ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8921/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Sibiu, la data de 13 noiembrie 2001, ulterior precizată, reclamantul S.I. a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună, în

contradictoriu cu pârâții S.N.T.G.N. T. SA Mediaș, Primăria Municipiului Mediaș

și Prefectura județului Sibiu: anularea dispoziției nr. 720/2001 emisă de

Primăria Mediaș, ca fiind nefondată; obligarea Statului Român să îi restituie

în natură terenul în suprafață de 287,32 mp, situat în Mediaș, înscris în C.F. Mediaș,

nr. top 4657/3/5; obligarea Statului Român la plata echivalentului în lei

corespunzător suprafeței de 115,68 mp din terenul supraedificat (bloc de

locuințe), în sumă de 2862 dolari SUA; obligarea Statului Român la plata

despăgubirilor bănești ce i se cuvin pentru casa de locuit, proprietatea sa, ce

a fost preluată abuziv și demolată de către stat, în cuantum de 800 milioane

lei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este

moștenitor după defuncta S.A., revenindu-i cota de ¼ din imobilul situat

în Mediaș, și că, prin notificarea adresată Primăriei Mediaș, a solicitat să

fie despăgubit cu suma de 800 milioane lei, reprezentând contravaloarea

imobilului demolat (casă de locuit), iar suprafața de 303 mp să-i fie

restituită în natură conform Legii nr. 10/2001, întrucât sunt îndeplinite toate

condițiile impuse de lege, iar pentru diferența de suprafață de 100 mp, ocupată

de un bloc de locuințe, să îi fie restituită plata în echivalent

corespunzătoare acesteia.

În cauză au fost administrate probe, respectiv

înscrisuri, declarații de martori, cercetare locală și expertiză tehnică

topografică, iar pârâtele au depus întâmpinări, solicitând respingerea

acțiunii.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 738 din 26

iunie 2003, a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant și a

dispus: anularea dispoziției nr. 720/2001 emisă de Primăria Municipiului

Mediaș; obligarea Statului Român să restituie reclamantului în natură terenul

în suprafață de 287,32 mp situat în Mediaș; obligarea Statului Român la plata

echivalentului corespunzător suprafeței de 115,68 mp, terenul reclamantului, în

sumă de 2862 dolari SUA; obligarea Statului Român la plata despăgubirilor

bănești către reclamant, pentru casa de locuit preluată abuziv și demolată, în

sumă de 800 milioane lei; obligarea pârâtei S.N.T.G.N. T. SA Mediaș să predea

reclamantului suprafața de teren menționată, de 287,32 mp

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, iar

imobilul în litigiu a fost identificat prin expertiza topo din care rezultă că,

terenul este parțial ocupat de un bloc de locuințe proprietatea pârâtei S.N.T.G.N.

T. SA Mediaș , rămânând liberă o suprafață de 287,32 mp pentru care se impune

restituirea în natură.

De asemenea, s-a arătat în motivarea sentinței că,

reclamantului i se cuvin despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc a 2862 dolari

SUA pentru terenul în suprafață de 115,68 mp ocupat de construcție, precum și

despăgubiri în sumă de 800 milioane lei pentru casa demolată, valoare ce

rezultă din declarațiile de martori.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele S.N.T.G.N.

T. SA Mediaș, Primăria Municipiului Mediaș și Prefectura județului Sibiu.

În apelul său, pârâta S.N.T.G.N. T. SA Mediaș a

susținut că deține cu titlu de folosință doar terenul aflat sub blocul de

locuințe, iar cu privire la suprafața de 287,32 mp, aceasta este afectată de

utilitățile aferente blocului, ce străbat întregul teren, așa încât, prin

restituirea în natură, instanța a încălcat prevederile art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 modificată, care dispune că, în cazul în care lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Pârâta Primăria Municipiului Mediaș a arătat, prin

motivele de apel, că întreg terenul deservește funcționalitatea blocului, fiind

betonat, împrejmuit de gard și afectat de rețelele edilitare, după cum se

menționează și în raportul de expertiză topo efectuat în cauză, așa încât nu

este posibilă restituirea în natură. De asemenea, apelanta a mai arătat că

instanța, în mod greșit, a acordat pentru diferența de teren și casa demolată,

despăgubiri bănești, întrucât potrivit art. 11 și art. 18 lit. b) din Legea nr.

