ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 149/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 14 iulie 2005 contestatoarea SC B.S.F. SRL București a solicitat anularea deciziei nr. 3729 din 17 iunie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 826/2005. În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe prevederile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea susține că instanța supremă a săvârșit „o greșeală materială în analiza lucrărilor dosarului” și, drept urmare, a respins ca tardiv recursul promovat de societatea contestatoare.

În dezvoltarea acestui motiv contestatoarea susține că a înregistrat declarația de recurs împotriva deciziei Curții de Apel București imediat după pronunțarea acesteia, iar nemotivarea în termen a recursului s-a datorat faptului că nu s-a făcut comunicarea deciziei la noul său sediu, deși a notificat acest fapt înainte de comunicarea deciziei, aspect ce rezultă din actele de la dosar. Ca atare respingerea recursului ca tardiv motivat este „rezultatul unei grave erori materiale datorită omisiunilor în verificarea actelor procedurale”. Intimatul I.N.M.L. M.M. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca vădit neîntemeiată. Examinând contestația în anulare prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Motivul invocat de către contestatoare nu se încadrează în cazul de „greșeală materială” prevăzut de art. 318 C. proc. civ., care are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu eventuale greșeli de judecată. Din examinarea deciziei atacate rezultă cu evidență că respingerea cererii de repunere în termen și ca tardiv a recursului formulat de contestatoarea-recurentă nu este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ., ci al unei examinări detaliate a situației și unei argumentări ample din partea instanței de recurs. Mai mult, instanța de recurs examinează actele invocate de recurentă și în contestația în anulare, pronunțându-se, motivat, asupra relevanței lor în soluționarea cauzei.

Împrejurarea invocată de contestatoare că instanța de recurs nu a verificat corespunzător actele procedurale de la dosar ar putea constitui o critică ce nu vizează o greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ., ci o greșeală de judecată ce nu ar putea fi însă invocată pe calea contestației în anulare. Pentru motivele mai sus arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ., să respingă ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei nr. 3729 din 17 iunie 2005, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de SC B.S.F. SRL. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.