ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3451/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La data de 8 martie 2007 reclamanții F.I.D., G.A.

și G.N. au solicitat anularea dispoziției nr. XX din 16 noiembrie 2006, emisă de

Primarul Comunei B. și stabilirea dreptului lor la despăgubiri pentru cele două

clădiri cu destinația de han și respectiv de bucătărie, în suprafață de circa 153

m.p., cu terenul aferent de 2.000 m.p.

Prin sentința civilă

nr. 204 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanți în sensul că a anulat în parte dispoziția nr. XX/2006

emisă de pârâtul Primarul Comunei B. și a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți

la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cele două construcții,

ce au fost demolate în suprafață de 155 m.p., situate în Comuna B., județul Argeș.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele:

Construcțiile au aparținut

bunicului matern al reclamanților G.A., fiind închiriate în anul 1953 Cooperativei

de Consum B., apoi preluate de stat fără niciun titlu și demolate în anul 1972.

În temeiul Legii nr. 18/1991

reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.500

m.p., din cea de 3.500 m.p. pe care au fost amplasate clădirile în litigiu, iar

notificarea nu conține datele necesare identificării suprafeței de 2.000 m.p., cerută

prin acțiune.

A mai reținut instanța

de fond că, martorii audiați au confirmat faptul că autorii reclamanților au avut

în proprietate două construcții pe care le-au donat fiicei autorilor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel Primarul Comunei B. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât

în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității contestației, deoarece dispoziția

a fost atacată după depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 23

alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, a susținut

că nu s-a făcut dovada trecerii imobilului în proprietatea statului, iar terenul

pe care s-a construit imobilul cu destinația primărie, aparține domeniului public.

Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie prin decizia nr. 99/A din 30 iunie 2010 a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Comunei B.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel, a reținut că, dispoziția contestată a fost comunicată la data de

12 decembrie 2006 iar contestația a fost expediată prin poștă la data de 11

ianuarie 2007 situația confirmată cu plicul aflat la dosarul de fond, astfel încât

în mod corect a fost respinsă excepția tardivității contestației.

Pe fondul cauzei, Curtea

a constatat că, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, martorii audiați

și contractul de închiriere au confirmat că imobilul construcții a fost închiriat

Cooperativei B.

Mai mult decât atât, în

temeiul Legii nr. 18/1991 autoarei reclamanților G.A. i s-a reconstituit dreptul

de proprietate pentru suprafața totală de 1,35 ha, în care este inclusă și suprafața

de 0,35 ha pe care a existat un han și o bucătărie.

A mai reținut că, prin

sentința civilă nr. 271 din 16 iunie 1994 pronunțată în Dosarul 1216/1994, Comisia

locală de fond funciar a fost obligată să procedeze la punerea în posesie pe suprafața

validată, întocmindu-se un proces-verbal pentru suprafața de 0,35 ha., cu nr. AA.

Prin sentința civilă

nr. 696 din 2 februarie 1998 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă acțiunea

formulată de Primăria B., sentință menținută prin decizia civilă nr. 937 din 4

aprilie 2000 a Tribunalului Argeș, reținându-se cu putere de lucru judecat că, terenul

în litigiu este moștenit de G.A.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs Primarul Comunei B. criticând-o ca nelegală și fără

a indica și cazul de modificare sau casare al deciziei atacate.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a reiterat excepția tardivității invocată prin întâmpinarea depusă

la dosarul de fond susținând că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (7) din Legea

nr. 10/2001, dispoziția putea fi atacată în termen de 30 zile, termen pe care reclamanții

l-au depășit.

Pe fondul cauzei, recurentul

a arătat că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului, „clădire

cu 7 camere cu destinația han și clădire bucătărie” situate în Comuna B., județul

Argeș.

Terenul pe care erau edificate

construcțiile solicitate după reconstituirea dreptului de proprietate a fost înstrăinat

de G.A. unei persoane fizice respectiv I.G.I.S. conform contractului de vânzare-cumpărare

din 22 august 2011.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

din 10 februarie 2005 Cooperativa de Consum T., transferă proprietatea activului

Complex Comercial P+1 în suprafață de 431,8 m.p., Consiliului Local B.

Se precizează că imobilele

construcții sunt amplasate pe un teren în suprafață de 1.868,62 m.p., curte-construcții,

care nu a făcut obiectul vânzării întrucât aparținea domeniului public potrivit

Hotărârii Consiliului Local B. din 2 august 2001.

În mod greșit instanța

de apel a reținut că imobilele terenuri nu fac parte din domeniul public deși rezultă

că acestea au o valoare de inventar de 6.240.000 RON.

Față de cele expuse, a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond respingerea acțiunii

formulată de reclamanți.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, recursul declarat în cauză

urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Excepția tardivității

formulării contestației împotriva dispoziției nr. XX din 16 noiembrie 2006 invocată

de pârâtul-recurent a fost corect respinsă întrucât contestația a fost formulată

în termenul legal fără depășirea celor 30 de zile așa cum rezultă din actele aflate

la dosarul de fond.

Critica recurentului privind

dreptul de proprietate al intimaților-reclamanți asupra imobilelor-construcții,

clădire cu 7 camere cu destinația „han și clădire bucătărie” situate în Comuna B.,

Județul Argeș și modul de preluare a acestora de către Statul Român este întemeiată.

Dovada dreptului de proprietate

trebuie realizată în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel cum este explicitată

prin pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a legii aplicate prin H.G.

nr. 250/2007, prin înfățișarea titlului translativ ori constitutiv al dreptului

de proprietate.

Din actele dosarului rezultă

că instanțele și-au argumentat soluțiile pe existența unui contract de închiriere

datat 28 iunie 1954 încheiat între G.N. și cooperativa B., județul Argeș și pe depozițiile

a doi martori.

În absența actelor ce

fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, reclamanții s-ar

fi putut prevala în cauză de prezumția legală de proprietate prevăzută de art. 24

din Legea nr. 10/2001 în favoarea persoanei individualizate în actul normativ sau

de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării

abuzive.

Or, în virtutea rolului

activ instanțele aveau obligația să solicite reclamanților să depună la dosar și

alte acte din care să rezulte că antecesorii acestora au dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilelor în litigiu, cum de altfel aceștia s-au și angajat.

Astfel, la dosarul de

fond, reclamanta G.A. se obligă că, va depune la Prefectura Județului Argeș „actele

necesare privitoare la dimensiunile construcțiilor, materialele din care au fost

edificate, anul edificării acestora etc. pentru a se putea stabili o despăgubire

justă”.

Prin mai multe încheieri

de ședință, ale instanței de fond s-a pus în vedere reclamanților și intimatei să

depună la dosar, autorizația de construire a imobilelor și demolare a acestora,

copie de pe registrele agricole și modalitatea de preluare a imobilelor.

La fila dosarul de fond,

reclamanții au depus și o notă de probatorii pentru a face dovada cererii deduse

judecății.

Așa fiind, în temeiul

art. 304, pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată și va trimite cauza la

aceeași instanță pentru completarea probatoriului în vederea stabilirii dreptului

de proprietate al reclamanților.

Asupra construcțiilor

în litigiu și a modalității de preluare abuzivă de către Statul Român.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Primarul Comunei B. împotriva deciziei civile nr. 99 A din 30 iunie 2010

a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.