ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6698/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 501 din 28 iunie 2007, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții B.T.G. și B.L.M. în contradictoriu cii pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al niunicipiului Cluj-Napoca, C.G. și C.V., iar în consecință: A respins, pe excepția autorității de lucru judecat, cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al niunicipiului Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea preluării fără titlu a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF Cluj-Napoca. A respins, pe excepția autorității de lucru judecat, cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al niunicipiului Cluj-Napoca, C.G.

și C.V., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți cu privire la imobilul situat în municipiul Cluj. A anulat dispoziția din 17 ianuarie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

A obligat pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită pe seama reclamanților dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 192 mp, înscris în CF și propunere pentru acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII Legea nr. 247/2005 pentru construcția având destinația casă de cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu țigle, compusă din centrală termică, garaj, hol și pivniță la subsol, cameră, bucătărie, hol, loc de luat masa, cămară de alimente și baie la parter, apoi 3 camere hol, sas, duș cu wc la etaj, și terenul în suprafață de 111 mp ce formează parcela înscrisă inițial în CF, despăgubiri din care se va scădea valoarea actualizată a despăgubirilor de 40.000 RON achitată reclamantei B.L.M..

A obligat pe pârâții C.G. și C.V. să plătească reclamanților cheltuieli parțiale de judecată, în sumă de 200 RON. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Imobilul înscris în CF Cluj-Napoca (casă din cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu țigle și teren în suprafață de 303 mp), a constituit proprietatea tabulară a reclamanților. Prin decizia nr. 200/1988 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului Cluj, cota de 1/2 a reclamantului B.T.G. a trecut în proprietatea Statului fără despăgubire, făcându-se aplicarea prevederilor Decretului nr. 223/1974. Prin decizia nr. 26/1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului Cluj, cota de 1/2 ce îi aparținea reclamantei B.L.M.

a trecut în proprietatea Statului, cu plata unei despăgubiri de 40 . 000 RON pentru construcție, fără însă a se acorda despăgubiri și pentru teren, deoarece acesta a trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 59/1974. Prin încheierea CF din 13 mai 1997, imobilul înscris în CF Cluj a fost dezmembrat în două imobile noi, compus din construcție și suprafață de 111 mp teren și teren în suprafață de 192 mp, acesta din urmă rămânând și el înscris în CF Cluj. Imobilul înscris în CF a făcut obiectul vânzării către pârâții C.G. și C.V., în temeiul Legii nr: 112/1995.

Contractul de vânzare-cumpărare al pârâților a fost atacat în justiție de către reclamanții B., acțiunea lor în nulitate fiind însă respinsă în mod irevocabil în anul 1999. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au promovat o nouă acțiune, având ca obiect constatarea nevalabilității titlului Statului și a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, și aceasta fiind respinsă în mod irevocabil în anul 2004. Așa fiind, rezultă că asupra cererilor având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu și a nulității absolute a actului de dobândire al pârâților C. au fost pronunțate hotărâri irevocabile, existând autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor art. 1201 C. civ..

Plângerea împotriva dispoziției din 17 ianuarie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca este însă întemeiată, această dispoziție fiind parțial nelegală, deoarece prevederile art. 1 pct. 1.4 lit. b) H.G. nr. 498/2003, de care Primarul s-a prevalat, sunt vădit ilegale în raport cu dispozițiile art. 2 Legea nr. 10/2001. Prin urmare, petiționara B.L.M. este îndreptățită la a obține măsuri reparatorii pentru cota de 1/2 din imobilul în litigiu. Pentru construcția și terenul în suprafață de 111 mp, reclamanții sunt îndreptățiți numai la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În schimb, suprafața de teren de 192 mp, individualizată în CF, nu a fost înstrăinată, situația ei faptică fiind identică cu aceea de la data preluării.

împrejurarea că prin restituirea în natură a suprafeței de 192 mp, parcela ar deveni loc înfundat și s-ar impune instituirea unui drept de servitute asupra ei nu face ca acest teren să nu poată fi socotit ca teren liber de construcții, restituibil în natură. Împotriva sentinței susmenționate au declarat apel pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, C.G. și C.V. , iar reclamanții au formulat cerere de aderare la apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca. Prin decizia civilă nr. 29/A din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ambele apeluri și cererea de aderare la apel, ca nefondate. Motivând decizia, instanța de apel a confirmat în totul starea de fapt și de drept avută în vedere de prima instanță.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, C.G. și C.V. . Prin decizia nr. 6169 din 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile, dispunând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că prima instanță și cea de apel și-au întemeiat hotărârile pe o expertiză extrajudiciară, încălcându-se astfel principiul nemijlocirii și vătămându-se drepturile procesuale ale părților. De asemenea, s-a reținut că instanțele nu s-au preocupat de analizarea apărărilor pârâților legate de incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (2) Legea nr. 10/2001, fiind necesar a se lamuri dacă terenul în litigiu este liber, prin raportare la poziționarea lui față de imobilul cumpărat de pârâții C. și dacă, într-adevăr, are ieșire la calea publică.

