ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 15 iulie 2011, SC G.B.R.

SRL Timișoara a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii nr. 2329 din

15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție solicitând admiterea

cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării

intimatei la restituirea dublului avansului

încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 1536 din 24 mai 2007, așa

cum în mod temeinic și

legal s-a dispus de către instanțele de fond și

apel.

Temeiul de drept al cererii, așa cum a

fost precizat de către revizuenta, este art. 322 pct. l și pct. 2 C. proc. civ.

Motivele pentru care a solicitat

revizuirea deciziei menționate, respectiv art. 322 pct. l și pct. 2, vizează

pronunțarea instanței de recurs asupra unor lucruri care nu s-au cerut în apel

în contextul în care pârâta nu a solicitat modificarea în parte a deciziei

recurate, instanța de recurs neputând să-i admită apelul pentru ceva ce nu a solicitat,

dar și faptul că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se

pot aduce la îndeplinire.

La data de 9 decembrie 2011, intimata

SC P.I.C. SRL prin administrator unic SC I. SA Arad a formulat concluzii scrise

prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând că dispozițiile

art. 322 pct. l C. proc. civ., nu sunt îndeplinite deoarece revizuenta nu

argumentează în ce constau dispozițiile potrivnice ale deciziei care nu ar

putea fi puse în executare

mai ales că

decizia a fost executată, revizuenta încasând întreaga sumă la

care a

fost îndrituită de instanța de judecată, iar în ceea ce privește invocarea art.

322 pct. 2 C. proc. civ., acestea nu se justifică întrucât cadrul procesual al

litigiului a fost fixat de către însăși revizuenta.

Cerere de revizuire este nefondată

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 322 alin. (l) C. proc. civ.,

prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde hotărâri

potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire (pct. l), sau daca instanța s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (pct. 2).

Analizând motivele invocate în raport

de dispozițiile art. 322 pct. l C. proc. civ., se constată că pentru a ne afla

în prezența acestui motiv de revizuire, este necesar să existe dispoziții

potrivnice cuprinse în dispozitivul hotărârii, care să nu poată fi aduse la

îndeplinire, situație care nu se regăsește în hotărârea atacată.

Astfel, reclamanta SC G.B.R. S.R.L.

Timișoara a chemat-o în judecată pe pârâta SC P.I.C. SRL prin administrator

unic SC I. SA Arad solicitând rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare

autentificată sub nr. 1536 din 24 mai 2007 de către B.N.P. F.P.I. și obligarea

pârâtei la restituirea dublului avans încasat, respectiv a sumei de 316.537

lei, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad,

secția comercială, a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC G.B.R. SRL Timișoara, a dispus rezoluțiunea

din vina pârâtei a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sun. 1536 din

24 mai 2007 de către B.N.P. F.P.I., obligând-o pe pârâta la restituirea

dublului avansului încasat conform promisiunii de vânzare-cumpărare, respectiv

316.536 lei, în

conformitate cu clauza

finală din promisiunea sinalagmatică de vânzare-

cumpărare, cu cheltuieli

de judecată, soluție menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

prin decizia nr. 161/ A din 14 octombrie 2010 conform căreia a fost respins, ca

nefundat, apelul declarat de pârâtă.

Judecând recursul declarat de pârâtă,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială l-a admis, a modificat

hotărârea instanței de apel în sensul că a admis apelul pârâtei, a schimbat în

parte sentința apelată și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei

avansul încasat, fiind menținute în rest dispozițiile deciziei atacate.

Ca urmare se poate constata că

dispozitivul hotărârii atacate nu cuprinde dispoziții potrivnice putând fi

executată. De altfel nici revizuenta nu a putut demonstra în ce constau

dispozițiile potrivnice, deoarece prin motivele cererii de revizuire nu le-a

indicat, făcând doar un enunț al articolului 322 pct. l C. proc. civ.,

împrejurare fața de care dispozițiile art. 322 alin. (l) pct. l C. proc. civ.,

nu au suport legal în susținerea cererii de revizuire.

În ceea ce privește cel de-al doilea

motiv al cererii de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se

constată că acesta vizează două situații expres prevăzute de text și anume când

instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și când instanța

a acordat mai mult decât s-a cerut.

Motivul de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 2 C. proc. civ.,

este o consecință

a nesocotirii principiului disponibilității. Garanția

aplicării

principiului disponibilității este dată de respectarea de către

judecători a obligației de a hotărî numai asupra

obiectului cererii deduse

judecății, reclamantul fiind cel care

stabilește limitele judecății prin fixarea cadrului procesual atât sub aspectul

obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, pârâtul având

dreptul de a se apăra și de a administra dovezi în sprijinul apărărilor sale.

În contextul dat nu se poate aprecia

că instanța de recurs a depășit cadrul procesual sau că a încălcat principiul

disponibilității, atâta vreme cât a hotărât numai asupra obiectului litigiului

ivit între părțile indicate de reclamantă prin acțiunea introductivă.

Analiza recursului nu privește motive

care să depășească cadrul procesual. Motivele examinate privesc exclusiv

obiectul acțiunii, respectiv pretențiile concrete formulate de reclamantă din

perspectiva interpretării clauzelor contractuale și a prevederilor legale iar

faptul că soluția din recurs este diferită de soluțiile instanțelor de fond și

apel nu afectează cadrul procesual, obligarea pârâtei de a plăti doar avansul

și nu dublul avansului fiind o problemă care ține de judecata cauzei și nu de

stabilirea limitelor procesului, astfel că instanța nu a dat nici mai mult,

nici ceea ce nu s-a cerut, ci doar cât s-a justificat ca urmare a probatoriilor

administrate în cauză raportate la prevederile legale.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de revizuire a deciziei nr. 2329 din 15 iunie 2011,

pronunțată de Secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție,

formulată

de revizuenta SC G.B.R. SRL

TIMIȘOARA

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.