ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 397/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 397/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul
Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 25699/3 din 21 iulie 2006,
contestatorul C.V., a chemat în judecată intimata Comisia Locală de Aplicarea
Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Orașului Voluntari, solicitând pe
calea contestației, anularea dispoziției nr. 477 din 06 iunie 2006, emisă de
pârâtă.
Prin sentința civilă nr.
719 din 15 mai 2007, Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a admis
contestația formulată de contestatorul C.V., în contradictoriu cu intimata
Primăria Orașului Voluntari; a anulat dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006,
emisă de Primăria orașului Voluntari; a dispus restituirea în natură a
terenului de 2 ha și 50 arii, situat în fosta moșie Pipera - Tătărani și a luat
act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.
477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Orașului Voluntari, a fost respinsă
notificarea nr. 702/2001 formulată de reclamantul C.V. privind restituirea în
natură a terenului în suprafață de 3 Ha, cu motivarea că acest teren este
situat în extravilanul localității, iar terenurile situate în extravilanul
localităților la data preluării abuzive sau la data notificării sunt
reglementate de Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările
ulterioare.
Nu s-a contestat
calitatea reclamantului de persoana îndreptățită la formularea notificării și
la restituirea terenului respectiv întrucât reclamantul a făcut dovada
calității sale de moștenitor după autorul său C.P. care a fost proprietarul
terenului în suprafață de 3 ha situat pe moșia Pipera Tătărani, conform
certificatului de împroprietărire din 30 octombrie 1921, potrivit Tabloului de
împroprietărire din 30 octombrie 1921 al Comitetului Ocolului București Rural
unde la nr. 105 a fost trecut cu suprafața de 3 ha. Conform "Tabloului de
locuitorii buni împroprietăriți în urma revizuirii făcute cu procesul verbal
din mai 1922" emis de Comitetul de Ocol de Împroprietărire din Comuna
Colentina, județul Ilfov Constantin Petre figura cu 2 ha si 50 de arii.
Aspectele menționate
în dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Orașului Voluntari în
sensul ca acest teren este situat în extravilanul localității și i s-ar aplica
Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, sunt
contrazise de expertiză topografică efectuată în cauză din care rezultă ce
terenul reclamantului situat în aproprierea șos. Pipera Tunari, la răsărit de
aceasta șosea, delimitat la apus de lacul Saulei și la răsărit de M.B.C. a fost
arabil extravilan până la colectivizare, însă ulterior a făcut parte din
intravilanul localității Pipera prin proprietățile particulare apărute în
aceasta zona, construcțiile de locuințe, drumurile de sistematizare.
Nu rezultă cu
claritate dacă acest teren este reglementat de Legea nr. 18/1991 întrucât, deși
reclamantul a depus cererea nr. 251/2005 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate i s-a comunicat cu adresa din 14 decembrie 2005 ca pentru a observa
aplicarea Legii nr. 18/1991 este necesar să se facă dovada că terenul a fost
preluat de cooperativa agricolă de producție.
Împotriva acestei
sentințe civile a formulat apel pârâta Primăria Orașului Voluntari, invocându-se
următoarele motive de nelegalitate:
Prin dispoziția nr. 477
din 06 iunie 2006 s-a respins notificarea reclamantului cu nr. 70212001, fiind
incident art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.
Se mai susține că,
reclamantul a depus cererea cu nr. 251 din 20 octombrie 2005 în baza legii
247/2005, cerere ce a fost discutată de Comisia Orășenească Voluntari în
ședința din data 30 ianuarie 2006, iar în urma analizări documentelor depuse la
dosarul intern s-a constatat faptul că reclamantul nu a depus dovezi cu privire
la continuitatea proprietății ce a existat în perioada anilor 1922 - 1926 având
ca autor pe C.G.P., mai mult, nu rezultă calitatea reclamantului față de
autorul sau și nici dovada preluării de către stat a terenului solicitat.
Prin decizia civilă nr.
552/ A din 19 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă
și pentru caue cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat
de apelanta - intimată Primăria Orașului Voluntari, în contradictoriu cu
intimatul - contestator C.V. reținând următoarele.
Deși instanța de fond
a dat dovadă de rol activ și a acordat mai multe termene pentru a se obține
relații cu privire la modalitatea de trecere a terenului în proprietatea
statului apelantă, deși i s-au solicitat în mod expres actele care au stat la
baza trecerii imobilului în proprietatea statului, nu se poate reține că ar fi
culpa contestatorului în nedepunerea acestor acte și singura concluzie pe care,
în mod corect, judecătorul fondului a reținut-o este aceea că imobilul a trecut
în mod abuziv în proprietatea statului, fiind incidente în cauză dispozițiile art.
