ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6698/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6698/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 501 din 28

iunie 2007, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată

formulată de reclamanții B.T.G. și B.L.M. în contradictoriu cii pârâții

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al niunicipiului

Cluj-Napoca, C.G. și C.V., iar în consecință:

A respins, pe excepția autorității de

lucru judecat, cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Local al niunicipiului Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea preluării fără

titlu a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF Cluj-Napoca.

A respins, pe excepția autorității de

lucru judecat, cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Consiliul

Local al niunicipiului Cluj-Napoca, C.G. și C.V., având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți cu

privire la imobilul situat în municipiul Cluj.

A anulat dispoziția din 17 ianuarie

2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

A obligat pe pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca să emită pe seama reclamanților dispoziție de restituire în natură

a terenului în suprafață de 192 mp, înscris în CF și propunere pentru acordarea

despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII Legea

nr. 247/2005 pentru construcția având destinația casă de cărămidă, pe fundație

din beton, acoperită cu țigle, compusă din centrală termică, garaj, hol și

pivniță la subsol, cameră, bucătărie, hol, loc de luat masa, cămară de alimente

și baie la parter, apoi 3 camere hol, sas, duș cu wc la etaj, și terenul în

suprafață de 111 mp ce formează parcela înscrisă inițial în CF, despăgubiri din

care se va scădea valoarea actualizată a despăgubirilor de 40.000 RON achitată reclamantei

B.L.M..

A obligat pe pârâții C.G. și C.V. să

plătească reclamanților cheltuieli parțiale de judecată, în sumă de 200 RON.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, în esență, următoarele:

Imobilul înscris în CF Cluj-Napoca

(casă din cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu țigle și teren în

suprafață de 303 mp), a constituit proprietatea tabulară a reclamanților.

Prin decizia nr. 200/1988 a

Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului Cluj, cota de 1/2 a

reclamantului B.T.G. a trecut în proprietatea Statului fără despăgubire,

făcându-se aplicarea prevederilor Decretului nr. 223/1974.

Prin decizia nr. 26/1989 a Comitetului

executiv al Consiliului Popular al județului Cluj, cota de 1/2 ce îi aparținea

reclamantei B.L.M. a trecut în proprietatea Statului, cu plata unei despăgubiri

de

40

.

000

RON pentru construcție, fără însă a se acorda despăgubiri și pentru teren,

deoarece acesta a trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 59/1974.

Prin încheierea CF din 13 mai 1997, imobilul

înscris în CF Cluj a fost dezmembrat în două imobile noi, compus din construcție

și suprafață de 111 mp teren și teren în suprafață de 192 mp, acesta din urmă rămânând

și el înscris în CF Cluj.

Imobilul înscris în CF a făcut obiectul

vânzării către pârâții C.G. și C.V., în temeiul Legii nr: 112/1995.

Contractul de vânzare-cumpărare al pârâților

a fost atacat în justiție de către reclamanții B., acțiunea lor în nulitate fiind

însă respinsă în mod irevocabil în anul 1999.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

reclamanții au promovat o nouă acțiune, având ca obiect constatarea nevalabilității

titlului Statului și a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, și

aceasta fiind respinsă în mod irevocabil în anul 2004.

Așa fiind, rezultă că asupra cererilor

având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului

în litigiu și a nulității absolute a actului de dobândire al pârâților C. au fost

pronunțate hotărâri irevocabile, existând autoritate de lucru judecat în sensul

prevederilor art. 1201 C. civ..

Plângerea împotriva dispoziției din 17

ianuarie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca este însă întemeiată, această

dispoziție fiind parțial nelegală, deoarece prevederile art. 1 pct. 1.4 lit. b)

H.G. nr. 498/2003, de care Primarul s-a prevalat, sunt vădit ilegale în raport cu

dispozițiile art. 2 Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, petiționara B.L.M. este îndreptățită

la a obține măsuri reparatorii pentru cota de 1/2 din imobilul în litigiu.

Pentru construcția și terenul în suprafață

de 111 mp, reclamanții sunt îndreptățiți numai la despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

În

schimb, suprafața de teren de 192 mp, individualizată în CF,

nu a fost înstrăinată, situația ei faptică fiind identică cu aceea de la data preluării.

împrejurarea că prin restituirea în natură a suprafeței de 192 mp, parcela ar deveni

loc înfundat și s-ar impune instituirea unui drept de servitute asupra ei nu face

ca acest teren să nu poată fi socotit ca teren liber de construcții, restituibil

în natură.

Împotriva sentinței susmenționate au declarat

apel pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, C.G. și C.V.

,

iar reclamanții au formulat cerere de aderare

la apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă nr. 29/A din 16

ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, a respins ambele apeluri și cererea de aderare la apel,

ca nefondate.

Motivând decizia, instanța de apel a confirmat

în totul starea de fapt și de drept avută în vedere de prima instanță.

Decizia curții de apel a fost atacată cu

recurs de către pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, C.G. și C.V.

.

