii nr. 18/1991 este necesar să se facă dovada că terenul a fost preluat de cooperativa agricolă de producție. Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel pârâta Primăria Orașului Voluntari, invocându-se următoarele motive de nelegalitate: Prin dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006 s-a respins notificarea reclamantului cu nr. 70212001, fiind incident art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.

Se mai susține că, reclamantul a depus cererea cu nr. 251 din 20 octombrie 2005 în baza legii 247/2005, cerere ce a fost discutată de Comisia Orășenească Voluntari în ședința din data 30 ianuarie 2006, iar în urma analizări documentelor depuse la dosarul intern s-a constatat faptul că reclamantul nu a depus dovezi cu privire la continuitatea proprietății ce a existat în perioada anilor 1922 - 1926 având ca autor pe C.G.P., mai mult, nu rezultă calitatea reclamantului față de autorul sau și nici dovada preluării de către stat a terenului solicitat. Prin decizia civilă nr. 552/ A din 19 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru caue cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - intimată Primăria Orașului Voluntari, în contradictoriu cu intimatul - contestator C.V.

reținând următoarele. Deși instanța de fond a dat dovadă de rol activ și a acordat mai multe termene pentru a se obține relații cu privire la modalitatea de trecere a terenului în proprietatea statului apelantă, deși i s-au solicitat în mod expres actele care au stat la baza trecerii imobilului în proprietatea statului, nu se poate reține că ar fi culpa contestatorului în nedepunerea acestor acte și singura concluzie pe care, în mod corect, judecătorul fondului a reținut-o este aceea că imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă primăria Orașului Voluntari, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 ianuarie 2008. Prin decizia civilă nr. 4192 din 23 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta Primăria orașului Voluntari, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe - Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că recursul declarat este întemeiat, în sensul considerentelor arătate în continuare. În prezentul litigiu, reclamantul C.V.

a comunicat notificarea (fila 5) prin executorul judecătoresc, solicitând restituirea unui imobil (teren în suprafață de 3 ha) situat în Pipera Tătărani (fosta comună Colentina). Nu au fost arătate alte elemente de identificare, nefiind făcute precizări cu privire amplasamentului terenului, schița acestuia, ori vecinătățile. De asemenea reclamantul nu a arătat în notificare, dacă dreptul de proprietate a fost înscris în registrele de publicitate imobiliară și nici dacă terenul a fost preluat abuziv, când și în ce temei juridic a avut loc această preluare. S-a mai reținut că acele acte doveditoare ale dreptului de proprietate, depuse la dosar, nu sunt îndestulătoare. Cu toate că nu au fost depuse actele doveditoare ale proprietății, prima instanță a dispus restituirea în natură a unui teren de 2 ha.

și 50 ari, fără a preciza în dispozitivul sentinței, elementele de identificare a terenului. Se consideră că, în prezentul litigiu, prima instanță și instanța de apel nu au administrat toate probele necesare aflării adevărului, așa încât nu au fost deplin stabilite împrejurările de fapt ale pricinii. Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecarea apelului, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus stabilirea pe baza unei lucrări de specialitate dacă terenul se află sau nu extravilanul localității și pe cale de consecință, instanța de apel să se pronunțe asupra incidenței în cauză a prevederilor legii 10/2001, precum și să se stabilească pe bază de probe modul și data preluării terenului de către stat.

Dând eficiență prevederilor art. 315 C. proc. civ., Curtea de Apel a dispus efectuarea unei expertize topografice, prin care s-a stabilit că la data înregistrării notificării formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură se afla în extravilanul localității Voluntari. Din titlul de proprietate al autorului reclamantului rezultă că terenul în litigiu a fost atribuit în proprietate tatălui intimatului în baza legii de reformă agrară din anul 1921, lotul respectiv fiind identificat ca făcând parte din fosta moșie Pipera, Plasa Băneasa, Comuna Colentina, care a aparținut E.T.

Curtea a reținut că la data împroprietăririi autorului reclamantului, lotul nr. 7 reprezenta un teren agricol, despre care, la nivelul anului 1948, se consemnează în borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din București că avea categoria de folosință arabil și care, în anul 1996 prin hotărârea nr. 25 a Primăriei Voluntari a fost trecut în intravilanul acestei localități.

