ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.11.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5754/2005

HOTĂRÂRE
30.11.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5754/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 6 din 3

februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de M.A.N., împotriva

sentinței civile nr. 1492 din 10 martie 2002, pronunțată de Tribunalul

București, secția comercială.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs M.A.N. București pentru U.M., care a fost respins ca tardiv

formulat, prin decizia civilă nr. 3240 din 5 octombrie 2004, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Ca urmare, împotriva acestei din

urmă hotărâri, recurenta a formulat contestație în anulare și a invocat în

drept, dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susținând că instanța de

recurs a săvârșit o eroare materială când a apreciat recursul formulat de

aceasta ca tardiv, deoarece potrivit adresei din 9 noiembrie 2004 a O.P.

București, se confirmă predarea scrisorii recomandate din 24 aprilie 2003 de

către M.A.N. și expedierea către Curtea de Apel București, deci recursul a fost

declarat la 24 aprilie 2003, în termenul legal de 15 zile și nu la 7 mai 2003

cum a reținut instanța de recurs.

Contestația în anulare este

nefondată.

Înalta Curte de Casație și Justiție

soluționând excepția de tardivitate s-a raportat la probele cauzei, iar

contestatoarea prin contestația în anulare de față produce probe noi

verosimile, în opinia sa, dar contestate de partea adversă, propunând

analizarea acestora.

Față de această situație rezultă că

în discuție se pune chiar rejudecarea excepției de tardivitate în raport de

dispozițiile legale incidente, reglementate prin art. 301 C. proc. civ., ceea

ce nu este admisibil pe calea contestației în anulare, întemeiată pe art. 318

alin. (1) C. proc. civ., care se referă doar la situația săvârșirii unor erori

de ordin material și nu de judecată.

Așa fiind, constatând neîndeplinirea

condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, în temeiul art. 318

alin. (1) C. proc. civ., contestația va fi respinsă.

Respinge contestația în anulare

formulată de M.A.N., împotriva deciziei nr. 3240 din 5 octombrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 149/2006
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 14 iulie 2005 contestatoarea SC B.S.F. SRL București a solicitat anularea deciziei nr. 3729 din 1
ÎCCJ 2005-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8798/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 aprilie 2005, contestatorii A.M.G. și P.V.A., reprezentat legal de P.M. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 225 din 18
ÎCCJ 2004-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2004
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr.327 din 24 ianuarie 2003 secția comercială a Curții Supreme de Justiție a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81898)
se încadrează în cele limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi de atac. Prin sentința civilă nr. 180 din 17 februarie 2003, Tribunalul București, secția a III -a civilă a admis excepția prematurității cererii, cu consecinț
ÎCCJ 2005-06-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 892/2006
ul său la data de 27 aprilie 2005, deci cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Verificând întreaga documentație existentă, rezultă neîndoios că decizia comercială nr. 77 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Bu
Sursă