ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 397/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 397/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 25699/3 din 21 iulie 2006,

contestatorul C.V., a chemat în judecată intimata Comisia Locală de Aplicarea

Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Orașului Voluntari, solicitând pe

calea contestației, anularea dispoziției nr. 477 din 06 iunie 2006, emisă de

pârâtă.

Prin sentința civilă nr.

719 din 15 mai 2007, Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a admis

contestația formulată de contestatorul C.V., în contradictoriu cu intimata

Primăria Orașului Voluntari; a anulat dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006,

emisă de Primăria orașului Voluntari; a dispus restituirea în natură a

terenului de 2 ha și 50 arii, situat în fosta moșie Pipera - Tătărani și a luat

act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr.

477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Orașului Voluntari, a fost respinsă

notificarea nr. 702/2001 formulată de reclamantul C.V. privind restituirea în

natură a terenului în suprafață de 3 Ha, cu motivarea că acest teren este

situat în extravilanul localității, iar terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării sunt

reglementate de Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările

ulterioare.

Nu s-a contestat

calitatea reclamantului de persoana îndreptățită la formularea notificării și

la restituirea terenului respectiv întrucât reclamantul a făcut dovada

calității sale de moștenitor după autorul său C.P. care a fost proprietarul

terenului în suprafață de 3 ha situat pe moșia Pipera Tătărani, conform

certificatului de împroprietărire din 30 octombrie 1921, potrivit Tabloului de

împroprietărire din 30 octombrie 1921 al Comitetului Ocolului București Rural

unde la nr. 105 a fost trecut cu suprafața de 3 ha. Conform "Tabloului de

locuitorii buni împroprietăriți în urma revizuirii făcute cu procesul verbal

din mai 1922" emis de Comitetul de Ocol de Împroprietărire din Comuna

Colentina, județul Ilfov Constantin Petre figura cu 2 ha si 50 de arii.

Aspectele menționate

în dispoziția nr. 477 din 06 iunie 2006 a Primăriei Orașului Voluntari în

sensul ca acest teren este situat în extravilanul localității și i s-ar aplica

Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, sunt

contrazise de expertiză topografică efectuată în cauză din care rezultă ce

terenul reclamantului situat în aproprierea șos. Pipera Tunari, la răsărit de

aceasta șosea, delimitat la apus de lacul Saulei și la răsărit de M.B.C. a fost

arabil extravilan până la colectivizare, însă ulterior a făcut parte din

intravilanul localității Pipera prin proprietățile particulare apărute în

aceasta zona, construcțiile de locuințe, drumurile de sistematizare.

Nu rezultă cu

claritate dacă acest teren este reglementat de Legea nr. 18/1991 întrucât, deși

reclamantul a depus cererea nr. 251/2005 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate i s-a comunicat cu adresa din 14 decembrie 2005 ca pentru a observa

aplicarea Legii nr. 18/1991 este necesar să se facă dovada că terenul a fost

preluat de cooperativa agricolă de producție.

Împotriva acestei

sentințe civile a formulat apel pârâta Primăria Orașului Voluntari, invocându-se

următoarele motive de nelegalitate:

Prin dispoziția nr. 477

din 06 iunie 2006 s-a respins notificarea reclamantului cu nr. 70212001, fiind

incident art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.

Se mai susține că,

reclamantul a depus cererea cu nr. 251 din 20 octombrie 2005 în baza legii

247/2005, cerere ce a fost discutată de Comisia Orășenească Voluntari în

ședința din data 30 ianuarie 2006, iar în urma analizări documentelor depuse la

dosarul intern s-a constatat faptul că reclamantul nu a depus dovezi cu privire

la continuitatea proprietății ce a existat în perioada anilor 1922 - 1926 având

ca autor pe C.G.P., mai mult, nu rezultă calitatea reclamantului față de

autorul sau și nici dovada preluării de către stat a terenului solicitat.

Prin decizia civilă nr.

552/ A din 19 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru caue cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat

de apelanta - intimată Primăria Orașului Voluntari, în contradictoriu cu

intimatul - contestator C.V. reținând următoarele.

