ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5264/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5264/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de
față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentința nr. 719 din 18 mai 2007,
Tribunalul
București, secția a III a
civilă, a respins acțiunea precizată,
formulată
de reclamanții G.V. și G.C.
în
contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Voluntari.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut că, prin
notificarea nr. 8258
din 9 august 2001, reclamanții au
solicitat
restituirea în natură a imobilului amplasat pe str.
C., compus din clădiri, livadă și viță de
vie
pe rod, care au trecut în proprietatea statului în anul 1986.
Prin
dispoziția nr. 678 din 14 august 2006, emisă de
Primarul orașului Voluntari în temeiul Legii nr.
10/2001,
cererea reclamanților privind restituirea în
natură a
imobilului construcție situat în
orașul Voluntari,
a fost respinsă, propunându-se acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale pentru
construcția
demolată, urmând a se
ține cont de faptul că familia a primit un apartament situat în orașul
Voluntari.
A mai reținut
tribunalul, că singurul înscris doveditor al dreptului de proprietate invocat
de reclamanți este actul
de vânzare-cumpărare sub
semnătură privată, prin care
P.A. înțelegea
să vândă soților G.M. și
C. imobilul proprietatea sa, compus din teren
în suprafață de 3000 mp, pe care se aflau pomi fructiferi și
vie, precum și o construcție compusă din casă cu
2 camere,
hol, bucătărie, garaj și
atenanse, actul constituind titlu de
proprietate doar pentru imobilul
construcție, demolat abuziv de autorități în anul 1986.
Tribunalul a mai
reținut că nu se poate face aplicarea
prezumției de proprietate prevăzută de art. 24 din Legea nr.
10/2001, pentru că nu este vorba despre o lipsă totală a
probelor, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri
provenind de
la autoritățile care au
luat măsura exproprierii, din care să
rezulte
o altă situație privind proprietatea terenului.
Chiar dacă
dispoziția contestată nu cuprinde mențiuni
privind respingerea cererii de restituire în
natură a terenului,
nu se
impune anularea parțială a acestui act, cât timp, din
materialul
probator, se reține că reclamanții nu sunt
persoane
îndreptățite la restituirea terenului.
Referitor la valoarea despăgubirilor ce se
cuvin
reclamanților pentru construcții,
tribunalul a reținut că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001,
entitatea investită
cu soluționarea
notificării propune acordarea de măsuri
reparatorii sub formă de despăgubiri, acestea fiind calculate
ulterior,
conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin
decizia nr. 321 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel
București, secția a IV a civilă, a admis apelul
declarat de
reclamanții G.V.
și G.P. (fiul moștenitor al
reclamantei
G.C., decedată în timpul procedurii de soluționare a apelului) împotriva
sentinței, pe care a
schimbat-o în tot.
A admis în parte contestația și a anulat
în parte
dispoziția nr. 678 din 14 august
2006, emisă de Primarul
orașului Voluntari.
A obligat
pe Primarul orașului Voluntari să restituie în
natură reclamanților terenul în suprafață de 3380
mp, situat
în intravilanul orașului Voluntari, astfel cum
a fost
identificat prin raportul de
expertiză întocmit de expert
F.M.
A menținut celelalte măsuri din dispoziția
contestată.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind
obligarea pârâtului de a se pronunța asupra
întinderii
despăgubirilor pentru
construcția demolată.
Instanța de apel a reținut că, în anul 1980,
G.M.
, soțul C.G. și tată apelanților,
deținea în
posesie suprafața totală
de 6380 mp teren în tarlaua 45,
parcelele
693 și 694. Pe parcela nr. 693, în suprafață de 3828
mp teren, a existat construcția demolată după preluarea
imobilului de către stat.
Din suprafața
totală de 6380 mp teren, reclamanților
li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr.
18/1991, pentru 3000 mp teren, pe alt amplasament.
