ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 648/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 noiembrie 2005, reclamanta SC D.S. CRAIOVA a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pârâta SC U. SRL să fie obligată să-i emită dispozițiile de plată (chitanța) din care să rezulte că a achitat suma de 341.909.597 lei reprezentând contravaloare bunuri, menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 44 din 19 ianuarie 2004 autentificat de B.N.P. C.T. să se fixeze termen de îndeplinire a acestei obligații în 15 zile, iar în caz contrar să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.000.000 lei ROL daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere. Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 166 din 17 martie 2006, a respins acțiunea reclamantei.

Prin decizia nr. 154 din 29 iunie 2006 a Curții de apel Craiova, secția comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond. S-a reținut în considerentele deciziei că nu se poate dispune pe cale judecătorească satisfacerea unei cereri ce tinde să încalce o dispoziție legală, întrucât potrivit legii contabilității nr. 82/1994 sunt interzise efectuarea unor plăți prin casă, în numerar, al cărui cuantum depășesc suma de 100.000.000 lei. Că achitarea prețului de către reclamantă trebuia să se efectueze cu alte instrumente prevăzute de dispozițiile legale. Împotriva acestei decizii reclamanta SC D. SRL CRAIOVA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea și modificarea deciziei și a sentinței tribunalului, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. A susținut recurenta că în mod greșit s-a reținut culpa sa privind neefectuarea plății cu instrumentele de plată legale și nu în numerar, deoarece vânzarea-cumpărarea a fost condiționată de intimata-pârâtă. S-a precizat că reclamanta a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei să-i emită documente legale de plată prin care să ateste că a achitat suma de 341.909.597 Rol reprezentând contravaloarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 44 din 19 ianuarie 2004, fapt recunoscut de intimata pârâtă.

A fost determinată să formuleze acțiunea pe de o parte datorită dispozițiilor legale în vigoare (Legea contabilității nr. 82/1991 și H.G. nr. 831/1997), iar pe de altă parte pentru că pârâta figurează în evidențele contabile ale reclamantei în calitate de furnizor conform balanței din 31 martie 2006, contul 404 „Furnizori Imobilități” situație care nu poate fi reglementată fără documente legale de plată, cu toate că prețul a fost achitat în întregime și pârâta a recunoscut această împrejurare. Recurenta a invocat că instanța de apel nu a avut rol activ întrucât nu a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica modul în care s-a înregistrat pârâta cu suma obținută în contabilitate.

Potrivit H.G. nr. 831/1997 pârâta avea obligația să emită chitanță la data depunerii sumei de bani în casierie. Recursul nu este fondat. Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44 din 19 ianuarie 2004 prin care recurenta –reclamantă a cumpărat de la intimata-pârâtă bunuri pentru care prețul vânzării stabilit de comun acord a fost de 287.318.989 lei fără TVA și care a fost achitat integral la data semnării și autentificării actului, așa cum s-a menționat în cuprinsul acestuia. În mod corect ambele instanțe au reținut că cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtei să-i emită documentele legale de plată, respectiv chitanță, din care să rezulte că a achitat suma de 341.909.597 lei contravaloarea bunurilor menționate în contractul de vânzare cumpărare, nu are temei legal, deoarece potrivit Legii contabilității nr. 82/1991 prin casierie nu se pot face plăți mai mari de 100.000.000 lei.

Nu are importanță că intimata figurează în evidențele contabile ale recurentei în calitate de furnizor (imobilități), cât timp aceasta din urmă avea obligația să facă dovada efectuării plății prețului printr-un document justificativ întocmit cu respectarea dispozițiilor privind Legea contabilității nr. 82/1991 astfel cum a fost modificată. Nu i se poate imputa instanței de apel că nu a avut rol activ potrivit art. 129 C. proc. civ., și nu a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica modul cum s-a înregistrat pârâta cu suma obținută în contabilitate, deoarece conform art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Față de cele reținute, afirmația recurentei că intimata avea obligația să emită chitanță la data depunerii sumei de bani la casierie va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.

Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 154 din 29 iunie 2006 a Curții de apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.