2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei
decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă primăria Orașului Voluntari, care a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08
ianuarie 2008.
Prin decizia civilă nr.
4192 din 23 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și
de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta Primăria
orașului Voluntari, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru
rejudecarea apelului aceleiași instanțe - Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că recursul
declarat este întemeiat, în sensul considerentelor arătate în continuare.
În prezentul litigiu,
reclamantul C.V. a comunicat notificarea (fila 5) prin executorul judecătoresc,
solicitând restituirea unui imobil (teren în suprafață de 3 ha) situat în
Pipera Tătărani (fosta comună Colentina). Nu au fost arătate alte elemente de
identificare, nefiind făcute precizări cu privire amplasamentului terenului, schița
acestuia, ori vecinătățile. De asemenea reclamantul nu a arătat în notificare,
dacă dreptul de proprietate a fost înscris în registrele de publicitate
imobiliară și nici dacă terenul a fost preluat abuziv, când și în ce temei
juridic a avut loc această preluare.
S-a mai reținut că
acele acte doveditoare ale dreptului de proprietate, depuse la dosar, nu sunt
îndestulătoare.
Cu toate că nu au
fost depuse actele doveditoare ale proprietății, prima instanță a dispus
restituirea în natură a unui teren de 2 ha. și 50 ari, fără a preciza în
dispozitivul sentinței, elementele de identificare a terenului.
Se consideră că, în
prezentul litigiu, prima instanță și instanța de apel nu au administrat toate
probele necesare aflării adevărului, așa încât nu au fost deplin stabilite împrejurările
de fapt ale pricinii.
Prin decizia de
casare cu trimitere spre rejudecarea apelului, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, s-a dispus stabilirea pe baza unei lucrări de specialitate
dacă terenul se află sau nu extravilanul localității și pe cale de consecință,
instanța de apel să se pronunțe asupra incidenței în cauză a prevederilor legii
10/2001, precum și să se stabilească pe bază de probe modul și data preluării
terenului de către stat.
Dând eficiență
prevederilor art. 315 C. proc. civ., Curtea de Apel a dispus efectuarea unei
expertize topografice, prin care s-a stabilit că la data înregistrării
notificării formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură
se afla în extravilanul localității Voluntari.
Din titlul de
proprietate al autorului reclamantului rezultă că terenul în litigiu a fost
atribuit în proprietate tatălui intimatului în baza legii de reformă agrară din
anul 1921, lotul respectiv fiind identificat ca făcând parte din fosta moșie
Pipera, Plasa Băneasa, Comuna Colentina, care a aparținut E.T.
Curtea a reținut că
la data împroprietăririi autorului reclamantului, lotul nr. 7 reprezenta un
teren agricol, despre care, la nivelul anului 1948, se consemnează în borderoul
populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din București că avea
categoria de folosință arabil și care, în anul 1996 prin hotărârea nr. 25 a
Primăriei Voluntari a fost trecut în intravilanul acestei localități.
Pornind de la
situația de fapt stabilită prin coroborarea probelor administrate în dosar și,
având în vedere și adresa din 09 07 2004 emisă de Primăria Voluntari către
reclamant, prin care i se cerea să prezinte situația juridică a terenului în
intervalul de timp cuprins între anul 1921 (data împroprietării autorului
reclamantului) și anul 1959, data la care se menționează că a trecut în
proprietatea statului, în administrarea GAS sau GAC, Curtea a considerat că
terenul pe care reclamantul îl revendică a fost un teren arabil, situat în
extravilan, care a intrat în proprietatea statului cu ocazia colectivizării și
trecut în intravilan în anul 1996 de către Primăria Voluntari în vederea
construirii de locuințe, în prezent fiind edificate mai multe ansambluri
rezidențiale, așa cum relevă și raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente,
Curtea Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, prin decizia civilă nr. 682/ A din 25 noiembrie 2010 a admis apelul
formulat de apelanta-intimată Primăria Orașului Voluntari, împotriva sentinței
civile nr. 719 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a
IV-a civilă, în Dosarul nr. 25699/3/2006 în contradictoriu cu
intimatul-contestator C.C., a schimbat, în tot, sentința apelată, a respins
contestația, ca nefondată și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de
judecată formulată de intimatul - contestator.