Diferența de teren de 3380 mp a fost identificată
de expert
prin suprapunere,
rezultând că această suprafață de teren se
suprapune parțial cu parcela
nr. 693.
Instanța de apel a
constatat că înscrisurile emanând de
la Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov
dovedesc
calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la
restituirea
diferenței de teren. Informațiile furnizate de
această autoritate nu fac dovada dreptului de proprietate
într-un litigiu de drept comun, dar cauza este
supusă legii
speciale de restituire,
conform căreia dovada deținerii
proprietății
la data preluării abuzive se poate face și cu astfel
de înscrisuri.
Actul sub semnătură privată nu poate fi
opus
reclamanților și nu poate fi privit ca
o probă contrară, în
sensul art. 24
din Legea nr. 10/2001, republicată.
Numai în
măsura în care intimatul ar fi adus probe din
care să
rezulte că diferența de teren nerestituită ar fi aparținut altei persoane la
data preluării abuzive, s-ar fi
putut
considera că s-a făcut proba contrară.
De altfel, a
reținut instanța de apel, ipoteza prevăzută
de art. 24 din
Legea nr. 10/2001, republicată, nu este
incidență,
deoarece reclamanții nu au invocat ca dovadă a dreptului de proprietate actul
normativ prin care s-a dispus
măsura exproprierii.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat
recurs orașul
Voluntari, prin primar.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,
recurentul a arătat că hotărârea instanței de
apel este netemeinică și nelegală, aceasta
reținând în mod
greșit că reclamanții au făcut dovada
dreptului de
proprietate pentru o suprafață
de 6380 mp teren.
Singurul
înscris ce poate fi luat în calcul este actul sub
semnătură privată în baza căruia autorul
reclamanților a
cumpărat de la P.A. suprafața de teren de
3000
mp, pentru diferența de teren până la
6380 mp neexistând
nici un înscris.
In evidențele registrului agricol în
perioada 1964 -
1970, reclamanții figurau ca
și chiriași ai numitei P.A.
, iar în perioada 1971 - 1975 G.M. și G.C.
figurează înscriși în evidențele agricole doar cu suprafața de 3000 mp teren.
A mai arătat recurentul, că reclamanții nu au
făcut
dovada calității de proprietar pentru
suprafața de 6380 mp
teren, înregistrările din evidențele cadastrale
nefăcand
dovada dreptului de proprietate,
deoarece înscrierea se făcea
declarativ.
Recursul declarat este nul.
Potrivit
dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
, cererea de recurs va cuprinde, sub
sancțiunea
nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea
lor sau, după caz,
mențiunea că motivele vor fi depuse
printr-un
memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
prevede că recursul este nul dacă nu a fost
motivat în termenul legal, cu excepția cazului în
care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu
de
către instanță.
În cauză,
recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct.
5 și 9 C. proc. civ., referitoare la hotărâri
date cu încălcarea formelor de procedură și cu încălcarea sau aplicarea
greșită a legii.
Dezvoltarea
criticilor, însă, vizează doar modul în care
instanța de apel a făcut aprecierea probelor cu
privire la
stabilirea
suprafeței totale de teren deținute de autorul
reclamanților
și suprafeței de teren pe care s-a aflat construcția edificată, pentru că
recurentul nu indică ce anume forme de procedură prevăzute sub sancțiunea
nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. s-ar
fi încălcat și nici care sunt
dispozițiile legale care au fost
încălcate sau aplicate greșit.
Or,
aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză
în
recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.
a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Față de cele
arătate, se va admite excepția nulității
recursului,
invocată de intimații-reclamanți și se va
constata
nul recursul declarat de recurentul intimat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului, invocată
de
intimații-reclamanți G.V. și G.P..
Constată nul recursul declarat de
orașul Voluntari,
prin primar împotriva
deciziei nr. 321 din 22 aprilie 2008 a
Curții
de Apel București, secția a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 7 mai 2009.