ÎCCJ, decizie (scj.ro #81838)

Încălcarea principiului disponibilității în procesul civil de către instanță prin schimbarea obiectului cererii. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Principiul disponibilității Index alfabetic : principiul disponibilității - proces echitabil Cod procedură civilă, art. 129 Principiul disponibilității alături de cel al contradictorialității și al dreptului la apărare se circumscriu noțiunii de proces echitabil în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., potrivit cărora părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.

În situația în care formulările părților sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța, în baza rolului activ, are obligația, respectând principiul contradictorialității, să solicite precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării principiului disponibilității, un ultra sau minus petit. Astfel instanța de apel a examinat cauza prin prisma principiului disponibilității în condițiile în care reclamantul a arătat în acțiunea sa că obiectul dedus judecății vizează dispozițiile Legii nr. 18/1991. ICCJ, Secția Civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5279 din 20 iunie 2011 Prin sentința civilă nr. 185/2010, Tribunalul Maramureș a respins plângerea formulată de petentul M.D.

împotriva dispoziției emisă de intimatul Primarul orașului Borșa. Instanța de fond a reținut că petentul a formulat notificare la care nu a primit răspuns din partea intimatului. Reclamând nesoluționarea notificării, petentul s-a adresat instanței și prin sentința civilă nr. 98/2008, Tribunalul Maramureș a obligat intimatul la emiterea unei dispoziții motivate. Intimatul a emis dispoziția nr. 1396/2008, prin care a respins ca tardivă notificarea petentului. Împotriva acestei dispoziții, petentul a formulat plângerea de față. Raportat la data formulării notificării 19.10.2005, instanța de fond a constatat că în mod corect s-a respins ca tardivă notificarea acestuia. De asemenea, s-a constatat că în C.F.

2972 Borșa nu figurează mențiuni cu privire la preluarea imobilului de către Statul Român, figurând în continuare ca și proprietar străbunicul petentului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 213/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, s-a admis apelul reclamantului și s-a anulat hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Vișeu de Sus.

Instanța de apel a reținut că, având în vedere faptul că atât prin cererea de chemare în judecată cât și ulterior, pe tot parcursul procesului, reclamantul a solicitat restituirea terenului în suprafață de 1.520 mp., în calitate de moștenitor al proprietarului tabular R.I., prin acordarea despăgubirilor în bani conform prevederilor Legii nr. 18/1991, instanța de apel a reținut că, în speță, tribunalul a schimbat în mod nejustificat și nelegal obiectul cererii reclamantului încălcând astfel dispozițiile art.129 alin.6 C.proc.civ. potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Ținând seama de cererea reclamantului așa cum a fost formulată, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, astfel încât obiectul litigiului îl reprezintă o cerere formulată în temeiul Legii nr. 18/1991, motiv pentru care în temeiul art. 1 pct. 1 C.proc.civ., instanța de apel a reținut că revine judecătoriei competența materială de soluționare a litigiului de fond funciar, tribunalul pronunțând o hotărâre cu încălcarea normelor de competență materială, norme de procedură care au un caracter imperativ și de la care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria orașului Borșa, care susține că imobilul din litigiu vizează competența Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu a Comisiei de fond funciar.

Recurenta mai susține că nu au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., întrucât reclamantul a formulat plângere în condițiile Legii nr. 10/2001. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte a reținut că recursul este nefondat. Astfel instanța de apel a examinat cauza prin prisma principiului disponibilității în condițiile în care reclamantul a arătat în acțiunea sa că obiectul dedus judecății vizează dispozițiile Legii nr. 18/1991. Or, principiul disponibilității alături de cel al contradictorialității și al dreptului la apărare se circumscriu noțiunii de proces echitabil în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din această perspectivă, instanța de apel a dat eficiență atât principiului disponibilității cit și al dreptului la un proces echitabil. Principiul disponibilității este consacrat în dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ. Potrivit principiului sus evocat părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci pot determina și conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului, și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.

Procesul civil fiind cârmuit de principiul disponibilității, în sens material cuprinde următoarele drepturi: dreptul persoanei interesate de a primi sau nu procesul civil, dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării; dreptul de a renunța la judecată sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare și de a stinge litigiul printr-o tranzacție, precum și dreptul de a ataca sau nu pe căile legale de atac ,hotărârea judecătorească și dreptul de a solicita executarea hotărârilor judecătorești. Astfel, dacă formulările părților sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța în baza rolului activ are obligația, respectând principiul contradictorialității, să solicite precizările necesare, cu finalitatea de a evita (în favoarea respectării disponibilității) un ultra sau minus petit.

Din aceasta perspectiva si a celor expuse si in vederea respectării principiului disponibilității și al dreptului la un proces echitabil în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, criticile aduse hotărârii instanței de apel sunt nu numai nefondate dar si neavenite, și de altfel ele nu se circumscriu nici dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat.