ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5264/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 719 din 18 mai 2007, Tribunalul București, secția a III a civilă, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții G.V. și G.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Voluntari.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 8258 din 9 august 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului amplasat pe str. C., compus din clădiri, livadă și viță de vie pe rod, care au trecut în proprietatea statului în anul 1986. Prin dispoziția nr. 678 din 14 august 2006, emisă de Primarul orașului Voluntari în temeiul Legii nr. 10/2001, cererea reclamanților privind restituirea în natură a imobilului construcție situat în orașul Voluntari, a fost respinsă, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolată, urmând a se ține cont de faptul că familia a primit un apartament situat în orașul Voluntari.

A mai reținut tribunalul, că singurul înscris doveditor al dreptului de proprietate invocat de reclamanți este actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care P.A. înțelegea să vândă soților G.M. și C. imobilul proprietatea sa, compus din teren în suprafață de 3000 mp, pe care se aflau pomi fructiferi și vie, precum și o construcție compusă din casă cu 2 camere, hol, bucătărie, garaj și atenanse, actul constituind titlu de proprietate doar pentru imobilul construcție, demolat abuziv de autorități în anul 1986. Tribunalul a mai reținut că nu se poate face aplicarea prezumției de proprietate prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, pentru că nu este vorba despre o lipsă totală a probelor, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri provenind de la autoritățile care au luat măsura exproprierii, din care să rezulte o altă situație privind proprietatea terenului.

Chiar dacă dispoziția contestată nu cuprinde mențiuni privind respingerea cererii de restituire în natură a terenului, nu se impune anularea parțială a acestui act, cât timp, din materialul probator, se reține că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la restituirea terenului. Referitor la valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamanților pentru construcții, tribunalul a reținut că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării propune acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri, acestea fiind calculate ulterior, conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Prin decizia nr. 321 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelul declarat de reclamanții G.V.

și G.P. (fiul moștenitor al reclamantei G.C., decedată în timpul procedurii de soluționare a apelului) împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot. A admis în parte contestația și a anulat în parte dispoziția nr. 678 din 14 august 2006, emisă de Primarul orașului Voluntari. A obligat pe Primarul orașului Voluntari să restituie în natură reclamanților terenul în suprafață de 3380 mp, situat în intravilanul orașului Voluntari, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert F.M. A menținut celelalte măsuri din dispoziția contestată. A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului de a se pronunța asupra întinderii despăgubirilor pentru construcția demolată.

Instanța de apel a reținut că, în anul 1980, G.M. , soțul C.G. și tată apelanților, deținea în posesie suprafața totală de 6380 mp teren în tarlaua 45, parcelele 693 și 694. Pe parcela nr. 693, în suprafață de 3828 mp teren, a existat construcția demolată după preluarea imobilului de către stat. Din suprafața totală de 6380 mp teren, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, pentru 3000 mp teren, pe alt amplasament. Diferența de teren de 3380 mp a fost identificată de expert prin suprapunere, rezultând că această suprafață de teren se suprapune parțial cu parcela nr. 693. Instanța de apel a constatat că înscrisurile emanând de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov dovedesc calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea diferenței de teren.

Informațiile furnizate de această autoritate nu fac dovada dreptului de proprietate într-un litigiu de drept comun, dar cauza este supusă legii speciale de restituire, conform căreia dovada deținerii proprietății la data preluării abuzive se poate face și cu astfel de înscrisuri. Actul sub semnătură privată nu poate fi opus reclamanților și nu poate fi privit ca o probă contrară, în sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată. Numai în măsura în care intimatul ar fi adus probe din care să rezulte că diferența de teren nerestituită ar fi aparținut altei persoane la data preluării abuzive, s-ar fi putut considera că s-a făcut proba contrară. De altfel, a reținut instanța de apel, ipoteza prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, nu este incidență, deoarece reclamanții nu au invocat ca dovadă a dreptului de proprietate actul normativ prin care s-a dispus măsura exproprierii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs orașul Voluntari, prin primar. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, aceasta reținând în mod greșit că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață de 6380 mp teren. Singurul înscris ce poate fi luat în calcul este actul sub semnătură privată în baza căruia autorul reclamanților a cumpărat de la P.A. suprafața de teren de 3000 mp, pentru diferența de teren până la 6380 mp neexistând nici un înscris. In evidențele registrului agricol în perioada 1964 - 1970, reclamanții figurau ca și chiriași ai numitei P.A.

, iar în perioada 1971 - 1975 G.M. și G.C. figurează înscriși în evidențele agricole doar cu suprafața de 3000 mp teren. A mai arătat recurentul, că reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietar pentru suprafața de 6380 mp teren, înregistrările din evidențele cadastrale nefăcand dovada dreptului de proprietate, deoarece înscrierea se făcea declarativ. Recursul declarat este nul. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. , cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanță.

În cauză, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., referitoare la hotărâri date cu încălcarea formelor de procedură și cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Dezvoltarea criticilor, însă, vizează doar modul în care instanța de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la stabilirea suprafeței totale de teren deținute de autorul reclamanților și suprafeței de teren pe care s-a aflat construcția edificată, pentru că recurentul nu indică ce anume forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. s-ar fi încălcat și nici care sunt dispozițiile legale care au fost încălcate sau aplicate greșit. Or, aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Față de cele arătate, se va admite excepția nulității recursului, invocată de intimații-reclamanți și se va constata nul recursul declarat de recurentul intimat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite excepția nulității recursului, invocată de intimații-reclamanți G.V. și G.P.. Constată nul recursul declarat de orașul Voluntari, prin primar împotriva deciziei nr. 321 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2009.