10/2001, pentru imobilele expropriate se acordă titluri sau acțiuni, în

condițiile legii.

Prefectura Sibiu, în motivarea apelului său, a invederat

că nu are calitate procesuală pasivă, nefiind obligată să emită decizie, întrucât

nu este deținătoarea imobilului, notificarea reclamantului căzând în competența

exclusivă a Primăriei Mediaș, iar potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001,

pentru imobilul în litigiu se pot acorda numai măsuri reparatorii prin

echivalent, respectiv titluri sau acțiuni care trebuie avizate de organul

teritorial al Ministerului Finanțelor Publice.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.

520/A din 16 decembrie 2003, a admis ca fondate apelurile pârâtelor și, în

consecință, a schimbat sentința atacată în sensul că, a admis în parte acțiunea

reclamantului împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Mediaș și Prefectura

județului Sibiu și a anulat parțial dispoziția nr. 720/2001, a înlăturat art. 2

din dispoziție, prin care s-a dispus declinarea soluționării capătului de

cerere având ca obiect măsurile reparatorii, în favoarea Prefecturii județului

Sibiu; a obligat pe Primarul Municipiului Mediaș să completeze dispoziția

720/2001, cu o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent, valoarea acestora

urmând a fi stabilită conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, prin

scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite în 1988 pentru teren și

construcțiile expropriate; a respins acțiunea față de pârâta S.N.T.G.N. T. SA Mediaș.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut,

în esență, că, după cum rezultă din expertiza topo, terenul liber de

construcții în suprafață de 287 mp este afectat de rețelele edilitare, fiind

betonat, prin restituirea în natură punându-se în imposibilitate folosirea

normală de către locatarii blocului, rețelele utilitare (canalizare, curent

electric, termoficare și gaz metan) aflându-se în subteran, pe parcela

respectivă, reclamantul fiind îndreptățit numai la măsuri reparatorii prin

echivalent, ce constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite în

procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale, conform art. 11

alin. (8) din Legea nr. 10/2001. S-a mai arătat, în considerentele deciziei, că

primăria, în calitate de deținătoare a terenului, este obligată să facă

reclamantului, prin decizia emisă, o ofertă de restituire în echivalent, după

stabilirea valorii construcțiilor și întregului teren, potrivit dispozițiilor

Legii nr.10/2001 și a metodologiei de aplicare a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, a exercitat calea de atac

a recursului reclamantul S.I., invocând faptul că instanța de apel a aplicat

greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001, incidente în speță, anulând doar parțial

dispoziția Primarului Mediaș, care este totalmente nelegală.

În motivarea recursului, reclamantul a mai susținut

că au fost încălcate prevederile art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, în speță

fiind supraedificată (bloc de locuințe) doar o suprafață de 115,68 mp,

diferența de teren liber de 287,32 mp putând fi restituită în natură, conform

cercetării locale, a expertizei topo și, suplimentar, a schiței zonei

imobilului întocmită de SC G.C. SA Mediaș, din care rezultă că, conducta de apă

potabilă, canalizarea menajeră și canalizarea pluvială trec pe lângă terenul în

litigiu, iar conducte de gaz metan nu figurează în zonă, imobilul deservind ca

loc de parcare pentru mașinile proprietarilor din zonă.

Recurentul a mai arătat că, este îndreptățit la plata

de despăgubiri bănești pentru imobilul demolat, valoarea stabilită în cauză, de

800 milioane lei fiind apreciată de martorii audiați în concordanță cu

prețurile practicate pe piața liberă la imobile similare. În fine, se susține,

prin motivele de recurs, că atât primăria, cât și prefectura, au calitate

procesuală pasivă în cauză, prima fiind organul emitent al dispoziției atacate

prin acțiune și, totodată, unitatea deținătoare a imobilului, iar cea de-a doua

fiind intermediara pentru soluționarea notificărilor înregistrate în vederea

restituirii imobilelor naționalizate conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Situația imobilelor expropriate este reglementată de

art. 11 din Legea nr. 10/2001, sub incidența căruia intră toate exproprierile

făcute în perioada 1945-1989, inclusiv imobilul în litigiu, ce a fost

expropriat prin Decretul nr. 335/1988.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din lege,

pentru terenurile expropriate ocupate de construcții noi autorizate și afectate

de servituțile legale și alte amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

