ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 206 din 11 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția civilă, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanții M.S., K.R. și M.S. împotriva dispoziției nr. 767 din 29 august 2003 emisă de pârâtul Primarul orașului Borșa. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în esență, că prin notificarea nr. 152 din 4 noiembrie 2001, adresată Primăriei orașului Borșa au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 11,3978 ha pășune, situată în locul numit „Preluca Piciorul Niculii” identificat în C.F. Borșa, nr. top 9552, teren situat în extravilanul orașului Borșa, astfel că el nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, intrând sub incidența Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000.

Apelul declarat de reclamanți, împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 686/A din 24 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, în considerentele deciziei reținându-se că, prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilesc în mod neechivoc că nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , reiterând motivele de apel și susținând în esență, că Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 ceea ce o face incidență și terenului în litigiu, acesta fiind preluat abuziv de către Statul Român.

Neadmiterea prezentei cereri în restituire ar reprezenta o vădită încălcare a normelor constituționale (art. 41, art. 44 pct. 1, 2 și 3 din Constituția României cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce succed. Ambele instanța, în motivarea hotărârilor pronunțate, au reținut în mod judicios incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, obiectul cererii de restituire constituindu-l un teren agricol situat în extravilanul orașului Borșa.

Este adevărat că Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este în principiu, o lege cu caracter reparator generală, însă legiuitorul a exclus din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 10/200 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere. Este nefondată și critica recurenților cu privire la încălcarea unor dispoziții constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, atâta vreme cât le-a fost recunoscută posibilitatea de a uza de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cât și de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere.

În consecință, recursul fiind nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de M.S., K.R. și M.S. împotriva deciziei nr. 686/A din 24 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj Napoca, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.