ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5053/2007

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 897 din 1

septembrie 2006 Tribunalul Maramureș a respins contestația formulată de

reclamanții T.V., M.I., V.M. și T.I. în contradictoriu cu Primarul Orașului

Borșa împotriva dispoziției nr. 12040 din 7 iunie 2006.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că prin notificarea nr. 23/N din 15 septembrie 2005 reclamanții

au solicitat restituirea în natură a complexului imobiliar casă și teren în

suprafață de 600 mp situat în orașul Borșa, înscris în C.F. 6501 nr. top

527/a/2/1.

Prin dispoziția nr. 12040/2006 emisă

de primarul orașului Borșa notificarea a fost respinsă ca tardivă.

Dispoziția a fost contestată de

reclamanți pentru nelegalitate, susținându-se că prin apariția Legii nr.

247/2005 au fost repuși în termen toți cei îndreptățiți la măsuri reparatorii

potrivit Legii 10/2001.

Asupra acestei critici instanța de

fond a reținut că Legea nr. 247/2005 nu a prevăzut un nou termen pentru

depunerea notificărilor și nici nu a prelungit termenul prevăzut de art. 22

alin. (1) al Legii 10/2001 care a expirat la data de 14 februarie 2002.

S-a reținut și existența în cauză a

autorității de lucru judecat întrucât reclamanții au mai solicitat restituirea

aceluiași imobil prin notificarea nr. 379/2001 care a fost respinsă de Primăria

Orașului Borșa prin dispoziția nr. 1349/2001 cu motivarea că petenții nu au

dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului.

Contestația împotriva dispoziției

nr. 1349/2001 s-a respins de către Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr.

75 din 16 ianuarie 2002, definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii

recursului declarat de reclamanți conform deciziei civile nr. 6109 din 4

noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta T.V. cu motivarea că în cauză nu există autoritate de lucru judecat

deoarece potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea 10/2001

republicată, au fost repuși în termen și cei cărora li s-au respins acțiunile

anterioare. De asemenea, Legea 247/2005 a repus în termen toate persoanele

îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii 10/2001.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 478 din 20 decembrie 2006 a respins apelul ca nefondat reținând că

nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat deoarece între cele

două procese nu există identitate de cauză, prima acțiune fiind întemeiată pe

dispozițiile Legii 10/2001, iar cea de față pe cele ale Legii 247/2005.

S-a mai reținut că potrivit art. 51

alin. (1) și (2) și art. 52 din Legea 10/2001 se pot solicita măsurile

reparatorii reglementate prin Legea 10/2001, dacă persoanei îndreptățite i s-a

respins, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea de

restituire în natură a bunului, însă aceste texte legale au în vedere doar hotărârile

judecătorești pronunțate în acțiunile în revendicare de drept comun promovate

anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 și nicidecum pe cele formulate tot

în temeiul acestei legi.

În speță, hotărârea irevocabilă,

respectiv decizia civilă nr. 6109 din 4 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că reclamanții nu au calitatea de

persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul în

litigiu, a fost pronunțată în baza Legii 10/2001, astfel încât condițiile de

aplicabilitate a prevederilor art. 51 și art. 52 ale Legii 10/2001 nu sunt

întrunite.

S-a reținut ca nefondată și critica

privitoare la repunerea în termen în baza Legii 247/2005, legea invocată

necuprinzând în conținutul ei o astfel de prevedere.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs reclamanta T.V., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reiterând critica inserată în motivarea apelului, potrivit căreia prin apariția

Legii 247/2005 au fost repuși în termen toți cei îndreptățiți la măsurile

reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că

notificarea formulată de reclamanți a fost depusă la data de 15 septembrie 2005,

cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat

este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care

nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea

10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea

termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Textul legal menționat a fost

declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21

din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.

În raport de data depunerii

notificării, 15 septembrie 2005 și de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea

10/2001 reclamanta recurentă este decăzută din dreptul de a solicita în

justiție restituirea în natură a imobilului și, ca atare, criticile inserate în

motivarea recursului nu pot fi reținute.

Pentru aceste considerente recursul

se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

T.V. împotriva deciziei nr. 478 din 20 decembrie 2006 a Curți de Apel Cluj,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi 20 iunie 2007, în ședința publică.