ÎCCJ, decizie (scj.ro #83051)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Condiții de admisibilitate. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac Index alfabetic: revizuire - principiul disponibilității - rezoluțiune promisiune de vânzare-cumpărare - restituire avans C. proc. civ., art. 322 pct. 1 și pct. 2 Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, garanția aplicării principiului disponibilității fiind dată de respectarea de către judecători a obligației de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății, reclamantul fiind cel care stabilește limitele judecății prin fixarea cadrului procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul.

Astfel, faptul că soluția din recurs este diferită de soluțiile instanțelor de fond și apel - în sensul că pârâta a fost obligată, ca urmare a rezoluțiunii promisiunii de vânzare-cumpărare, la restituirea avansului, iar nu a dublului avansului plătit - nu afectează cadrul procesual, fiind o problemă care ține de judecata cauzei, și nu de stabilirea limitelor procesului. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136 din 14 decembrie 2011 La data de 15 iulie 2011, SC G.B. România SRL Timișoara a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii nr. 2329 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei la restituirea dublului avansului încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 1536 din 24 mai 2007, așa cum în mod temeinic și legal s-a dispus de către instanțele de fond și apel.

Temeiul de drept al cererii, așa cum a fost precizat de către revizuentă, este art. 322 pct. 1 și pct. 2 C. proc. civ. Motivele pentru care a solicitat revizuirea deciziei menționate, respectiv art. 322 pct. 1 și pct. 2, vizează pronunțarea instanței de recurs asupra unor lucruri care nu s-au cerut în apel în contextul în care pârâta nu a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate, instanța de recurs neputând să-i admită apelul pentru ceva ce nu a solicitat, dar și faptul că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire. Intimata SC P.I.C. SRL, prin administrator unic SC I. SA Arad, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând că dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc.

civ. nu sunt îndeplinite deoarece revizuenta nu argumentează în ce constau dispozițiile potrivnice ale deciziei care nu ar putea fi puse în executare mai ales că decizia a fost executată, revizuenta încasând întreaga sumă la care a fost îndrituită de instanța de judecată, iar în ceea ce privește invocarea art. 322 pct. 2 C. proc. civ., acestea nu se justifică întrucât cadrul procesual al litigiului a fost fixat de către însăși revizuenta. Cerere de revizuire este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde hotărâri potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire (pct. 1), sau dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (pct. 2). Analizând motivele invocate în raport de dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. s-a constatat că, pentru a ne afla în prezența acestui motiv de revizuire, este necesar să existe dispoziții potrivnice cuprinse în dispozitivul hotărârii care să nu poată fi aduse la îndeplinire, situație care nu se regăsește în hotărârea atacată.

Astfel, reclamanta SC G.B. România SRL Timișoara a chemat-o în judecată pe pârâta SC P.I.C. SRL prin administrator unic SC I. SA Arad solicitând rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1536/2007 de către BNP F.P.I. și obligarea pârâtei la restituirea dublului avans încasat, respectiv a sumei de 316.537 lei, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Arad, Secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.B.

România SRL Timișoara, a dispus rezoluțiunea din vina pârâtei a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1536/2007 de către BNP F.P.I., obligând-o pe pârâtă la restituirea dublului avansului încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare, respectiv 316.536 lei, în conformitate cu clauza finală din promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată, soluție menținută de Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială, prin decizia nr. 161/A/2010 conform căreia a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă. Judecând recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, l-a admis, a modificat hotărârea instanței de apel în sensul că a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei avansul încasat, fiind menținute în rest dispozițiile deciziei atacate.

Ca urmare, se poate constata că dispozitivul hotărârii atacate nu cuprinde dispoziții potrivnice putând fi executată. De altfel nici revizuenta nu a putut demonstra în ce constau dispozițiile potrivnice, deoarece prin motivele cererii de revizuire nu le-a indicat, făcând doar un enunț al art. 322 pct. 1 C. proc. civ., împrejurare față de care dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu au suport legal în susținerea cererii de revizuire. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al cererii de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se constată că acesta vizează două situații expres prevăzute de text și anume când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este o consecință a nesocotirii principiului disponibilității. Garanția aplicării principiului disponibilității este dată de respectarea de către judecători a obligației de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății, reclamantul fiind cel care stabilește limitele judecății prin fixarea cadrului procesual atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, pârâtul având dreptul de a se apăra și de a administra dovezi în sprijinul apărărilor sale. În contextul dat nu se poate aprecia că instanța de recurs a depășit cadrul procesual sau că a încălcat principiul disponibilității, atâta vreme cât a hotărât numai asupra obiectului litigiului ivit între părțile indicate de reclamantă prin acțiunea introductivă.

Analiza recursului nu privește motive care să depășească cadrul procesual. Motivele examinate privesc exclusiv obiectul acțiunii, respectiv pretențiile concrete formulate de reclamantă din perspectiva interpretării clauzelor contractuale și a prevederilor legale iar faptul că soluția din recurs este diferită de soluțiile instanțelor de fond și apel nu afectează cadrul procesual, obligarea pârâtei de a plăti doar avansul și nu dublul avansului fiind o problemă care ține de judecata cauzei și nu de stabilirea limitelor procesului, astfel că instanța nu a dat nici mai mult, nici ceea ce nu s-a cerut, ci doar cât s-a justificat ca urmare a probatoriilor administrate în cauză raportate la prevederile legale.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca nefondată.