Deși instanța de fond

a dat dovadă de rol activ și a acordat mai multe termene pentru a se obține

relații cu privire la modalitatea de trecere a terenului în proprietatea

statului apelantă, deși i s-au solicitat în mod expres actele care au stat la

baza trecerii imobilului în proprietatea statului, nu se poate reține că ar fi

culpa contestatorului în nedepunerea acestor acte și singura concluzie pe care,

în mod corect, judecătorul fondului a reținut-o este aceea că imobilul a trecut

în mod abuziv în proprietatea statului, fiind incidente în cauză dispozițiile art.

2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă primăria Orașului Voluntari, care a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08

ianuarie 2008.

Prin decizia civilă nr.

4192 din 23 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta Primăria

orașului Voluntari, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru

rejudecarea apelului aceleiași instanțe - Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că recursul

declarat este întemeiat, în sensul considerentelor arătate în continuare.

În prezentul litigiu,

reclamantul C.V. a comunicat notificarea (fila 5) prin executorul judecătoresc,

solicitând restituirea unui imobil (teren în suprafață de 3 ha) situat în

Pipera Tătărani (fosta comună Colentina). Nu au fost arătate alte elemente de

identificare, nefiind făcute precizări cu privire amplasamentului terenului, schița

acestuia, ori vecinătățile. De asemenea reclamantul nu a arătat în notificare,

dacă dreptul de proprietate a fost înscris în registrele de publicitate

imobiliară și nici dacă terenul a fost preluat abuziv, când și în ce temei

juridic a avut loc această preluare.

S-a mai reținut că

acele acte doveditoare ale dreptului de proprietate, depuse la dosar, nu sunt

îndestulătoare.

Cu toate că nu au

fost depuse actele doveditoare ale proprietății, prima instanță a dispus

restituirea în natură a unui teren de 2 ha. și 50 ari, fără a preciza în

dispozitivul sentinței, elementele de identificare a terenului.

Se consideră că, în

prezentul litigiu, prima instanță și instanța de apel nu au administrat toate

probele necesare aflării adevărului, așa încât nu au fost deplin stabilite împrejurările

de fapt ale pricinii.

Prin decizia de

casare cu trimitere spre rejudecarea apelului, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-a dispus stabilirea pe baza unei lucrări de specialitate

dacă terenul se află sau nu extravilanul localității și pe cale de consecință,

instanța de apel să se pronunțe asupra incidenței în cauză a prevederilor legii

10/2001, precum și să se stabilească pe bază de probe modul și data preluării

terenului de către stat.

Dând eficiență

prevederilor art. 315 C. proc. civ., Curtea de Apel a dispus efectuarea unei

expertize topografice, prin care s-a stabilit că la data înregistrării

notificării formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură

se afla în extravilanul localității Voluntari.

Din titlul de

proprietate al autorului reclamantului rezultă că terenul în litigiu a fost

atribuit în proprietate tatălui intimatului în baza legii de reformă agrară din

anul 1921, lotul respectiv fiind identificat ca făcând parte din fosta moșie

Pipera, Plasa Băneasa, Comuna Colentina, care a aparținut E.T.

Curtea a reținut că

la data împroprietăririi autorului reclamantului, lotul nr. 7 reprezenta un

teren agricol, despre care, la nivelul anului 1948, se consemnează în borderoul

populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din București că avea

categoria de folosință arabil și care, în anul 1996 prin hotărârea nr. 25 a

Primăriei Voluntari a fost trecut în intravilanul acestei localități.

Pornind de la

situația de fapt stabilită prin coroborarea probelor administrate în dosar și,

având în vedere și adresa din 09 07 2004 emisă de Primăria Voluntari către

reclamant, prin care i se cerea să prezinte situația juridică a terenului în

intervalul de timp cuprins între anul 1921 (data împroprietării autorului

reclamantului) și anul 1959, data la care se menționează că a trecut în

proprietatea statului, în administrarea GAS sau GAC, Curtea a considerat că

terenul pe care reclamantul îl revendică a fost un teren arabil, situat în

extravilan, care a intrat în proprietatea statului cu ocazia colectivizării și

trecut în intravilan în anul 1996 de către Primăria Voluntari în vederea

construirii de locuințe, în prezent fiind edificate mai multe ansambluri

rezidențiale, așa cum relevă și raportul de expertiză.

Pentru aceste considerente,

Curtea Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia civilă nr. 682/ A din 25 noiembrie 2010 a admis apelul

formulat de apelanta-intimată Primăria Orașului Voluntari, împotriva sentinței

civile nr. 719 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, în Dosarul nr. 25699/3/2006 în contradictoriu cu

intimatul-contestator C.C., a schimbat, în tot, sentința apelată, a respins

contestația, ca nefondată și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de intimatul - contestator.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamantul C.C. care a susținut următoarele motive de nelegalitate

a hotărârii recurate.

