ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 206 din 11

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția civilă, a fost

respinsă plângerea formulată de reclamanții M.S., K.R. și M.S. împotriva

dispoziției nr. 767 din 29 august 2003 emisă de pârâtul Primarul orașului

Borșa.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță, a reținut, în esență, că prin notificarea nr. 152 din 4 noiembrie

2001, adresată Primăriei orașului Borșa au solicitat restituirea în natură a

suprafeței de 11,3978 ha pășune, situată în locul numit „Preluca Piciorul

Niculii” identificat în C.F. Borșa, nr. top 9552, teren situat în extravilanul

orașului Borșa, astfel că el nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, intrând

sub incidența Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

Apelul declarat de reclamanți,

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 686/A din 24 iunie

2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, în considerentele

deciziei reținându-se că, prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilesc

în mod neechivoc că nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanții, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. , reiterând motivele de apel și susținând în esență, că Legea nr. 10/2001

se referă la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989 ceea ce o face incidență și terenului în litigiu, acesta fiind preluat

abuziv de către Statul Român.

Neadmiterea prezentei cereri în

restituire ar reprezenta o vădită încălcare a normelor constituționale (art. 41,

art. 44 pct. 1, 2 și 3 din Constituția României cât și a art. 1 din Primul

Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recursul nu este întemeiat pentru

considerentele ce succed.

Ambele instanța, în motivarea

hotărârilor pronunțate, au reținut în mod judicios incidente prevederile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, obiectul cererii de restituire constituindu-l

un teren agricol situat în extravilanul orașului Borșa.

Este adevărat că Legea nr. 10/2001,

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie

1945 – 22 decembrie 1989, este în principiu, o lege cu caracter reparator

generală, însă legiuitorul a exclus din domeniul de aplicare al acestei legi

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar

nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 10/200 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere.

Este nefondată și critica

recurenților cu privire la încălcarea unor dispoziții constituționale și ale

Convenției Europene a Drepturilor Omului, atâta vreme cât le-a fost recunoscută

posibilitatea de a uza de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991

republicată, cât și de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere. În consecință,

recursul fiind nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de M.S., K.R. și M.S. împotriva deciziei nr. 686/A din 24 iunie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Cluj Napoca, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.