ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2792/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată, reclamantele A.L., D.S. și D.A. au chemat în judecată Primăria orașului Borșa, solicitând desființarea dispoziției nr. 1348 din 10 august 2001 emisă de Primarul orașului Borșa și restituirea suprafeței de 2044 mp înscrisă în C.F. 8380 Borșa nr. top 684/1, teren expropriat pentru caz de utilitate publică. Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 1018 din 13 decembrie 2002 a respins ca nefondată contestația, reținând că terenul în litigiu face parte din domeniul public al Consiliului local Borșa, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, articol rămas în vigoare și după data de 14 februarie 2001, data publicării Legii nr. 10/2001, fiind incidente și prevederile art. 10 pct. 1 din lege, care impune respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Prin decizia civilă nr. 146 din 19 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de petente împotriva sentinței civile nr. 1018 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureș, care a fost schimbată în tot, în sensul că: S-a admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. 1348 din 10 august 2001 a Primarului orașului Borșa, care a fost anulată. S-a dispus restituirea în natură către petente a suprafeței de 2044 mp teren, aferentă nr. top 684/1 din C.F. 8380 Borșa. Au fost obligate petentele la restituirea către orașul Borșa a suprafeței de 8395 mp atribuită antecesorilor petentelor prin decizia nr. 672/1979 emisă de Consiliul Popular al orașului Borșa. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit situației de carte funciară terenul în litigiu evidențiat în C.F.

8380 Borșa nr. top 684/1, grădină intravilan de 2044 mp, a făcut obiectul exproprierii în favoarea Statului Român. În schimbul suprafeței expropriate de 5597 mp părinților petentelor li s-a atribuit suprafața de 8395 mp. Cererea petentelor de restituire în natură a terenului de 2044 mp, considerată a fi rămas liberă în înțelesul Legii 10/2001, a fost respinsă prin dispoziția nr. 1348 din 10 august 2001 a Primarului orașului Borșa, cu motivarea că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, antecesorii petentelor fiind despăgubiți prin atribuirea altui teren și plata de despăgubiri bănești în contul construcțiilor demolate. Incidente în cauză sunt dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care construcțiile au fost demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă.

Este fără relevanță că privitor la acest teren se află întocmit un plan urbanistic pentru edificarea noului sediu al Consiliului local al orașului Borșa și că, în considerarea unei asemenea scontate afectațiuni s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică sau că terenul este inclus în inventarul bunurilor integrate domeniului public aparținând orașului, față de prevederile art. 10 și art. 16 din Legea nr. 10/2001, esențială fiind ocuparea efectivă cu construcții a terenului expropriat și nu existența unei intenții, fie ea și fermă, de a se edifica în viitor, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, anumite construcții de uz sau interes public. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria orașului Borșa prin Primar, fără a indica motivele de casare în sensul art. 304 C. proc.

civ., susținând că: Imobilul solicitat nu face parte din categoriile de imobile menționate în art. 2 din lege, deci cererea petentelor nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, în vederea construirii unor blocuri de locuințe și rețele tehnico-edilitare, pentru care li s-a acordat teren în schimb, fiind de precizat că la momentul exproprierii antecesorii petentelor nu aveau înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Sunt incidente în speță prevederile art. 10 pct. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 care impun respectarea documentațiilor de urbanism, terenului în litigiu dându-i-se o nouă destinație de utilitate publică, faptul că investiția propusă nu a fost realizată până în prezent neînsemnând că terenul poate fi restituit în natură.

Intimatele au formulat cerere de restituire a acestei suprafețe de 2044 mp și potrivit legilor fondului funciar, cerere care a fost respinsă, situație în care, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acest teren nu intră sub incidența acestei legi. Recursul nu este fondat. Față de prezentul cadru procesual, fixat astfel, prin motivele de casare invocate este de reținut că: De necontestat (de altfel chiar în recurs se afirmă aceasta) imobilul în litigiu a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, în scopul construirii în zonă a unor blocuri de locuințe (fila 47), construcția aflată pe teren, proprietatea antecesorilor reclamanților, fiind ulterior demolată. Așa fiind, evident, contrar celor invocate în recurs, imobilul intră sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind preluat în mod abuziv, în perioada de referință, potrivit art. 2 din lege.

Ca atare, prin hotărârea atacată, desigur, instanța a reținut incidența în speță a normelor legale speciale din Legea nr. 10/2001 aplicabile pentru ipoteza imobilelor expropriate, respectiv prevederile art. 11 alin. (2) și (3) din lege, potrivit cărora în cazul în care construcțiile au fost demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu au fost executate sau ocupă terenul parțial, terenul liber se restituie în natură. Așa fiind, cum în speță terenul expropriat este liber și nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, corect s-a apreciat că rămâne fără semnificație noua declarație de utilitate publică sau faptul că imobilul a fost inclus de pârâtă în inventarul bunurilor integrate domeniului public pentru realizarea în viitor a noului sediu.

Fără relevanță, în ce interesează este și împrejurarea că antecesorii reclamanților au fost despăgubiți la momentul exproprierii, câtă vreme, în considerarea aceleiași norme legale s-a dispus restituirea terenului primit cu acest titlu, după cum, mai departe, trebuie înlăturată și susținerea conform căreia întrucât pentru același imobil reclamanții au formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 18/1991, respinsă, nu ar fi aplicabilă Legea nr. 10/2001. Aceasta întrucât, după cum s-a demonstrat, terenul poate fi restituit în natură, domeniul de reglementare al acestei legi având un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Borșa împotriva deciziei nr. 146 din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.