Împotriva deciziei a
declarat recurs reclamantul C.C. care a susținut următoarele motive de nelegalitate
a hotărârii recurate.
Se susține că, deși
Curtea de Apel s-a conformat celor statuate de instanța supremă și a dispus
completarea raportului de expertiză în baza actelor suplimentare depuse de
intimatul-contestator, concluziile finale ale Curții de Apel sunt în
contradicție cu cele ale expertizei. Deși în expertiza se arată că la data
înregistrării notificării formulate de C.V. terenul, conform Hotărârii
Primăriei Voluntari, nr. 25/1996 a fost trecut în intravilanul localității,
Curtea de Apel în mod greșit arată că "la data înregistrării notificării
formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură se afla în
extravilanul localității Voluntari"( fila 9 din decizie).
Deși, conform
dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei
legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive
sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat
prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea de Apel introduce elemente noi
care ar putea schimba în întregime înțelesul actului normativ.
Având în vedere
greșita interpretare a dispozițiilor legale, se solicită admiterea recursului,
casarea deciziei nr. 682/2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând recursul declarat
prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta
Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru considerentele ce
succed:
Prin decizia civilă nr.
4192 din 29 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul
declarat de Primăria Voluntari împotriva deciziei nr. 552/ A din 19 septembrie 2007
pronunțată de Curtea de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare la
Curtea de Apel București, pentru a se completa probatoriile cu înscrisuri și
proba cu expertiză tehnică pentru a se proba natura imobilului - teren și
pentru a hotărî dacă acest teren intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Criticile formulate
de recurentul reclamant sub aspectul neconcordanței dintre cele constatate cu
ocazia efectuării expertizei tehnice și cele reținute de instanța de apel sunt
fondate. Astfel, deși se consemnează în concluziile raportului de expertiză că,
la momentul notificării nr. 702/2001 formulate de contestatorul C.V., privind
retrocedarea terenului în suprafață de 2,50 ha, acesta se află în intravilanul
comunei Voluntari, instanța de apel reține incidența legislației fondului
funciar, și în concret, excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001.
Dispozițiile art. 8
din Legea nr. 10/2001 prevăd că nu intră sub incidența acestei legi terenurile
situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data
notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului
funciar nr. 18/1991.
Se constată că,
raportat la aceste dispoziții legale, instanța de apel nu a fost preocupată a
stabili regimul juridic al suprafeței de teren solicitate, nestabilind acest
regim juridic și dacă acest teren a fost solicitat în procedura prevăzută de
legile fondului funciar.
De asemenea, instanța
nu a reținut amplasamentul terenului față de concluziile raportului de
expertiză, considerând doar că, terenul solicitat a „intrat în proprietatea
statului cu ocazia colectivizării”.
Astfel, se impune ca
instanța să soluționeze problema de drept a aplicabilității art. 8 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001, raportat la toate probatoriile administrate în cauza
dedusă judecății.
Instanța de apel va
trebui să asigure, așadar, situația premisă pentru o judecată efectivă, aceasta
însemnând, în concret, stabilirea în concret a situației de fapt și prin
operațiunea de clarificare a situației juridice a terenului prin administrarea
probelor considerate pertinente și utile cauzei, dar și prin operațiunea de
apreciere a acestora în baza convingerii judecătorilor și în condițiile
prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în
redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus la soluția
litigiului cuprinsă în dispozitiv.
Se impune așadar, o
preocupare reală din partea instanței de a pune de acord, prin motivare, datele
ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar cu concluziile raportului de
expertiză, în scopul realizării unei judecăți echitabile în sensul
dispozițiilor legale interne și internaționale (conform prevederilor art. 6 din
CEDO).
Aceasta se impune
pentru a asigura garanțiile dreptului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană are
dreptul la acces la o instanță de judecată. Dispoziția de drept convențional
consacră și celelalte garanții cu privire la desfășurarea procesului civil în
primă instanță și în căile de atac, la tranșarea pe fond a litigiului, la
obținerea unei soluții asupra temeiniciei pretențiilor, la respectarea
regulilor devoluțiunii în apel, inclusiv la motivarea hotărârii judecătorești
pronunțate, redarea situație de fapt și de drept, aspecte ce reprezintă, în
esență, conținutul intrinsec al dreptului la un proces echitabil.
Pentru aceste
considerente, se va admite recursul, în baza art. 314 C. proc. civ., se va casa
decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel
București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei civile nr. 682/ A din 25
noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie.
Casează decizia
recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 ianuarie 2012.