ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4192/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului București, la

21 iulie 2006, reclamantul C.V. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

dispoziția nr. 477 din 6 iunie 2006 emisă de Primăria orașului Voluntari prin

care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a unui teren în

suprafață de 3 ha situat în Pipera Tătărani (fosta comuna Colentina).

În cuprinsul acțiunii (contestației)

reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor al fostului proprietar

C.G.P., este îndreptățit la restituirea în natură a terenului care a fost

preluat în mod abuziv.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 719 din

15 mai 2007, a admis acțiunea (contestația), a anulat dispoziția nr. 477/2006

emisă de Primăria orașului Voluntari și a dispus „restituirea în natură a

terenului de 2 ha și 50 ari situat în fosta moșie Pipera -Tătărani”.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

a motivat că reclamantul a făcut dovada că este moștenitor al fostului

proprietar C.P., dar depunerea situației juridice și a istoricului rolului

fiscal cu privire la imobil sunt aproape imposibile deoarece sunt foarte greu

de procurat.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 552A din 19 septembrie 2007, a respins ca

nefondat apelul declarat de Primăria orașului Voluntari împotriva sentinței

pronunțate de Tribunalul București. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a

dezvoltat considerentele sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Primăria orașului Voluntari susținând că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii deoarece terenul aflat în litigiu, fiind situat în

extravilanul localității Voluntari, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

iar, pe de altă parte, actele depuse la dosar nu fac dovada că autorul

reclamantului a fost proprietarul terenului.

Recursul declarat este întemeiat în

sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 22 din această lege, persoana

îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare, iar notificarea va

cuprinde, printre altele, elementele de identificare a bunului imobil

solicitat.

Actele doveditoare ale dreptului de

proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționat al persoanei

juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate

și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte

înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire pot fi depuse, conform

art. 23 din lege, până la data soluționării notificării.

În prezentul litigiu, reclamantul

C.V. a comunicat notificarea (fila 5) prin executorul judecătoresc, solicitând

restituirea unui imobil (teren în suprafață de 3 ha) situat în Pipera Tătărani

(fosta comună Colentina). Nu au fost arătate alte elemente de identificare,

nefiind făcute precizări cu privire la amplasamentul terenului, schița

acestuia, ori vecinătățile. De asemenea reclamantul nu a arătat în notificare,

dacă dreptul de proprietate a fost înscris în registrele de publicitate

imobiliară și nici dacă terenul a fost preluat abuziv, când și în ce temei

juridic a avut loc această preluare.

Reclamantul a depus la dosar, în

copie, certificatul său de naștere și certificatul de deces al tatălui (filele

9-10). Din aceste acte rezultă că tatăl reclamantului a decedat la 29 iunie

ulterior, pe parcursul procesului, reclamantul nu a precizat cine și cu ce

titlu a folosit terenul ulterior anului 1931.

Nici actele doveditoare ale

dreptului de proprietate, depuse la dosar, nu sunt îndestulătoare. Astfel, din

certificatul de împroprietărire din 30 octombrie 1921 eliberat de Casa Centrală

a Cooperației și Împroprietăririi (fila 8) rezultă că P.C. a fost

împroprietărit în moșia Pipera cu suprafața de 3 ha, fără a fi precizate alte

date referitoare la teren. Reclamantul a mai alăturat cererii de chemare în judecată

o copie extras din „Tablou de locuitori buni împroprietăriți în urma revizuirii

făcute cu procesul verbal din mai 1922” (fila 7), act care atestă că P.G.C. a

fost împroprietărit cu un lot de 2 ha 50 ari din moșia Pipera Tătărani,

aparținând de comuna Colentina, fără alte precizări referitoare la lotul

respectiv. În fine, reclamantul a mai depus la dosar un „Plan al loturilor

cedate locuitorilor din comuna Fundeni de pe moșia Pipera Tătărani (filele

85-87 din dosarul primei instanțe)”, întocmit în anul 1929 de Ministerul

Agriculturii și Domeniilor, dar în acest plan nu au fost menționate numele

persoanelor care au fost împroprietărite.

Încercând să identifice imobilul

aflat în litigiu, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice

topografice. Expertul a arătat, în concluziile raportului întocmit (filele

104-108), că, în lipsa unor acte edificatoare, a încercat să identifice

imobilul doar pe baza descrierilor făcute de reclamant, dar a adăugat că

parcela pretinsă de reclamant „nu se identifică” cu parcela din planul întocmit

în anul 1929 cuprinzând loturile cedate locuitorilor la împroprietărire, având

altă delimitare și vecinătăți. Expertul a mai concluzionat că pentru

identificarea terenului pe care reclamantul pretinde că l-a avut în proprietate

este necesară completarea înscrisurilor doveditoare ale proprietății.

Cu toate că nu au fost depuse actele

doveditoare ale proprietății, prima instanță a dispus restituirea în natură a

unui teren de 2 ha și 50 ari, fără a preciza în dispozitivul sentinței,

elementele de identificare a terenului. Hotărârea primei instanțe, confirmată

de instanța de apel, nu va putea fi pusă în executare câtă vreme nu a fost

identificat terenul a cărei restituire în natură s-a dispus.

Conform art. 129 C. proc. civ., judecătorii

au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră

necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În prezentul litigiu, prima instanță

și instanța de apel nu au administrat toate probele necesare aflării

adevărului, așa încât nu au fost deplin stabilite împrejurările de fapt ale

pricinii.

Decizia atacată cu recurs fiind

lipsită de temei legal, urmează să fie admis recursul exercitat în cauză, să

fie casată hotărârea instanței de apel și să fie trimisă pricina aceleiași

instanțe pentru rejudecare.

Cu prilejul rejudecării, instanța

trebuie să ordone administrarea tuturor probelor necesare pentru a preveni

orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. Astfel, instanța trebuie să

ceară reclamantului să precizeze toate elementele necesare identificării

imobilului și să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Este necesară completarea probelor

pentru a stabili dacă a avut loc o preluate abuzivă a terenului și în caz

afirmativ când a avut loc această preluare și în ce temei juridic. La cererea

instanței pârâta trebuie să precizeze dacă deține acte din care să rezulte cine

a fost proprietarul terenului după decesul tatălui reclamantului, precum și

acte referitoare la preluarea terenului.

După completarea probelor cu acte,

instanța va cere și completarea raportului de expertiză tehnică pentru a

identifica terenul și a preciza natura acestuia și a hotărî dacă terenul în

litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. De altfel și reclamantul, având

îndoieli cu privire la natura terenului, după adoptarea Legii nr. 247/2005, a

formulat, la 20 octombrie 2005, o nouă notificare (fila 6), prin care a cerut

să i se restituie terenul, invocând dispozițiile Legii privind fondul funciar

nr. 18/1991, dar și noua notificare a fost respinsă pentru nedepunerea actelor

doveditoare ale dreptului de proprietate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta Primăria

orașului Voluntari împotriva deciziei nr. 552 A din 19 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza

pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe (Curtea de Apel București).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.