ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5279/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5279/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 185 din data de 04 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5450/100/2008 al Tribunalului Maramureș s-a respins plângerea formulată de petentul M.D. împotriva dispoziției nr. AA/2008 emisă de intimatul Primarul Orașului Borșa, județul Maramureș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petentul a formulat notificare la care nu a primit răspuns din partea intimatului. Reclamând nesoluționarea notificării, petentul s-a adresat instanței și prin sentința civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 5584/100/2007, Tribunalul Maramureș a obligat intimatul la emiterea unei dispoziții motivate.
Intimatul a emis dispoziția nr. AA/2008, prin care a respins ca tardivă notificarea petentului. Împotriva acestei dispoziții, petentul a formulat plângerea de față. Raportat la data formulării notificării din 19 octombrie 2005, instanța de fond a constatat că în mod corect s-a respins ca tardivă notificarea acestuia. De asemenea, s-a constatat că în CF nr. XX Borșa nu figurează mențiuni cu privire la preluarea imobilului de către Statul Român, figurând în continuare ca și proprietar R.I., străbunicul petentului.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a respins plângerea conform dispozitivului, petentul neformulând notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv până la data de 14 februarie 2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M.D., iar prin decizia civilă nr. 213 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, s-a admis apelul reclamantului și s-a anulat hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Vișeu de Sus.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Având în vedere faptul că atât prin cererea de chemare în judecată cât și ulterior, pe tot parcursul procesului, reclamantul a solicitat restituirea terenului înscris în CF nr. XX Borșa, nr. cadastral ZZ în suprafață de 1.520 m.p., în calitate de moștenitor al proprietarului tabular R.I., prin acordarea despăgubirilor în bani conform prevederilor Legii nr. 18/1991, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 instanța de apel a reținut că în speță tribunalul a schimbat în mod nejustificat și nelegal obiectul cererii reclamantului încălcând astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Ținând seama de cererea reclamantului așa cum a fost formulată s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora „în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării <LLNK 11991 18 11 201 0 34> Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale <LLNK 12000 1 10 201 0 16> Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <LLNK 11991 18 11 201 0 34> Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale <LLNK 11997 16 10 201 0 17> Legii nr. 16/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc.
civ.”, astfel încât obiectul prezentului litigiu îl reprezintă o cerere formulată în temeiul Legii nr. 18/1991, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, motiv pentru care în temeiul art. 1 pct. 1 C. proc. civ., reține instanța de apel competența materială de soluționare a prezentului litigiu de fond funciar revine judecătoriei, Tribunalul pronunțând o hotărâre cu încălcarea normelor de competență materială, norme de procedură care au un caracter imperativ și de la care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Orașului Borșa solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului reclamantului.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Se susține astfel că imobilul din litigiu vizează competența Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu a Comisiei de fond funciar. Recurenta mai susține că nu au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât reclamantul a formulat plângere în condițiile Legii nr. 10/2001. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Astfel instanța de apel a examinat cauza prin prisma principiului disponibilității în condițiile în care reclamantul a arătat în acțiunea sa că obiectul dedus judecății vizează dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Or, principiul disponibilității alături de cel al contradictorialității și al dreptului la apărare se circumscriu notiunii de proces echitabil în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Din această perspectivă, instanța de apel a dat eficiență atit principiului disponibilității cât și al dreptului la un proces echitabil. Principiul disponibilității este consacrat în dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Potrivit principiului sus-evocat părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci pot determina și conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului, și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Procesul civil fiind cârmuit de principiul disponibilității, în sens material cuprinde următoarele drepturi: - dreptul persoanei interesate de a primi sau nu procesul civil, dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării; dreptul de a renunța la judecată sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare și de a stinge litigiul printr-o tranzacție, precum și dreptul de a ataca sau nu pe căile legale de atac, hotărârea judecătorească și dreptul de a solicita executarea hotărârilor judecătorești. Astfel, dacă formulările părților sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța în baza rolului activ are obligația, respectând principiul contradictorialității, să solicite precizările necesare, cu finalitatea de a evita (în favoarea respectării disponibilității) un ultra sau minus petit.
Din această perspectivă și a celor expuse și în vederea respectării principiului disponibilității și al dreptului la un proces echitabil în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, criticile aduse hotărârii instanței de apel sunt nu numai nefondate, dar și neavenite, și de altfel ele nu se circumscriu nici dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Borșa împotriva deciziei nr. 213A din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul M.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.