ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 149/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată la 14 iulie 2005 contestatoarea SC B.S.F. SRL București a

solicitat anularea deciziei nr. 3729 din 17 iunie 2005, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 826/2005.

În motivarea contestației în

anulare, întemeiată în drept pe prevederile art. 318 C. proc. civ.,

contestatoarea susține că instanța supremă a săvârșit „o greșeală materială în

analiza lucrărilor dosarului” și, drept urmare, a respins ca tardiv recursul

promovat de societatea contestatoare.

În dezvoltarea acestui motiv

contestatoarea susține că a înregistrat declarația de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel București imediat după pronunțarea acesteia, iar nemotivarea în

termen a recursului s-a datorat faptului că nu s-a făcut comunicarea deciziei

la noul său sediu, deși a notificat acest fapt înainte de comunicarea deciziei,

aspect ce rezultă din actele de la dosar. Ca atare respingerea recursului ca

tardiv motivat este „rezultatul unei grave erori materiale datorită omisiunilor

în verificarea actelor procedurale”.

Intimatul I.N.M.L. M.M. București a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare

ca vădit neîntemeiată.

Examinând contestația în anulare

prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Motivul invocat de către

contestatoare nu se încadrează în cazul de „greșeală materială” prevăzut de art.

318 C. proc. civ., care are în vedere greșelile materiale cu caracter

procedural, erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale

judecării recursului și nu eventuale greșeli de judecată.

Din examinarea deciziei atacate

rezultă cu evidență că respingerea cererii de repunere în termen și ca tardiv a

recursului formulat de contestatoarea-recurentă nu este rezultatul unei greșeli

materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ., ci al unei examinări detaliate a

situației și unei argumentări ample din partea instanței de recurs. Mai mult,

instanța de recurs examinează actele invocate de recurentă și în contestația în

anulare, pronunțându-se, motivat, asupra relevanței lor în soluționarea cauzei.

Împrejurarea invocată de

contestatoare că instanța de recurs nu a verificat corespunzător actele

procedurale de la dosar ar putea constitui o critică ce nu vizează o greșeală

materială, în sensul art. 318 C. proc. civ., ci o greșeală de judecată ce nu ar

putea fi însă invocată pe calea contestației în anulare.

Pentru motivele mai sus arătate

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ., să respingă ca nefondată

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea

deciziei nr. 3729 din 17 iunie 2005, pronunțată de secția comercială a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, formulată de SC B.S.F. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.