Acest aspect trebuia cu atât mai mult lămurit cu cât, anterior preluării imobilul proprietatea reclamanților, terenul în suprafață de 192 mp era integrat, formând cu terenul în suprafață de 111 mp curtea construcției proprietatea pârâților. Instanța era datoare să acorde semnificația ce se impunea căii de acces instituite pe parcela învecinată, înscrisă în CF Cluj, aparținând tot reclamanților, pentru a da o rezolvare pertinentă litigiului.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă jși asigurări sociale, pentru minori și familie, a pronunțat decizia civilă nr. 24/A din 05 februarie 2010, prin care a admis apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca și apelul pârâților C., dispunând schimbarea în parte a sentinței apelate, după cum urmează: - a anulat în parte dispoziția din 17 ianuarie 2007, emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca; - a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să propună acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 303 mp, situat în Cluj-Napoca, identificat în CF Cluj, despăgubiri din care se va deduce valoarea actualizată a sumei de 40.000 RON, achitată reclamantei B.L.M.

la data preluării imobilului; - a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să plătească reclamanților 300 RON, cheltuieli de judecată parțiale în prirnă instanță; - a menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate; Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de reclamanți și i-a obligat pe aceștia să plătească apelanților C.G. și C.V. 4.470 RON cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele.

În motivarea soluției date, luând în considerare concluziile noii expertize tehnice efectuate conform îndrumărilor deciziei de casare, curtea de apel a reținut că, privită de sine stătător, parcela în suprafață de 192 mp (faptic 180 mp), asupra căreia este intabulat Statul Român, nu poate fi exploatată economic sau urbanistic, fiind de considerat că nu este liberă, în raport cu întinderea ei redusă și amplasarea ei efectivă - înconjoară construcția proprietatea pârâților C.. Altfel, normala utilizare de către pârâții C. a construcției ar fi serios periclitată, aducându-le atingere exercițiului dreptului lor de proprietate. Prin urmare, singura soluție firească sub aspect economic și urbanistic, totodată sub aspectul nevoii de a le garanta pârâților C. un exercițiu normal al dreptului lor de proprietate asupra imobilului, este aceea de a le oferi reclamanților măsuri reparatorii în echivalent și corespunzător, iar nu restituirea în natură a acestui imobil.

În caz contrar, s-ar ajunge atât la prejudicierea reclamanților, ca urmare a punerii lor în imposibilitate de a exploata ori valorifica terenul în mod adecvat, cât și la prejudicierea pârâților C., în sensul celor deja arătate. În ce privește imobilul casă și teren aferent, curtea a reținut că nici acesta nu poate fi restituit în natură reclamanților, deoarece este vorba despre un imobil înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995, ceea ce face incidente prevederile art. 18 lit. c) Legea nr. 10/2001. De asemenea, curtea a reținut că nu poate fi admisă nici solicitarea reclamanților de a li se atribui în compensare o altă construcție echivalentă valoric, arhitectural ca mărime cu cea preluată abuziv, căci pentru aceasta era necesar ca Primarul municipiului Cluj-Napoca să aibă la dispoziție, în sensul prevederilor art. 1 alin. (5) Legea nr. 10/2001, un asemenea imobil.