Prin decizia nr. 6169 din 22 octombrie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a admis recursurile, dispunând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această soluție,

Înalta Curte a reținut că prima instanță și cea de apel și-au întemeiat hotărârile

pe o expertiză extrajudiciară, încălcându-se astfel principiul nemijlocirii și vătămându-se

drepturile procesuale ale părților.

De asemenea, s-a reținut că instanțele

nu s-au preocupat de analizarea apărărilor pârâților legate de incidența în cauză

a dispozițiilor art. 10 alin. (2) Legea nr. 10/2001, fiind necesar a se lamuri dacă

terenul în litigiu este liber, prin raportare la poziționarea lui față de imobilul

cumpărat de pârâții C. și dacă, într-adevăr, are ieșire la calea publică. Acest

aspect trebuia cu atât mai mult lămurit cu cât, anterior preluării imobilul proprietatea

reclamanților, terenul în suprafață de 192 mp era integrat, formând cu terenul în

suprafață de 111 mp curtea construcției proprietatea pârâților.

Instanța era datoare să acorde semnificația

ce se impunea căii de acces instituite pe parcela învecinată, înscrisă în CF Cluj,

aparținând tot reclamanților, pentru a da o rezolvare pertinentă litigiului.

În

rejudecare,

Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă jși asigurări sociale, pentru minori și familie,

a pronunțat decizia civilă nr. 24/A din 05 februarie 2010, prin care a admis apelul

pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca și apelul pârâților C., dispunând schimbarea

în parte a sentinței apelate, după cum urmează:

- a anulat în parte dispoziția din 17

ianuarie 2007, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca;

- a obligat pe pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca să propună acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale,

Titlul VII Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și teren în suprafață

de 303 mp, situat în Cluj-Napoca, identificat în CF Cluj, despăgubiri din care se

va deduce valoarea actualizată a sumei de 40.000 RON, achitată reclamantei B.L.M.

la data preluării imobilului;

- a obligat pe pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca să plătească reclamanților 300 RON, cheltuieli de judecată parțiale

în prirnă instanță;

- a menținut toate celelalte dispoziții

ale sentinței atacate;

Prin aceeași decizie, curtea de apel a

respins, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de reclamanți și i-a

obligat pe aceștia să plătească apelanților C.G. și C.V. 4.470 RON cheltuieli parțiale

de judecată în toate instanțele.

În

motivarea soluției date, luând în considerare concluziile

noii expertize tehnice efectuate conform îndrumărilor deciziei de casare, curtea

de apel a reținut că, privită de sine stătător, parcela în suprafață de 192 mp (faptic

180 mp), asupra căreia este intabulat Statul Român, nu poate fi exploatată economic

sau urbanistic, fiind de considerat că nu este liberă, în raport cu întinderea ei

redusă și amplasarea ei efectivă - înconjoară construcția proprietatea pârâților

C.. Altfel, normala utilizare de către pârâții C. a construcției ar fi serios periclitată,

aducându-le atingere exercițiului dreptului lor de proprietate.

Prin urmare, singura soluție firească sub

aspect economic și urbanistic, totodată sub aspectul nevoii de a le garanta pârâților

C. un exercițiu normal al dreptului lor de proprietate asupra imobilului, este aceea

de a le oferi reclamanților măsuri reparatorii în echivalent și corespunzător, iar

nu restituirea în natură a acestui imobil.

În

caz contrar, s-ar ajunge atât la prejudicierea reclamanților,

ca urmare a punerii lor în imposibilitate de a exploata ori valorifica terenul în

mod adecvat, cât și la prejudicierea pârâților C., în sensul celor deja arătate.

În

ce privește imobilul casă și teren aferent, curtea a reținut

că nici acesta nu poate fi restituit în natură reclamanților, deoarece este vorba

despre un imobil înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995, ceea ce face incidente

prevederile art. 18 lit. c) Legea nr. 10/2001.

De asemenea, curtea a reținut că nu poate

fi admisă nici solicitarea reclamanților de a li se atribui în compensare o altă

construcție echivalentă valoric, arhitectural ca mărime cu cea preluată abuziv,

căci pentru aceasta era necesar ca Primarul municipiului Cluj-Napoca să aibă la

dispoziție, în sensul prevederilor art. 1 alin. (5) Legea nr. 10/2001, un asemenea

imobil. Or, o asemenea dovadă nu sja făcut, fiind de observat, pe de o parte, că

Primarul municipiului Oluj-Napoca a comunicat că nu deține bunuri sau servicii care

să poată fi oferite în compensare, iar pe de altă parte că nici reclamanții nu au

indicat vreun alt imobil echivalent care să le poată fi oferit.

Față de aceste argumente, s-a apreciat

că cererea de aderare la apel a reclamanților este nefondată, iar apelurile pârâților

Primarul municipiului Cluj-Napoca și C. sunt fondate, ceea ce justifică schimbarea

în parte a sentinței primei instanțe, în sensul anulării în parte a dispoziției

atacate și obligării primarului să emită o nouă dispoziție, care să prevadă acordarea

de despăgubiri inclusiv aferent terenului, deducându-se valoarea actualizată a simei

de 40.000 RON primită de reclamanta B.L.M. la data preluării imobilului.