Se susține că, deși

Curtea de Apel s-a conformat celor statuate de instanța supremă și a dispus

completarea raportului de expertiză în baza actelor suplimentare depuse de

intimatul-contestator, concluziile finale ale Curții de Apel sunt în

contradicție cu cele ale expertizei. Deși în expertiza se arată că la data

înregistrării notificării formulate de C.V. terenul, conform Hotărârii

Primăriei Voluntari, nr. 25/1996 a fost trecut în intravilanul localității,

Curtea de Apel în mod greșit arată că "la data înregistrării notificării

formulate de reclamant, terenul solicitat a fi restituit în natură se afla în

extravilanul localității Voluntari"( fila 9 din decizie).

Deși, conform

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei

legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive

sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea de Apel introduce elemente noi

care ar putea schimba în întregime înțelesul actului normativ.

Având în vedere

greșita interpretare a dispozițiilor legale, se solicită admiterea recursului,

casarea deciziei nr. 682/2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând recursul declarat

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru considerentele ce

succed:

Prin decizia civilă nr.

4192 din 29 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de Primăria Voluntari împotriva deciziei nr. 552/ A din 19 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel București, pentru a se completa probatoriile cu înscrisuri și

proba cu expertiză tehnică pentru a se proba natura imobilului - teren și

pentru a hotărî dacă acest teren intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Criticile formulate

de recurentul reclamant sub aspectul neconcordanței dintre cele constatate cu

ocazia efectuării expertizei tehnice și cele reținute de instanța de apel sunt

fondate. Astfel, deși se consemnează în concluziile raportului de expertiză că,

la momentul notificării nr. 702/2001 formulate de contestatorul C.V., privind

retrocedarea terenului în suprafață de 2,50 ha, acesta se află în intravilanul

comunei Voluntari, instanța de apel reține incidența legislației fondului

funciar, și în concret, excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001.

Dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001 prevăd că nu intră sub incidența acestei legi terenurile

situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului

funciar nr. 18/1991.

Se constată că,

raportat la aceste dispoziții legale, instanța de apel nu a fost preocupată a

stabili regimul juridic al suprafeței de teren solicitate, nestabilind acest

regim juridic și dacă acest teren a fost solicitat în procedura prevăzută de

legile fondului funciar.

De asemenea, instanța

nu a reținut amplasamentul terenului față de concluziile raportului de

expertiză, considerând doar că, terenul solicitat a „intrat în proprietatea

statului cu ocazia colectivizării”.

Astfel, se impune ca

instanța să soluționeze problema de drept a aplicabilității art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, raportat la toate probatoriile administrate în cauza

dedusă judecății.

Instanța de apel va

trebui să asigure, așadar, situația premisă pentru o judecată efectivă, aceasta

însemnând, în concret, stabilirea în concret a situației de fapt și prin

operațiunea de clarificare a situației juridice a terenului prin administrarea

probelor considerate pertinente și utile cauzei, dar și prin operațiunea de

apreciere a acestora în baza convingerii judecătorilor și în condițiile

prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în

redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus la soluția

litigiului cuprinsă în dispozitiv.

Se impune așadar, o

preocupare reală din partea instanței de a pune de acord, prin motivare, datele

ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar cu concluziile raportului de

expertiză, în scopul realizării unei judecăți echitabile în sensul

dispozițiilor legale interne și internaționale (conform prevederilor art. 6 din

CEDO).

Aceasta se impune

pentru a asigura garanțiile dreptului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană are

dreptul la acces la o instanță de judecată. Dispoziția de drept convențional

consacră și celelalte garanții cu privire la desfășurarea procesului civil în

primă instanță și în căile de atac, la tranșarea pe fond a litigiului, la

obținerea unei soluții asupra temeiniciei pretențiilor, la respectarea

regulilor devoluțiunii în apel, inclusiv la motivarea hotărârii judecătorești

pronunțate, redarea situație de fapt și de drept, aspecte ce reprezintă, în

esență, conținutul intrinsec al dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste

considerente, se va admite recursul, în baza art. 314 C. proc. civ., se va casa

decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei civile nr. 682/ A din 25

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.