Or, o asemenea dovadă nu sja făcut, fiind de observat, pe de o parte, că Primarul municipiului Oluj-Napoca a comunicat că nu deține bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, iar pe de altă parte că nici reclamanții nu au indicat vreun alt imobil echivalent care să le poată fi oferit. Față de aceste argumente, s-a apreciat că cererea de aderare la apel a reclamanților este nefondată, iar apelurile pârâților Primarul municipiului Cluj-Napoca și C. sunt fondate, ceea ce justifică schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul anulării în parte a dispoziției atacate și obligării primarului să emită o nouă dispoziție, care să prevadă acordarea de despăgubiri inclusiv aferent terenului, deducându-se valoarea actualizată a simei de 40.000 RON primită de reclamanta B.L.M.

la data preluării imobilului. În baza art. 274 C. proc. civ., văzându-se măsura admiterii acțiunii reclamanților în corelație cu soluția dată apelurilor principale, respectiv cererii de aderare la apel, curtea a dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata către reclamanți a sjumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță, precum și obligarea reclamanților-intimați B. la plata către apelanții C. a sumei de 4.470 RON, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în toate instanțele. Împotriva deciziei date în rejudecare a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, pe aspectul cheltuielilor de judecată. Astfel, recurentul-pârât a arătat că, în mod eronat, instanța de apel a dispus obligarea sa la plata parțială a cheltuielilor de judecată in primă instanță, în sumă de 300 RON.

Măsura este nelegală, deoarece partea obligată nu este în culpă procesuală. Obligarea unei părți în proces la plata cheltuielilor de judecată se face la cerere și are la bază ideea de culpă procesuală, aspecte ce se desprind din dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată", ca și din dispozițiile art. 275 și art. 276 C. proc. civ., care fac vorbire de „pretențiile reclamantului", respectiv „pretențiile fiecărei părți". În speță, cu toate că instanța de fond nu a obligat primarul la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel a dispus acordarea acestora fără a verifica justificarea cheltuielilor de judecată raportat la culpa procesuală a părții în sarcina căreia le-a stabilit.

Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâtul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât calea de atac a apelului i-a fost admisă, motivat de faptul că terenul litigios nu poate fi restituit în natură, constituind o veritabilă servitute de trecere. Mai mult decât atât, în măsura în care instanța de apel a respins cererea de aderare a reclamanților la apelul pârâților, nu mai exista temei de acordare în favoarea acestora a cheltuielilor de judecată parțiale. În consecință, recurentul a susținut că decizia recurată este nelegală sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON, sens în care a solicitat admiterea recursului și respingerea capătului de cerere privind obligarea la cheltuielile de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.. Intimații-reclamanți au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. De asemenea, au depus întâmpinare și intimații-pârâți Cordeia, care au arătat că nu se opun admiterii recursului formulat exclusiv pe aspectul cheltuielilor de judecată, în măsura în care instanța de control jiidiciar îl va aprecia ca întemeiat. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Mai întâi, este de precizat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nici o critică care să se circumscrie ipotezei pe care acest motiv îl reglementează - interpretarea greșită a actului juridic (iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii) dedus judecății.

Nemulțumirea recurentului vizează aplicarea greșită la speță a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în stabilirea, în sarcina sâ, a obligației de plată a cheltuielilor de judecată aferente fondului, ceea ce atrage încadrarea în drept a recursului în motivul de nelegalitate pjrevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva căruia vâ fi analizat în continuare. Astfel, susținerile recurentului în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată are la bază culpa procesuală a părții în sarcina căreia se va institui o atare obligație și că el nu este în culpă procesuală fiță de soluția instanței de apel sunt corecte. Conform art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., „partea care cade în pretențiuni, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Rezultă că, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni". A cădea în pretenții înseamnă a pierde procesul, or pârâtul Pjrimarul municipiului Cluj-Napoca nu se află într-o asemenea situație, în condițiile în care apelul său a fost admis, iar cererea reclamanților de aderare la apel a fost respinsă și, urmare a acestei soluții, cererile de fcpnd ale reclamanților privind obligarea pârâtului la restituirea în natură a!imobilului litigios sau la acordarea unui alt imobil în compensare nu ați fost primite.

Rezultă că, raportat la soluția pronunțată de instanța de apel, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca nu se află în culpă procesuală, astfel că decizia recurată, prin care s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului, apare ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.. În consecință, fiind întrunite cerințele cazului de modificare pjrevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtului apare ca fondat și, în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , Înalta Curte îl va admite, cu consecința modificării în parte a deciziei recurate, în sensul înlăturării obligației pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca de a plăti reclamanților B. suma de 300 RON cheltuieli de judecată în primă instanță; celelalte dispoziții ale deciziei vor fi menținute, nefiind contestate pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 24/A din 5 februarie 2010 a Curții de Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori jși familie. Modifică, în parte, decizia atacată, în sensul că înlătură obligația pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească reclamanților B.T.G. și B.L.M. suma de 300 RON cheltuieli de judecată în prima instanță. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.