ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2007

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta SC .I.L. a

solicitat anularea hotărârii A.G.A. a SC P.I. din 30 octombrie 2004 publicată

în M. Of. nr. 3693 din 30 noiembrie 2004.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta arată că hotărârea din 30 octombrie 2004 a fost adoptată cu

încălcarea dispozițiilor legale privind conținutul convocatorului adunării și cu

nerespectarea dispozițiilor art. 110 al.2 și art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul București, prin

sentința civilă nr. 884 din 12 februarie 2005, a admis acțiunea reclamantei, a

constatat nulitatea hotărârii A.G.A. din 30 noiembrie 2004 a SC P.I.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că adunarea s-a ținut la sediul punctului

de lucru Huși deși, potrivit art. 110 din Legea nr. 31/1990 aceasta trebuia

ținută la sediul societății; pe de altă parte convocatorul nu a cuprins și

problema contractării și garantării de către societate a unor credite

încălcându-se astfel dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 care

stabilesc obligativitatea menționării explicite a tuturor problemelor ce vor

face obiectul dezbaterii adunării.

În apelul pârâtei, Curtea de

Apel București, prin decizia comercială nr. 179 din 3 aprilie 2006, a respins,

ca nefondat, acest apel.

S-a apreciat că nu s-a

acordat mai mult decât s-a cerut întrucât din cuprinsul sentinței rezultă că

este vorba de hotărârea A.G.E.A. din 30 octombrie 2004 și nu din 30 noiembrie

2004 cum s-a trecut din eroare.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către SC P.I. SA invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

Se susține că sunt hotărâri

diferite cea din 30 octombrie 2004 și cea din 30 noiembrie 2004 astfel că

instanțele s-au pronunțat pe ce nu s-a cerut iar pe de altă parte dispozițiile art.

110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată precizează doar că adunările se

țin la sediul societății; în cauză adunarea s-a ținut la sediul administrativ

al societății declarat ca punct de lucru prin chiar actul constitutiv.

Recurenta consideră că norma

invocată are caracter dispozitiv iar sancțiunea ar fi nulitatea relativă cu

condiția ca partea ce o invocă să facă dovada vătămării, ceea ce nu s-a făcut.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește faptul

că în acțiune s-a cerut anularea hotărârii A.G.A. din 30 octombrie 2004 și în

sentința de fond s-a trecut hotărârea A.G.A. din 30 noiembrie 2004, în mod

corect a considerat instanța de apel că este o greșeală materială produsă din

cauză că această hotărâre a fost publicată în M. Of. în 30 noiembrie 2004. Dacă

era vorba de două hotărâri diferite, recurenta ar fi putut face această dovadă

și chiar și așa se constată că instanța de fond a avut în vedere hotărârea A.G.A.

din 30 octombrie 2004 și nu o alta.

În ceea ce privește

aplicarea art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 s-a apreciat corect că

sediul societății este sediul social principal și nu un punct de lucru. Faptul

că este îngăduită derogarea de la aceste norme prin actul constitutiv nu

înseamnă că atunci când actul constitutiv nu cuprinde nici o derogare s-ar

putea considera legală adunarea desfășurată în alt loc decât la sediul

societății. Pe de altă parte, un punct de lucru nu este sediul societății decât

în sensul unui sediu secundar însă legea nu prevede și posibilitatea ținerii

adunărilor la un sediu secundar.

Nu se poate confunda nici

locul indicat în convocator, cum susține recurenta că a indicat locul, cu

localul ce se va indica în același convocator.

Negăsindu-se întemeiate

motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P.I. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 179 Camera de Consiliu

din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2007.