ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
L.D.I. și G.N.I. au solicitat ca, în
contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Comisia centrală pentru
aplicarea Legii nr. 9/1998 și cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, să
se dispună modificarea hotărârii nr. 161 din 19 martie 2004, adoptată de prima
autoritate publică pârâtă, în sensul acordării dobânzilor legale cuvenite, în
cuantumul corespunzător indicelui de inflație, cu începere de la pronunțarea
hotărâri validate, având nr. 70 din 5 iulie 2000 a Comisiei județene Olt pentru aplicarea aceleiași legi.
Este vorba, despre dobânzi aferente
compensațiilor bănești în sumă de 437.067.419 lei, acordate prin această din
urmă hotărâre. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, învestită cu soluționarea litigiului, ca efect al casării unei
hotărârii anterioare pronunțată în cauză de către Tribunalul Olt, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 400 din 6
octombrie 2005, a admis acțiunea.
Pe cale de consecință, a obligat
Ministerul Finanțelor Publice - Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998
să plătească L.D.I. și lui G.N.I., suma de 249.076.869 lei, „reprezentând
reactualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998”.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru
Ministerul Finanțelor Publice.
S-a susținut, în cadrul unei prime
critici, că această hotărâre a fost dată cu încălcarea competenței altei
instanțe, motiv de nelegalitate ce atrage casarea ei, conform dispozițiilor art.
312 alin. (3) C. proc. civ.
Că, de vreme ce obiectul litigiului
nu îl constituie o cerere pentru anularea unui act administrativ, ci pretenția
reclamanților la reactualizarea unei sume de bani stabilită cu titlu de
despăgubiri, competența materială de soluționare în primă instanță a procesului
aparține Judecătoriei Slatina, ca instanță de drept comun.
Recursul este fondat, în sensul
considerentelor ce se vor expune în continuare.
Așa cum rezultă din conținutul
acțiunii introductive, prin cereri separate, atât L.D.I., cât și G.N.I. au
contestat legalitatea hotărârii nr. 161 din 19 martie 2004, prin care Comisia centrală
pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituită în subordinea Ministerului
Finanțelor Publice, a validat hotărârea nr. 70/2000 a Comisiei județene Olt
pentru aplicarea aceleiași legi, susținând că în mod nejustificat, în cuantumul
despăgubirilor acordate nu s-au inclus dobânzile legale corespunzătoare ratei
inflației până la data achitării efective a compensațiilor.
Acțiunea principală și, respectiv,
cererea de intervenție nu au fost modificate sau precizate ulterior și cu un
asemenea obiect, limitat exclusiv la cuantumul despăgubirilor bănești cuvenite
celor doi moștenitori, competența pentru soluționarea lor, în primă instanță,
revenea tribunalului sesizat inițial, în conformitate cu prevederile art. 7 pct.
4 din Legea nr. 9/1998, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea de apel a stabilit, însă, un
alt obiect al litigiului, ce nu corespunde obiectului real și prin încălcarea
unor norme de procedură privitoare la competența materială, conținute într-o
lege specială a pășit la soluționarea în fond a acestuia.
Procedând în modul arătat, curtea de
apel a pronunțat o hotărâre vădit nelegală.
De aceea, pentru corecta soluționare
a pricinii, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea
cauzei, spre competentă soluționare, la Tribunalul Olt, secția de contencios administrativ și fiscal.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct.
3 și art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul
Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 400 din 6 octombrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Olt, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 aprilie 2006.