De asemenea, conform alin. (4) al art. 11, dacă

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren

afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul teren

și, potrivit alin.8, în situațiile prevăzute de alin. (3) și (4), măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu

soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri

acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

în interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din lege, prevăd că

restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă nu poate fi făcută dacă

aceasta este aferentă construcțiilor noi și este necesară bunei funcționări a

acestora, oportunitatea restituirii în natură aparținând unității deținătoare.

Or, în considerentele deciziei nr. 720/2001, emisă de

Primarul Municipiului Mediaș, se arată că, în prezent terenul este ocupat de un

bloc de locuințe a cărei utilizare normală implică și folosirea diferenței de

teren amenajată în acest scop.

Situația de fapt a terenului în litigiu reiese, de

altfel, și din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de

expertiză tehnică topo și cercetarea locală.

Astfel, expertul, în concluziile raportului de

expertiză tehnică topo, arată că imobilul este compus din bloc de locuințe cu

un număr de 40 apartamente, proprietatea S.N.T.G.N. T. SA Mediaș, iar terenul

este betonat, împrejmuit cu gard din zid și fier forjat, afectat de rețele

edilitare pentru deservirea locatarilor (fila 95 din dos. nr. 6348/2001 al

Tribunalului Sibiu).

Și în suplimentul la expertiză, întocmit ca urmare a

obiecțiunilor formulate de părți, se arată că porțiunea de teren rămasă

neconstruită are suprafața de 287,32 mp, este betonată și este prevăzută cu

rețea edilitară destinată deservirii locuitorilor blocului, dar este

proprietatea Statului Român (fila 114).

Totodată, în procesul-verbal întocmit ca urmare a

cercetării locale dispuse în cauză, se menționează că, la fața locului, s-a

constatat că suprafața în litigiu este în întregime betonată, din loc în loc

fiind vizibile capacele de acces la utilitățile subterane, iar curtea este

împrejmuită la stradă de un gard zidit și cu plasă de sârmă în partea superioară,

gard al cărui aliniament corespunde cu cel al construcțiilor învecinate din

partea stângă și dreaptă (fila 59).

Prin urmare, din analiza probatoriului administrat în

cauză, raportat la dispozițiile legale menționate, aplicabile speței, reiese cu

evidență că, în mod corect instanța de apel a dispus ca primăria, în calitate

de deținătoare a terenului ce se cere a fi restituit, este obligată să facă

reclamantului, prin decizia emisă, o ofertă de restituire prin echivalent.

Este de reținut, așa cum am arătat, că măsurile

reparatorii prin echivalent, în situațiile prevăzute de art. 11 alin. (3) și (4)

din lege, sunt cele dispuse de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001

modificată și republicată.

Față de considerentele de mai sus, apar ca nefondate

criticile din motivele de recurs prin care se invocă restituirea în natură a

terenului în suprafață de 287,32 mp, ca fiind liber de construcții și neafectat

de utilități, precum și cele prin care se solicită despăgubiri bănești pentru

terenul supraedificat și pentru construcția demolată.

Din analiza și coroborarea textelor art. 11 din Legea

nr. 10/2001 rezultă, totodată, că sunt neîntemeiate și criticile recurentului

privind calitatea de parte în proces a prefecturii care, în mod evident, nu are

calitate procesuală pasivă în cauza de față, Primăria Municipiului Mediaș fiind

unitatea deținătoare a imobilului, ce are obligația de a face reclamantului, în

calitate de persoană îndreptățită, o ofertă de măsuri reparatorii prin

echivalent, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Având în vedere cele ce preced, hotărârea atacată

este temeinică și legală, situându-se în afara oricăror critici și, pe cale de

consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul

S.I. împotriva deciziei civile nr. 520/A din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel

Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie

2005.