ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8891/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2527/2004 la Tribunalul București, reclamanții P.V.I. și P.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General au solicitat anularea dispoziției nr. 949 din 10 aprilie 2003, emisă de Primarul General al Municipiului București, în baza Legii nr. 10/2001 și obligarea la emiterea unei noi decizii privind imobilul situat în sector 1 și să fie avute în vedere cotele succesorale ale moștenitorilor. Prin sentința civilă nr. 979 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P.V.I. și P.L.

și a respins acțiunea formulată de aceștia în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 949 din 10 aprilie 2003, emisă de Primarul General al Municipiului București, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, numiților I.M., G.P., I.N., I.M.A. și I.C.M., cu mențiunea că sunt exceptate de la restituire apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și că valabilitatea contractelor de închiriere, încheiate până la acea dată încetează de drept.

Reclamanții care au avut calitatea de chiriași ai unui apartament din imobil, au invocat faptul că, decizia de restituire a fost dată cu încălcarea cotelor succesorale, ce revin moștenitorilor proprietarilor imobilului, deși, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a anulat un certificat de moștenitor și s-a constatat calitatea de succesibil a altei persoane. În interpretarea dispozițiilor art. 23 alin. (3) și ale art. 27 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că, anularea deciziei emise de intimat, conform procedurii speciale nu poate fi dispusă decât în condițiile expres prevăzute de lege și că nu poate fi promovată contestația de către altă persoană, decât persoana îndreptățită, care a solicitat restituirea imobilului.

Reclamanții neavând calitate de persoane îndreptățite, nu au legitimare procesuală pentru formularea acțiunii, ei putând uza numai de acțiuni în baza dreptului comun, având în vedre caracterul de act civil ce constituie titlu de proprietate al dispoziției atacate. Prin decizia nr. 1492 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.V.I. și P.L. împotriva sentinței nr. 979 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Instanța de apel a reținut în esență că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților apelanți a fost reținută de către instanța de fond în raport de dispozițiile art. 24 alin. ( 4) din Legea nr. 10/2001.

În forma inițială a legii, art. 24 alin. (7) prevedea că, în măsura în care oferta de restituire prin echivalent este refuzată, persoana îndreptățită, titulară a notificării prin care a solicitat restituirea în natură, poate ataca injustiție, decizia sau dispoziția prevăzută la alin. (1) al aceluiași text, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În interpretarea sistematică și teleologică a legii speciale de reparație, practica judiciară a conturat soluția potrivit căreia dreptul la acțiune aparține în exclusivitate persoanei îndreptățite (în sensul art. 3), numai dacă oferta de restituire prin echivalent este refuzată și dacă terțele persoane, în afara fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia nu au calitatea de a ataca în instanță dispoziția sau decizia de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Este de remarcat, că această interpretare se justifică mai mult în raport cu prevederile art. 24 alin. (3) 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, conform cărora se poate adresa cu cerere de chemare în judecată secției civile a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unității deținătoare, împotriva dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură numai persoana care se pretinde îndreptățită.

Exprimarea clară, nesusceptibilă de interpretări diferite, utilizată de legiuitor pentru redactarea textului enunțat anterior, exclude posibilitatea terțelor persoane, în afara celor îndreptățite conform art. 3 din actul normativ, de a ataca în justiție, în baza acestui temei legal decizia sau dispoziția prin care a fost aprobată restituirea în natură a imobilului care a făcut obiectul notificării. Împotriva deciziei nr. 1492 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în termen legal au declarat recurs reclamanții P.V.I. și P.L., care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține că hotărârea recurată este nelegală.

Se critică hotărârea instanței de apel pentru faptul că s-a menținut excepția lipsei calității procesuale active, admisă în temeiul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 care reglementează o situație specială (text aplicabil numai în condițiile în care persoana îndreptățită este nemulțumită de cuantumul ofertei de restituire prin echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă), text care se apreciază că nu poate fi reținut drept temei pentru admiterea excepției lipsei calității procesuale active. Mai arată că, greșit instanța de apel a considerat justificată interpretarea textului, în sensul arătat, după apariția Legii nr. 247/2005, deși, nici această modificare nu reglementează situația reținută, prevăzând doar situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de soluția pronunțată în raport de notificare.

Recurenții învederează că instanța de apel trebuiau să aprecieze în raport de interesul lor legitim, care le conferă calitatea de persoane îndreptățite să formuleze acțiune în constatarea nulității deciziei emise în baza Legii nr. 10/2001. În fine, se mai susține că, în calitate de titulari ai dreptului de folosință asupra imobilului, recurenții ar avea și calitatea procesuală de a solicita anularea dispoziției, care este un act administrativ, ce poate fi atacat de orice persoană prejudiciată prin el, conform Legii nr. 554/2004. Examinând recursul, în limita criticilor formulate de recurenți, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Corect instanța de apel a reținut că decizia sau dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 poate fi atacată în justiție numai de către persoana îndreptățită conform art. 24 alin. (3) din legea enunțată.

Potrivit art. 3 alin. (l) din aceeași lege, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii acestora. Prin conținutul dispozițiilor art. 24 alin. (3) 1 din Legea nr. 10/2001 se exclude posibilitatea terțelor persoane, în afara celor îndreptățite conform art. 3, de a ataca în justiție decizia sau dispoziția prin care a fost aprobată restituirea în natură a imobilului ce a făcut obiectul notificării. Recurenți reclamanți din cauză sunt chiriașii unuia dintre apartamentele din imobilul restituit prin dispoziția atacată, neavând calitate de persoane îndreptățite.

Prin interpretarea corectă a dispozițiilor art. 24 alin. (3) 1 și art. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a reținut că aceștia nu au legitimare procesuală activă și pe cale de consecință a menținut soluția de respingere a acțiunii. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.V.I. și P.L. împotriva deciziei nr. 1492 din 18 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2006.