ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8891/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8891/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra
recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată sub nr. 2527/2004 la Tribunalul București, reclamanții
P.V.I. și P.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul
General au solicitat anularea dispoziției nr. 949 din 10 aprilie 2003,
emisă de Primarul General al Municipiului București, în baza Legii nr. 10/2001
și obligarea la emiterea unei noi decizii privind imobilul situat în sector 1
și să fie avute în vedere cotele succesorale ale moștenitorilor.
Prin
sentința civilă nr. 979 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul București a admis
excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P.V.I. și P.L. și a
respins acțiunea formulată de aceștia în contradictoriu cu pârâtul Municipiul
București prin Primarul
General, ca fiind formulată de
persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr.
949 din
10 aprilie 2003, emisă de Primarul General al
Municipiului București, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în
București, numiților I.M., G.P., I.N., I.M.A. și I.C.M., cu
mențiunea că sunt exceptate de la restituire
apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995
și că valabilitatea
contractelor de închiriere, încheiate până la acea dată încetează de drept.
Reclamanții
care au avut calitatea de chiriași ai unui apartament din imobil, au invocat
faptul că, decizia de restituire a fost dată cu încălcarea cotelor
succesorale, ce revin
moștenitorilor
proprietarilor imobilului, deși, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă
s-a
anulat un certificat de moștenitor și s-a constatat calitatea de
succesibil a altei persoane.
În
interpretarea dispozițiilor art. 23 alin. (3) și ale art. 27 alin. (7) și (8)
din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că, anularea deciziei emise de
intimat, conform procedurii speciale nu poate fi
dispusă
decât în condițiile expres prevăzute de lege și că nu poate fi promovată
contestația de către altă persoană, decât persoana îndreptățită, care a
solicitat restituirea imobilului.
Reclamanții
neavând calitate de persoane îndreptățite, nu au legitimare procesuală pentru
formularea acțiunii, ei putând uza numai de acțiuni în baza dreptului
comun, având în vedre caracterul de act civil ce constituie titlu de
proprietate al dispoziției atacate.
Prin decizia nr. 1492 din 18 noiembrie
2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat
apelul declarat de reclamanții P.V.I. și P.L.
împotriva
sentinței nr. 979 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București,
secția a IV-a
civilă.
Instanța de apel a reținut în esență că
excepția lipsei calității procesuale active a
reclamanților
apelanți a fost reținută de către instanța de fond în raport de dispozițiile
art. 24 alin. (
4) din Legea nr. 10/2001.
În forma inițială a legii, art. 24 alin.
(7) prevedea că, în măsura în care oferta de restituire prin echivalent este
refuzată, persoana îndreptățită, titulară a notificării prin care a solicitat
restituirea în natură, poate ataca injustiție,
decizia sau dispoziția prevăzută la alin. (1) al aceluiași
text, în
termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În
interpretarea sistematică și teleologică a legii speciale de reparație,
practica judiciară a conturat soluția potrivit căreia dreptul la acțiune
aparține în exclusivitate persoanei îndreptățite
(în
sensul art. 3), numai dacă oferta de restituire prin echivalent este refuzată
și dacă terțele persoane, în afara fostului proprietar sau a moștenitorilor
acestuia nu au calitatea de a ataca în instanță dispoziția sau decizia de
restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989.
Este de remarcat, că această
interpretare se justifică mai mult în raport cu prevederile art.
24 alin. (3)
1
din Legea nr. 10/2001,
modificată prin Legea nr. 247/2005, conform cărora se
poate adresa cu
cerere de chemare în judecată secției civile a tribunalului în a cărei rază
teritorială se află sediul unității deținătoare, împotriva dispoziției motivate
de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură numai
persoana care se pretinde îndreptățită.
Exprimarea clară, nesusceptibilă de
interpretări diferite, utilizată de legiuitor pentru redactarea textului
enunțat anterior, exclude posibilitatea terțelor persoane, în afara celor
îndreptățite conform art. 3 din actul normativ,
de a ataca în justiție, în baza acestui temei legal
decizia sau
dispoziția prin care a fost aprobată restituirea în natură a imobilului care a
făcut obiectul notificării.
Împotriva deciziei nr. 1492 din 18
noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, în termen legal au declarat recurs
reclamanții P.V.I. și P.L.,
care, invocând motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține că hotărârea recurată este nelegală.
Se critică hotărârea instanței de apel pentru
faptul că s-a menținut excepția lipsei calității
procesuale active, admisă în temeiul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea
nr. 10/2001 care reglementează
o situație specială (text aplicabil numai
în condițiile în care persoana îndreptățită este nemulțumită de cuantumul
ofertei de restituire prin echivalent, atunci când restituirea în natură nu
este posibilă), text care se apreciază că nu poate fi reținut drept temei
pentru admiterea excepției lipsei calității procesuale active.
Mai arată că, greșit
instanța de apel a considerat justificată interpretarea textului, în sensul
arătat, după apariția Legii nr. 247/2005, deși, nici această modificare
nu reglementează situația reținută, prevăzând doar situația în care persoana
îndreptățită este nemulțumită de soluția pronunțată în raport de notificare.
Recurenții învederează că instanța de apel trebuiau să aprecieze în
raport de interesul lor legitim, care le conferă calitatea de persoane
îndreptățite să formuleze acțiune în constatarea nulității deciziei emise în
baza Legii nr. 10/2001.
În fine, se mai susține că, în calitate
de titulari ai dreptului de folosință asupra imobilului, recurenții ar avea și
calitatea procesuală de a solicita anularea dispoziției, care este un act
administrativ, ce poate fi atacat de orice persoană prejudiciată prin el,
conform Legii nr. 554/2004.
Examinând recursul, în limita criticilor
formulate de recurenți, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., se reține că este nefondat, având în vedere următoarele
considerente:
Corect instanța de apel a reținut că
decizia sau dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 poate fi atacată în
justiție numai de către persoana îndreptățită conform art. 24 alin. (3) din
legea enunțată.
Potrivit art. 3 alin. (l) din aceeași
lege, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură
sau, după caz, prin echivalent persoanele, proprietari ai imobilelor la data
preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii acestora. Prin conținutul
dispozițiilor art. 24 alin. (3)
1
din Legea nr. 10/2001 se exclude
posibilitatea terțelor persoane, în afara celor îndreptățite conform art. 3, de
a ataca în justiție decizia sau dispoziția prin care a fost aprobată
restituirea în natură a imobilului ce a făcut obiectul notificării.
Recurenți reclamanți din cauză sunt
chiriașii unuia dintre apartamentele din imobilul restituit prin dispoziția
atacată, neavând calitate de persoane îndreptățite. Prin interpretarea corectă
a dispozițiilor art. 24 alin. (3)
1
și art. 3 din Legea nr. 10/2001,
instanța de apel a reținut că aceștia nu au legitimare procesuală activă și pe
cale de consecință a menținut soluția de respingere a acțiunii.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.V.I. și P.L.
împotriva deciziei nr. 1492 din 18 noiembrie
2005, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2006.