ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3451/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3451/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 8 martie 2007 reclamanții F.I.D., G.A. și G.N. au solicitat anularea dispoziției nr. XX din 16 noiembrie 2006, emisă de Primarul Comunei B. și stabilirea dreptului lor la despăgubiri pentru cele două clădiri cu destinația de han și respectiv de bucătărie, în suprafață de circa 153 m.p., cu terenul aferent de 2.000 m.p. Prin sentința civilă nr. 204 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți în sensul că a anulat în parte dispoziția nr. XX/2006 emisă de pârâtul Primarul Comunei B. și a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cele două construcții, ce au fost demolate în suprafață de 155 m.p., situate în Comuna B., județul Argeș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele: Construcțiile au aparținut bunicului matern al reclamanților G.A., fiind închiriate în anul 1953 Cooperativei de Consum B., apoi preluate de stat fără niciun titlu și demolate în anul 1972. În temeiul Legii nr. 18/1991 reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.500 m.p., din cea de 3.500 m.p. pe care au fost amplasate clădirile în litigiu, iar notificarea nu conține datele necesare identificării suprafeței de 2.000 m.p., cerută prin acțiune. A mai reținut instanța de fond că, martorii audiați au confirmat faptul că autorii reclamanților au avut în proprietate două construcții pe care le-au donat fiicei autorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Comunei B. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității contestației, deoarece dispoziția a fost atacată după depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 23 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Pe fondul cauzei, a susținut că nu s-a făcut dovada trecerii imobilului în proprietatea statului, iar terenul pe care s-a construit imobilul cu destinația primărie, aparține domeniului public.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie prin decizia nr. 99/A din 30 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Comunei B. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel, a reținut că, dispoziția contestată a fost comunicată la data de 12 decembrie 2006 iar contestația a fost expediată prin poștă la data de 11 ianuarie 2007 situația confirmată cu plicul aflat la dosarul de fond, astfel încât în mod corect a fost respinsă excepția tardivității contestației. Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, martorii audiați și contractul de închiriere au confirmat că imobilul construcții a fost închiriat Cooperativei B. Mai mult decât atât, în temeiul Legii nr. 18/1991 autoarei reclamanților G.A.
i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,35 ha, în care este inclusă și suprafața de 0,35 ha pe care a existat un han și o bucătărie. A mai reținut că, prin sentința civilă nr. 271 din 16 iunie 1994 pronunțată în Dosarul 1216/1994, Comisia locală de fond funciar a fost obligată să procedeze la punerea în posesie pe suprafața validată, întocmindu-se un proces-verbal pentru suprafața de 0,35 ha., cu nr. AA. Prin sentința civilă nr. 696 din 2 februarie 1998 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă acțiunea formulată de Primăria B., sentință menținută prin decizia civilă nr. 937 din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Argeș, reținându-se cu putere de lucru judecat că, terenul în litigiu este moștenit de G.A.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Primarul Comunei B. criticând-o ca nelegală și fără a indica și cazul de modificare sau casare al deciziei atacate. Dezvoltând criticile de nelegalitate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a reiterat excepția tardivității invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond susținând că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dispoziția putea fi atacată în termen de 30 zile, termen pe care reclamanții l-au depășit. Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului, „clădire cu 7 camere cu destinația han și clădire bucătărie” situate în Comuna B., județul Argeș.
Terenul pe care erau edificate construcțiile solicitate după reconstituirea dreptului de proprietate a fost înstrăinat de G.A. unei persoane fizice respectiv I.G.I.S. conform contractului de vânzare-cumpărare din 22 august 2011. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 februarie 2005 Cooperativa de Consum T., transferă proprietatea activului Complex Comercial P+1 în suprafață de 431,8 m.p., Consiliului Local B. Se precizează că imobilele construcții sunt amplasate pe un teren în suprafață de 1.868,62 m.p., curte-construcții, care nu a făcut obiectul vânzării întrucât aparținea domeniului public potrivit Hotărârii Consiliului Local B. din 2 august 2001. În mod greșit instanța de apel a reținut că imobilele terenuri nu fac parte din domeniul public deși rezultă că acestea au o valoare de inventar de 6.240.000 RON.
Față de cele expuse, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanți. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, recursul declarat în cauză urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Excepția tardivității formulării contestației împotriva dispoziției nr. XX din 16 noiembrie 2006 invocată de pârâtul-recurent a fost corect respinsă întrucât contestația a fost formulată în termenul legal fără depășirea celor 30 de zile așa cum rezultă din actele aflate la dosarul de fond. Critica recurentului privind dreptul de proprietate al intimaților-reclamanți asupra imobilelor-construcții, clădire cu 7 camere cu destinația „han și clădire bucătărie” situate în Comuna B., Județul Argeș și modul de preluare a acestora de către Statul Român este întemeiată.
Dovada dreptului de proprietate trebuie realizată în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel cum este explicitată prin pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a legii aplicate prin H.G. nr. 250/2007, prin înfățișarea titlului translativ ori constitutiv al dreptului de proprietate. Din actele dosarului rezultă că instanțele și-au argumentat soluțiile pe existența unui contract de închiriere datat 28 iunie 1954 încheiat între G.N. și cooperativa B., județul Argeș și pe depozițiile a doi martori. În absența actelor ce fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, reclamanții s-ar fi putut prevala în cauză de prezumția legală de proprietate prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 în favoarea persoanei individualizate în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Or, în virtutea rolului activ instanțele aveau obligația să solicite reclamanților să depună la dosar și alte acte din care să rezulte că antecesorii acestora au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, cum de altfel aceștia s-au și angajat. Astfel, la dosarul de fond, reclamanta G.A. se obligă că, va depune la Prefectura Județului Argeș „actele necesare privitoare la dimensiunile construcțiilor, materialele din care au fost edificate, anul edificării acestora etc. pentru a se putea stabili o despăgubire justă”. Prin mai multe încheieri de ședință, ale instanței de fond s-a pus în vedere reclamanților și intimatei să depună la dosar, autorizația de construire a imobilelor și demolare a acestora, copie de pe registrele agricole și modalitatea de preluare a imobilelor.
La fila dosarul de fond, reclamanții au depus și o notă de probatorii pentru a face dovada cererii deduse judecății. Așa fiind, în temeiul art. 304, pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru completarea probatoriului în vederea stabilirii dreptului de proprietate al reclamanților. Asupra construcțiilor în litigiu și a modalității de preluare abuzivă de către Statul Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei B. împotriva deciziei civile nr. 99 A din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.