Pornind de la situația de fapt stabilită prin coroborarea probelor administrate în dosar și, având în vedere și adresa din 09 07 2004 emisă de Primăria Voluntari către reclamant, prin care i se cerea să prezinte situația juridică a terenului în intervalul de timp cuprins între anul 1921 (data împroprietării autorului reclamantului) și anul 1959, data la care se menționează că a trecut în proprietatea statului, în administrarea GAS sau GAC, Curtea a considerat că terenul pe care reclamantul îl revendică a fost un teren arabil, situat în extravilan, care a intrat în proprietatea statului cu ocazia colectivizării și trecut în intravilan în anul 1996 de către Primăria Voluntari în vederea construirii de locuințe, în prezent fiind edificate mai multe ansambluri rezidențiale, așa cum relevă și raportul de expertiză.

Pentru aceste considerente, Curtea Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 682/ A din 25 noiembrie 2010 a admis apelul formulat de apelanta-intimată Primăria Orașului Voluntari, împotriva sentinței civile nr. 719 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 25699/3/2006 în contradictoriu cu intimatul-contestator C.C., a schimbat, în tot, sentința apelată, a respins contestația, ca nefondată și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - contestator. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul C.C. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Se susține că, deși Curtea de Apel s-a conformat celor statuate de instanța supremă și a dispus completarea raportului de expertiză în baza actelor suplimentare depuse de intimatul-contestator, concluziile finale ale Curții de Apel sunt în contradicție cu cele ale expertizei. Deși în expertiza se arată că la data înregistrării notificării formulate de C.V. terenul, conform Hotărârii Primăriei Voluntari, nr. 25/1996 a fost trecut în intravilanul localității, Curtea de Apel în mod greșit arată că "la data înregistrării notificării formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură se afla în extravilanul localității Voluntari"( fila 9 din decizie).

Deși, conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea de Apel introduce elemente noi care ar putea schimba în întregime înțelesul actului normativ. Având în vedere greșita interpretare a dispozițiilor legale, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr. 682/2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru considerentele ce succed: Prin decizia civilă nr. 4192 din 29 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Primăria Voluntari împotriva deciziei nr. 552/ A din 19 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, pentru a se completa probatoriile cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică pentru a se proba natura imobilului - teren și pentru a hotărî dacă acest teren intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Criticile formulate de recurentul reclamant sub aspectul neconcordanței dintre cele constatate cu ocazia efectuării expertizei tehnice și cele reținute de instanța de apel sunt fondate.

Astfel, deși se consemnează în concluziile raportului de expertiză că, la momentul notificării nr. 702/2001 formulate de contestatorul C.V., privind retrocedarea terenului în suprafață de 2,50 ha, acesta se află în intravilanul comunei Voluntari, instanța de apel reține incidența legislației fondului funciar, și în concret, excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevăd că nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991. Se constată că, raportat la aceste dispoziții legale, instanța de apel nu a fost preocupată a stabili regimul juridic al suprafeței de teren solicitate, nestabilind acest regim juridic și dacă acest teren a fost solicitat în procedura prevăzută de legile fondului funciar.

De asemenea, instanța nu a reținut amplasamentul terenului față de concluziile raportului de expertiză, considerând doar că, terenul solicitat a „intrat în proprietatea statului cu ocazia colectivizării”. Astfel, se impune ca instanța să soluționeze problema de drept a aplicabilității art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la toate probatoriile administrate în cauza dedusă judecății. Instanța de apel va trebui să asigure, așadar, situația premisă pentru o judecată efectivă, aceasta însemnând, în concret, stabilirea în concret a situației de fapt și prin operațiunea de clarificare a situației juridice a terenului prin administrarea probelor considerate pertinente și utile cauzei, dar și prin operațiunea de apreciere a acestora în baza convingerii judecătorilor și în condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

Se impune așadar, o preocupare reală din partea instanței de a pune de acord, prin motivare, datele ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar cu concluziile raportului de expertiză, în scopul realizării unei judecăți echitabile în sensul dispozițiilor legale interne și internaționale (conform prevederilor art. 6 din CEDO). Aceasta se impune pentru a asigura garanțiile dreptului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană are dreptul la acces la o instanță de judecată.

Dispoziția de drept convențional consacră și celelalte garanții cu privire la desfășurarea procesului civil în primă instanță și în căile de atac, la tranșarea pe fond a litigiului, la obținerea unei soluții asupra temeiniciei pretențiilor, la respectarea regulilor devoluțiunii în apel, inclusiv la motivarea hotărârii judecătorești pronunțate, redarea situație de fapt și de drept, aspecte ce reprezintă, în esență, conținutul intrinsec al dreptului la un proces echitabil. Pentru aceste considerente, se va admite recursul, în baza art. 314 C. proc. civ., se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei civile nr. 682/ A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.