În baza art. 274 C. proc. civ., văzându-se

măsura admiterii acțiunii reclamanților în corelație cu soluția dată apelurilor

principale, respectiv cererii de aderare la apel, curtea a dispus obligarea pârâtului

Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata către reclamanți a sjumei de 300 RON,

cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță, precum și obligarea

reclamanților-intimați B. la plata către

apelanții

C. a sumei de 4.470 RON, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele.

Împotriva deciziei date în rejudecare a

declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, pe aspectul cheltuielilor

de judecată.

Astfel, recurentul-pârât a arătat că, în

mod eronat, instanța de

apel a dispus obligarea sa la plata parțială

a cheltuielilor de judecată in primă instanță, în sumă de 300 RON.

Măsura este nelegală, deoarece partea obligată

nu este în culpă procesuală.

Obligarea unei părți în proces la plata

cheltuielilor de judecată se face la cerere și are la bază ideea de culpă procesuală,

aspecte ce se desprind din dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd

că „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli

de judecată", ca și din dispozițiile art. 275 și art. 276 C. proc. civ., care

fac vorbire de „pretențiile reclamantului", respectiv „pretențiile fiecărei

părți".

În speță, cu toate că instanța de fond

nu a obligat primarul la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel a dispus

acordarea acestora fără a verifica justificarea cheltuielilor de judecată raportat

la culpa procesuală a părții în sarcina căreia le-a stabilit.

Față de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., pârâtul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât calea

de atac a apelului i-a fost admisă, motivat de faptul că terenul litigios nu poate

fi restituit în natură, constituind o veritabilă servitute de trecere.

Mai mult decât atât, în măsura în care

instanța de apel a respins cererea de aderare a reclamanților la apelul pârâților,

nu mai exista temei de acordare în favoarea acestora a cheltuielilor de judecată

parțiale.

În consecință, recurentul a susținut că

decizia recurată este nelegală sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 300 RON, sens în care a solicitat admiterea recursului

și respingerea capătului de cerere privind obligarea la cheltuielile de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ..

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

De asemenea, au depus întâmpinare și intimații-pârâți

Cordeia, care au arătat că nu se opun admiterii recursului formulat exclusiv pe

aspectul cheltuielilor de

judecată, în măsura în care instanța de control jiidiciar îl va aprecia ca întemeiat.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Mai întâi, este de precizat că motivul

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat numai formal, deoarece

nu a fost dezvoltată nici o critică care să se circumscrie ipotezei pe care acest

motiv îl reglementează - interpretarea greșită a actului juridic (iar nu a actelor

ca înscrisuri probatorii) dedus judecății.

Nemulțumirea recurentului vizează aplicarea

greșită la speță a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în stabilirea,

în sarcina sâ, a obligației de plată a cheltuielilor de judecată aferente fondului,

ceea ce atrage încadrarea în drept a recursului în motivul de nelegalitate pjrevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva căruia vâ fi analizat în continuare.

Astfel, susținerile recurentului în sensul

că obligația de plată a cheltuielilor de judecată are la bază culpa procesuală a

părții în sarcina căreia se va institui o atare obligație și că el nu este în culpă

procesuală fiță de soluția instanței de apel sunt corecte.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., „partea care cade în pretențiuni, va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată".

Rezultă că, la baza obligației de restituire

a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, dedusă din expresia „partea care

cade în pretențiuni".

A cădea în pretenții înseamnă a pierde

procesul, or pârâtul Pjrimarul municipiului Cluj-Napoca nu se află într-o asemenea

situație, în condițiile în care apelul său a fost admis, iar cererea reclamanților

de aderare la apel a fost respinsă și, urmare a acestei soluții, cererile de fcpnd

ale reclamanților privind obligarea pârâtului la restituirea în natură a!imobilului

litigios sau la acordarea unui alt imobil în compensare nu ați fost primite.

Rezultă că, raportat la soluția pronunțată

de instanța de apel, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu se află în culpă

procesuală, astfel că decizia recurată, prin care s-a dispus obligarea acestuia

la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului, apare ca fiind dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ..

În

consecință, fiind întrunite cerințele cazului de modificare

pjrevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtului apare ca fondat și,

în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, Înalta Curte îl va admite, cu consecința

modificării în parte a deciziei recurate, în sensul înlăturării obligației pârâtului

Primarul municipiului Cluj-Napoca de a plăti reclamanților B. suma de 300 RON cheltuieli

de judecată în primă instanță; celelalte dispoziții ale deciziei vor fi menținute,

nefiind contestate pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 24/A din 5 februarie 2010

a Curții de Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori jși

familie.

Modifică, în parte, decizia atacată, în

sensul că înlătură obligația pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească

reclamanților B.T.G. și B.L.M. suma de 300 RON cheltuieli de judecată în prima instanță.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

decembrie 2010.